Extraordinary appeal limited to material error excludes re-evaluation of evidence and merits

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4087 din 21 septembrie 2022, a admis recursurile declarate de pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Universitatea Babeş-Bolyai împotriva sentinţei nr. 61 din 10 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa civilă atacată şi, rejudecând, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Totodată, a menţinut soluţia de respingere a inadmisibilităţii cererii, pentru tardivitatea plângerii prealabile.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este legală, în cauză nefiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocate.

În privinţa ordinului contestat, instanţa de recurs a reţinut că acesta este un act administrativ cu caracter individual, însă această calificare a naturii juridice a actului administrativ nu determină o reformare a soluţiei pronunţate de prima instanţă cu privire la excepţiile de tardivitate a plângerii prealabile şi de inadmisibilitate a acţiunii.

Pe fondul cauzei, caracterul neîntemeiat al cererii de chemare în judecată şi a apreciat că se impune reformarea sentinţei atacate.

Astfel, s-a reţinut că reclamantul nu a invocat încălcarea principiilor prevăzute în Legea nr. 153/2017, ci a adus în discuţie alte pretinse vicii de nelegalitate ale Ordinului nr. 4116/2018, rezultate din nerespectarea principiilor publicităţii, ierarhiei normelor şi legalităţii, acestea fiind analizate de prima instanţă.

În examinarea pretinsei încălcări a principiului publicităţii actului administrativ contestat, instanţa de recurs a reţinut că ordinul în discuţie a fost publicat pe site-ul Universităţii "Babeş-Bolyai", fiind permisă această modalitate de aducere la cunoştinţa persoanelor interesate a unui act administrativ cu caracter individual, iar intimatul-reclamant nu a dovedit producerea niciunei vătămări ca urmare a modului în care s-a publicat Ordinul MEN nr. 4116/2018.

În referire la încălcarea principiului ierarhiei normelor şi legalităţii s-a reţinut că legalitatea ordinului de aprobare a procedurii interne este respectată în situaţia în care sunt îndeplinite cerinţele stipulate în norma ce constituie temeiul de drept în virtutea căruia a fost adoptat actul respectiv.

În ceea ce priveşte nerespectarea principiului transparenţei, invocat de intimatul-reclamant în criticile vizând nelegalitatea modalităţii de desfăşurare a concursului, s-a reţinut că nu pot fi validate argumentele părţii din cererea de chemare în judecată, întrucât caracterul legal al Ordinului de aprobare a procedurii de selecţie organizate de recurenta UBB este determinat de îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 16 alin. (106) din Legea nr. 153/2017, toate celelalte aspecte reliefate în cererea de chemare în judecată fiind excedentare acestei verificări.

2. Contestaţia în anulare exercitată

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul A., invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură.

În motivarea căii de atac contestatorul a reiterat atât situaţia de fapt, cât şi criticile invocate în cererea de recurs, susţinând, în esenţă, că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În ceea ce priveşte nepublicarea Ordinului pe site-ul Universitatea " Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, a arătat că acesta a reprezentat, în acţiunea dedusă judecăţii, unul din motivele de nelegalitate ale ordinului contestat, respectiv că nu a fost publicat niciunde în intervalul 11.07,2019 -19,07.2019 în care s-a desfăşurat concursul la care a participat şi astfel a fost încălcat principiul publicităţii, iar prima instanţă a reţinut acest aspect.

A susţinut că în cadrul deciziei pronunţate în recurs se reţine că acest ordin ar fi fost publicat pe site-ul Universităţii "Babeş Bolyai", deşi nu există niciun document la dosar care să confirme acest aspect, făcând trimite şi la vizualizările pe site-ul Universităţii şi la faptul că PDF-ul postat pe site apare creat şi modificat la data de 16.01.2020, fiind evident că site-ul a fost modificat pro causa, aşa încât dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În fine, în opinia contestatorului, făcând trimitere la jurisprudenţă în ceea ce priveşte art. 304 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., cu referire la contradicţia între considerente, această eroare se poate îndrepta pe calea contestaţiei în anulare, în cauză considerentele deciziei atacate fiind în totală contradictţie.

În concluzie, a solicitat admiterea contestaţiei în anulare aşa cum a fost formulată.

3. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata Universitatea Babeş-Bolyai a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, arătând, în esenţă, că dezlegarea dată recursului nu are legătură directă cu publicarea ordinului contestat, pe site-ul Universităţii, întrucât cauza cererii de chemare în judecata era anularea Ordinului nr. 4116/10.07.2018 pentru nepublicarea în Monitorul Oficial al României, fiind considerat de reclamant act administrativ cu caracter normativ, ceea ce a fost greşit.

Astfel, a apreciat că dezlegarea recursului nu este rezultatul unei greşeli materiale, acesta a luat cunoştinţă de ordinul atacat, fiind publicat pe site-ul Universităţii, fără a dovedi sau invoca vreo vătămare, or, convingerea instanţei de recurs nu poae fi considerată eroare materială, iar reaprecierea probelor nu poate fi cerută pe această cale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...)

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale,,.

În cauză, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., susţinând că este incidentă ipoteza greşelii materiale.

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale şi sunt de strictă interpretare, având un câmp limitat de aplicare.

Noţiunea de "eroare materială"a fost analizată în doctrină şi jurisprudenţă prin opoziţie cu greşeala de judecată, arătându-se că textul legal vizează erori cu caracter formal, procedural sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate sau a textelor de lege invocate în motivarea hotărârii.

Altfel spus, eroarea materială trebuie să fie evidentă şi să vizeze confundarea unor elemente sau date materiale esenţiale ale cauzei care au condus la pronunţarea unei soluţii greşite.

În cauză, contestatorul face trimitere la faptul că în mod greşit instanţa de recurs a reţinut că acest ordin ar fi fost publicat pe site-ul Universităţii "Babeş Bolyai", deşi nu există niciun document la dosar care să confirme acest aspect, prin urmare a apreciat că a fost încălcat principiul publicităţii, având ca efect, în opinia acestuia, interpretarea greşită a probelor administrate în cauză sub acest aspect.

Se observă astfel că partea reiterează criticile din recurs, urmărind reanalizarea probelor existente la dosar şi reinterpretarea dispoziţiilor legale incidente.

Or, aceste aspecte nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici vizând pretinse erori de judecată.

Din modul de redactare, dar şi din conţinutul motivelor contestaţiei în anulare, contestatorul tinde la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost bine soluţionată cauza, or, o astfel de abordare nu poate fi primită.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a conturat ideea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanţe substanţiale şi imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. România şi Stanca Popescu c. România), ceea ce nu este cazul în speţă.

Prin urmare, aceste aspecte nu se încadrează în sintagma "erori materiale", care să se circumscrie temeiul de drept invocat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 coroborat cu art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 4087 din 21 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.