Revocation of aviation maintenance licenses; obligation to address all parties' arguments in judicial motivation

Şedinţa publică din data de 16 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 31.07.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., J. şi K. au chemat în judecată pârâţii L., M. - Inspector Navigabilitate al L., N. - Şef Birou Menţinere Navigabilitate L., O. - Director General L. şi P. - Director Adjunct L., au solicitat anularea deciziilor administrative de revocare a licenţelor Part. 66 emise de către L. la data de 15.01.2018 şi anularea adresei nr. x/08.01.2018 şi obligarea pârâtei L. la informarea tuturor operatorilor aerieni menţionaţi în această adresă, cu privire la anularea acesteia.

Prin aceeaşi cerere au solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata despăgubirilor, respectiv a daunelor morale de câte 50.000 (cincizeci mii) RON pentru fiecare reclamant (total 550.000 RON), precum şi a prejudiciilor materiale, estimate iniţial la suma de 10.000 RON pentru fiecare reclamant (total 110.000 RON), precum şi la sumele care reprezintă prejudiciu viitor, acesta producând-se în continuare şi fiind imposibil de estimat în prezent.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 239 din 6 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâţii L., M. - Inspector Navigabilitate al L., N. - Şef Birou Menţinere Navigabilitate L., O. - Director General L. şi P. - Director Adjunct L., ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 239 din 6 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., C., D., E., F. şi I. întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, dacă se apreciază că se poate judeca cauza, să se admită recursul şi să se admită cererea de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, recurenţii-reclamanţi au afirmat că hotărârea atacată este unidirecţionala, prima instanţă ignorând înscrisurile depuse la dosarul cauzei ori interpretându-le contrar sensului explicit şi clar al acestora, considerând susţinerile pârâţilor ca reprezentând probe, iar documentele emise de instituţiile europene fiind neanalizate şi ignorate complet de instanţă.

Mai susţin recurenţii că hotărârea este pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură obligatorii pentru instanţe, întrucât prima instanţa a ignorat cele mai importante motive de fapt şi de drept din cererea de chemare în judecată, nepronuntându-se asupra tuturor aspectelor cauzei, încălcând dispoziţiile art. 22 alin. (6) şi (7) din C. proc. civ. Hotărârea este nelegală, contravine textelor de lege invocate, iar interpretarea instanţei de fond a fost făcută fără analizarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, ci doar prin reproducerea mecanică a argumentelor pârâţilor, considerente pentru care motivarea este contradictorie.

Recurenţii-reclamanţi susţin că judecătorul fondului a preluat în considerentele sentinţei pronunţate argumentele prezentate în apărare de către pârâta L., indicând o serie de paragrafe din cuprinsul sentinţei recurate de la pagina 21, pagina 22, pagina 23 şi pagina 25.

Aceştia mai arată că instanţa de fond a interpretat greşit faptul că măsura abuzivă luată de L. nu produce efecte pentru trecut, apreciind că părăta a revocat licenţele doar pentru viitor, lăsând neatinse efectele juridice produse până la data de 15.01.2018. Or, din perspectiva art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, o astfel de abordare contravine textului de lege indicat anterior.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă L. R.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 15 martie 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 mai 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii A., C., D., E., F. şi I. este fondat, în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanţii A., C., D., E., F. şi I. au formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu L., prin care au solicitat să se dispună anularea deciziilor administrative de revocare a licenţelor Part. 66 emise de către L. la data de 15.01.2018 şi anularea adresei nr. x/08.01.2018 şi obligarea pârâtei L. la informarea tuturor operatorilor aerieni menţionaţi în această adresă, cu privire la anularea acesteia.

În ceea ce priveşte motivele de casare invocate de recurenţi în susţinerea cererii de recurs, Înalta Curte constată că aceştia au invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte, prin raportare la motivele de casare, argumentele invocate în susţinerea lor şi analiza efectuată sentinţei recurate, apreciază că sentinţa este casabilă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte argumentele instanţei de fond în motivarea sentinţei recurate, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a efectuat o analiză completă, clară şi coerentă a cauzei, din perspectiva tuturor argumentelor prezentate de părţi, valorificând exclusiv apărările propuse de către intimata-pârâtă L..

În considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că instanţa de fond reţine în mod corect situaţia de fapt, însă la analiza cauzei preia aproape fidel argumentele prezentate de către intimata-pârâtă, conduită procesuală ce nu confirmă că instanţa de fond a efectuat o analiză proprie şi obiectivă a cauzei.

Aşadar, instanţa de recurs apreciază că analiza instanţei de fond este sumară, construită preponderent pe argumentele propuse de una din părţile procesului fără ca aceasta să facă o analiză efectivă a argumentelor, probelor şi raţionamentului dezvoltat de reclamanţi, fapt ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii pronunţate.

În speţă, instanţa de fond avea obligaţia să efectueze o analiză profesionistă a îndeplinirii tuturor criteriilor de analiză, în raport cu situaţia de fapt prezentată atât de reclamanţi, cât şi de către autoritatea pârâtă, a temeiurilor de drept aplicabile şi a probelor propuse de acestea.

Or, instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate s-a limitat în a prelua în argumentarea soluţiei adoptate apărările emise de L., lipsind în mod vădit din cuprinsul considerentelor, analiza ce argumentelor propuse de către reclamanţi în susţinerea cererii lor de chemare în judecată.

Cu titlu exemplificativ, instanţa de recurs reţine critica recurenţilor reclamanţi la adresa considerentelor expuse de instanţa fondului la pagina 25 din sentinţă şi din cuprinsul cărora judecătorul fondului arată că, revocând licenţele, pârâta a procedat în sensul recomandării EASA apreciind că aspectul referitor la nerespectarea standardului de examinare este prin el însuşi suficient pentru a se putea reţine existenţa unei probleme de siguranţă.

Sub acest aspect, recurenţii reclamanţi arată că instanţa fondului nu răspunde argumentelor dezvoltate de aceştia prin raportare la probatoriul administrat în cauză, cu referire la nota întâlnirii din 25.02.2016, din cuprinsul căreia ar rezulta o concluzie diametral opusă celei exprimate de pârâtă şi la care a achiesat instanţa fondului, menţionând recurenţii faptul că în nota respectivă EASA, prin reprezentanţii săi, concluzionează că omisiunea de reîmprospătare, într-o perioadă adecvată, a întrebărilor(neregula în discuţie) nu ar constitui, în sine, un caz de siguranţă.

În acelaşi sens, recurenţii reclamanţi arată că au depus, la dosarul cauzei, scrisoarea EASA destinată apărătorului lor, din cuprinsul căreia rezultă, de asemenea, că împrejurările de fapt avute în vedere de AAR nu constituie, în sine, un caz de revocare a licenţelor, măsura revocării fiind necesar a fi analizată de la caz la caz.

În egală măsură, recurenţii reclamanţi au arătat faptul că instanţa de fond nu a menţionat probele care susţin concluzia acesteia, în sensul că "s-au semnalat neconformităţi de nivel I cu privire la standardul de examinare, apreciat ca constituind un potenţial pericol pentru siguranţa zborului".

Instanţa de recurs subliniază că în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanţa este obligată să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile şi observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

În aceste condiţii, instanţa de recurs nu are posibilitatea procedurală legală în această fază procesuală de a analiza cauza în raport de toate argumentele de fapt şi temeiurile de drept invocate de reclamanţi, însă, în condiţiile în care hotărârea atacată nu demonstrează analiza efectivă a argumentelor esenţiale, invocate de reclamanţi în sprijinul acţiunii lor, se impune soluţia casării cu trimitere spre rejudecare, din cauza lipsei motivării complete a sentinţei recurate, dar şi pentru a asigura părţilor dublul grad de jurisdicţie prevăzut de lege.

În raport de această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., invocate de către recurenţii-reclamanţi în cuprinsul cererii de recurs, acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., C., D., E., F. şi I. împotriva sentinţei civile nr. 239 din 6 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată, şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.