Nullity of cassation appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality in compensation claim for public program implementation errors

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional pentru Pescuit:

- constatarea culpei pârâţilor în existenţa erorii sistemice, aferentă derulării proiectului Programului Operaţional pentru Pescuit 2007-2013, măsura 2.2. - "Măsuri de acva- mediu", acţiunea 3;

- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciilor suferite ca urmare a producerii erorii sistemice în aplicarea Ghidului Solicitantului aferent proiectului, prejudicii evaluate provizoriu la suma de 3.895.071,53 RON, calculată conform Anexei nr. 1.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 876 din 9 mai 2022, a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi, totodată, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurenta-reclamantă a reluat situaţia de fapt şi motivele invocate în acţiune, cu trimitere la situaţia de fapt relevantă, temeiul acţiunii şi soluţia primei instanţe cu privire la excepţia inadmisibilităţii, pe care o consideră nelegală, făcând consideraţii în privinţa acţiunii în despăgubiri, întemeiată pe art. 19 din Legea nr. 554/2004, şi la Decizia nr. 6767/11.12.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al acestei instanţe, afirmând că acţiunea de faţă de o continuare a litigiului din cauza menţionată.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimietrea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că sunt reluate criticile din acţiune şi criticile pe care Înalta Curte le-a avut în vedere la pronunţarea Deciziei nr6767/11.12.2020 în Dosarul nr. x/2016 şi care au fost analizate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe şi a reluat situaţia de fapt şi conţinutul acţiunii introductive de instanţă, susţinând că sentinţa atacată este nelegală, în mod greşit fiind respinsă cererea ca inadmisibilă în raport cu obiectul dedus judecăţii.

Aceste critici ar fi presupus indicarea în concret în ce mod prima instanţă a nesocotit normele de procedură aplicabile şi identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 876 din 9 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.