Retrocession of religious property: timeliness of supplemental claim expanding claimed surface area under O.U.G. 94/2000

Şedinţa publică din data de 9 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.08.2020, reclamanta Arhiepiscopia Bucureştilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat CONTESTAŢIE împotriva Deciziei nr. 9151/04.06.2020 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând pe fond admiterea integrală a cererii înregistrată sub nr. x/24.01.2006, precum şi obligarea Comisiei la emiterea unei Decizii prin care să se propună acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul ce s-a aflat în proprietatea părţii şi a fost preluat abuziv de statul comunist, respectiv 840 mp.

În fapt, prin Decizia nr. 9151/04.06.2020 Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România a admis în parte cererea de retrocedare formulată de către Arhiepiscopia Bucureştilor, în calitate de succesoare în drepturi a Parohiei Sfanţul Nicolae Jitniţă, şi a propus acordarea de măsuri compensatorii solicitantei, doar pentru imobilul, teren în suprafaţă de 440 mp (din suprafaţă totală solicitată de aproximativ 840 mp), situat în municipiul Bucureşti.

Arhiepiscopia Bucureştilor a depus în faza administrativă de completare a dosarului, toate înscrisurile din care rezultă întinderea dreptului de proprietate a Parohiei Sf. Nicolae Jitniţă asupra imobilelor preluate abuziv de statul comunist în anii 1987 (a se vedea Procesele-verbale ale Comisiunii pentru înfiinţarea Cărţilor Funciare în Bucureşti nr. x/24.03.1941 şi nr. x/24.03.1941), iar prin adresa nr. x/2020 a înţeles să expliciteze conţinutul acestora în vederea clarificării şi precizării obiectului cererii de retrocedare nr. x/24.01.2006 de la 550 mp la 840 mp. Referitor la această adresă, Comisia Specială de Retrocedare a apreciat faptul că nu poate fi luată în considerare, întrucât schimbă obiectul cererii iniţiale şi este depusă în afara celui de-al doilea termen prevăzut de O.U.G. nr. 94/2000.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 810 din data de 25.05.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Arhiepiscopia Bucureştilor în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 810 din data de 25.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Arhiepiscopia Bucureştilor, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în virtutea înscrisurilor depuse la dosarul de retrocedare (Procesele-verbale ale Comisiunii pentru înfiinţarea Cărţilor Funciare în Bucureşti nr. x/24.03.1941 şi x/24.03.1941) a rezultat că suprafaţa de teren la care este îndreptăţită pentru acordarea de despăgubiri este de 840 mp, aceasta fiind aferentă imobilului situat în Bucureşti, Calea x corespondent cu str. x. în schiţele ataşate Proceselor-verbale anterior menţionate, ambele cărţi funciare sunt notate la nr. poştal 46 şi fac un corp comun, fiind evident că biserica din Procesul-verbal nr. x/24.03.1941 face parte integrantă din geometria aceleiaşi parcele deşi beneficiază de un Proces-verbal dedicat (separat) aşa cum era uzitat în epocă, deoarece lăcaşul de cult avea caracter special de bun sacru diferit faţă de celelalte proprietăţi ale parohiei care aveau caracterul de bunuri comune.

Arhiepiscopia Bucureştilor a depus în faza administrativă de completare a dosarului toate înscrisurile din care rezulta întinderea dreptului de proprietate a Parohiei Sf. Nicolae Jitniţă asupra imobilelor preluate abuziv de statul comunist în anii 1987 (a se vedea Procesele-verbale ale Comisiunii pentru înfiinţarea Cărţilor Funciare în Bucureşti nr. x/24.03.1941 şi nr. x/24.03.1941), iar prin adresa nr. x/2020, aşa cum am arătat, a înţeles să expliciteze conţinutul acestora în vederea clarificării şi precizării obiectului cererii de retrocedare nr. x/24.01.2006 de la 550 mp la 840 mp.

Referitor la această adresă, Comisia Specială de Retrocedare a apreciat faptul că nu poate fi luată în considerare, întrucât schimbă obiectul cererii iniţiale şi este depusă în afara celui de-al doilea termen prevăzut de O.U.G. nr. 94/2000.

