Judicial Inspectorate disciplinary resolution challenged; appeal declared null for failure to articulate substantive cassation grounds under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B. S.A., C. S.R.L., D., E. şi F. au solicitat, în contradictoriu cu Inspecţia Judiciară, admiterea plângerii formulate împotriva Rezoluţiei c-201-654/21.12.2020 pronunţată de inspectorul şef judiciar al inspecţiei judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, desfiinţarea Rezoluţiei de clasare nr. 3386/a/30.10. 2020 emisă în Dosarul nr. 20-3556, trimiterea lucrărilor înregistrate la Consiliul Superior al Magistraturii în dosarul nr. y pentru continuarea procedurii disciplinare în vederea completării verificărilor privind încălcarea de către procurorii G., H. şi I. a normelor de drept material şi procedural, urmare a întrunirii cerinţelor impuse de art. 99 lit. t), i) şi h) din Legea nr. 304/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1553 din 2 noiembrie 2021, a respins acţiunea formulată de reclamanţi ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii A., B. S.A., C. S.R.L., D., E. şi F., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenţii au apreciat că prima instanţă a încălcat prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) şi art. 22 din acelaşi Cod, întrucât nu a realizat o reală cercetare a contestaţiei formulate şi a probelor administrate, rezumându-se la preluarea susţinerilor făcute de semnatarii rezoluţiilor contestate şi la trimiteri teoretice a textelor de lege aplicabile, fără niciun argument privind respingerea criticilor aduse rezoluţiilor atacate, fiind nesocotite, totodată, şi principiul privind dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţie, principiul legalităţii prevăzut de art. 7 din Cod şi principiul disponibilităţii.

3.2. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenţii au apreciat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

Au susţinut că având în vedere şi cele susţinute în primul motiv de recurs şi în strânsă interdependenţă cu acesta, este cert este că asupra motivelor de nelegalitate invocate prima instanţă a omis să motiveze hotărârea, aceasta nefiind clară, concisă şi nici concretă în condiţiile în care se referă la aspecte pur teoretice fără nicio trimitere la motivele invocate în contestaţie aşa încât problemele esenţiale supuse judecăţii, nu şi-au găsit niciun răspuns, sentinţa fiind nemotivată.

3.3. În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenţii au reluat pe larg situaţia de fapt şi au susţinut că sentinţa atacată este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, prima instanţă refuzând să se pronunţa asupra reglementărilor stabilite de art. 16, art. 121 şi art. 129 alin. (2) Constituţie, art. 65 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

În opinia părţilor, există o tendinţă din partea inspecţiei judiciare de a nu cerceta sesizările formulate de petenţi, care în multe cazuri sunt vătămaţi grav de modul în care se înţelege în special a se efectua cercetarea penală.

Totodată, au susţinut că prima instanţă citează definiţia dată noţiunii de gravă neglijenţă, fără a se raporta la conduita procurorilor care au avut sarcina urmăririi şi cercetării penale şi modalitatea în care aceştia au înţeles a se conforma normelor juridice aplicabile, aceştia încălcând normele de drept procedural şi material, iar cu gravă neglijenţă şi fără studierea probelor s-a pronunţat o soluţie de clasare, ordonanţa de clasare nefiind comunicată, nefiind scuzabilă nici tergiversarea soluţionării dosarului chiar în ipoteza unei complexităţi.

În concluzie, au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, niciunul dintre posibilele motive nu se verifică în speţă şi că argumentele invocate nu pot fi reţinute ca motive de nelegalitate a sentinţei, iar motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. este doar indicat fără să fie dezvoltat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurenţilor - reclamanţi nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-au exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.

Astfel, recurenţii nu circumstanţiază în niciun mod criticile formulate din perspectiva motivelor de casare invocate, ci, în esenţă, se rezumă la invocarea unor critici şi aprecieri generale legate de încălcarea unor prevederi legale, de faptul că prima instanţă nu a realizat o reală cercetare a contestaţiei formulate şi a probelor administrate, cu referire la faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, apreciind, totodată, că au fost încălcate normele de drept material, cu referire la faptul că prima instanţă citează definiţia dată noţiunii de gravă neglijenţă, însă fără a se raporta la conduita procurorilor care au instrumentat dosarul penal.

Aceste critici ar fi presupus indicarea în concret în ce mod prima instanţă a nesocotit normele de procedură aplicabile şi prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Or, prima instanţă, printr-o motivare amplă a hotărârii atacate, a arătat considerentele care au condus la concluzia că, în cauză, nu se constată motive de nelegalitate ale actelor atacate, reţinând, referitor la modalitatea în care s-au condus anchetele penale în cauzele respective, că aspectele invocate au fost analizate de către inspectorul judiciar prin raportare la abaterea disciplinară reclamată, apreciindu-se astfel că nu se identifică motive de nelegalitate cu privire la rezoluţiile inspecţiei judiciare

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurenţilor-reclamanţi nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanţii S.C. A., S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L., S.C. D., E. şi F. împotriva sentinţei nr. 1553 din 2 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.