Apreciază ca lipsit de temeinicie acest considerent întrucât uzanţa activităţii ANRP în raport de modul de aplicare şi interpretarea a O.U.G. nr. 94/2000 este constantă şi presupune completarea dosarelor de retrocedare/acordare de despăgubiri chiar şi după anul 2006, în funcţie de identificarea anumitor înscrisuri necesare lămuririi obiectelor dosarelor respective. Astfel, în multe cazuri, Comisia Specială de Retrocedare pune în vedere petenţilor, printr-un formular tipizat să completeze documentaţia cu diferite înscrisuri sau informaţii, inclusiv cu precizarea suprafeţelor pentru care s-au formulat cereri.

Precizează faptul că deşi doar suprafaţa de 300 mp din totalul de 840 mp a fost preluată în mod abuziv de statul român, în temeiul Decretului nr. 206/20.08.1987, emis de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, în cele din urmă, în fapt a fost preluată de către statul comunist întreaga suprafaţă. Astfel, în momentul de faţă, întreg imobilul - teren (840 mp) se află în proprietatea statului şi reprezintă secţiune din blocul de locuinţe situat în Bulevardul x, secţiunea trotuar şi spaţiu verde aferente acestui bloc, secţiune din alee de circulaţie, secţiune din parcare, secţiune din imobilul Institutul Bancar Român.

Pentru suprafaţa de 540 mp sunt aplicabile prevederile articolului art. 4 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv:

(6) în cazul în care pentru imobilul solicitat nu se poate face dovada formală a preluării abuzive de către stat în perioada de referinţă, iar imobilul respectiv se regăseşte sau s-a regăsit în patrimoniul statului, se prezumă că imobilul a fost preluat abuziv.

De altfel, este evident faptul că deşi înscrisurile depuse la dosar sunt favorabile părţii bisericeşti, instanţa de fond a decis respingerea în totalitate a contestaţiei, nedând câştig de cauză nici măcar pentru diferenţa de 110 mp (diferenţa dintre suprafaţa de 550 mp şi suprafaţa de 440 mp pentru care Comisia Specială de Retrocedare a propus acordarea de despăgubiri).

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 04 ianuarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 05 aprilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 9151/04.06.2020 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, iar pe fond admiterea integrală a cererii înregistrată sub nr. x/24.01.2006, precum şi obligarea Comisiei la emiterea unei Decizii prin care să se propună acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul ce s-a aflat în proprietatea părţii şi a fost preluat abuziv de statul comunist, respectiv 840 mp.

Prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea dedusă judecăţii reţinând în esenţă că, în mod corect a fost analizată doar cererea de retrocedare iniţială formulată de reclamantă în anul 2006, având în vedere că adresa nr. x/27.05.2020 reprezintă de fapt o nouă cerere de retrocedare cu privire la un alt imobil şi a fost depusă în afara celui de-al doilea termen prevăzut de lege în vederea depunerii cererilor de retrocedare de către cultele religioase din Romania, termen care expirase cu mult timp înainte respectiv la 25.01.2006 conform pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs se susţine că hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, având în vedere că, în virtutea înscrisurilor depuse la dosarul de retrocedare (Procesele-verbale ale Comisiunii pentru înfiinţarea Cărţilor Funciare în Bucureşti nr. x/24.03.1941 şi x/24.03.1941) a rezultat că suprafaţa de teren la care este îndreptăţită pentru acordarea de despăgubiri este de 840 mp, aceasta fiind aferentă imobilului situat în Bucureşti, Calea x corespondent cu str. x. în schiţele ataşate Proceselor-verbale anterior menţionate, ambele cărţi funciare sunt notate la nr. poştal 46 şi fac un corp comun, fiind evident că biserica din Procesul-verbal nr. x/24.03.1941 face parte integrantă din geometria aceleiaşi parcele deşi beneficiază de un Proces-verbal dedicat (separat) aşa cum era uzitat în epocă, deoarece lăcaşul de cult avea caracter special de bun sacru diferit faţă de celelalte proprietăţi ale parohiei care aveau caracterul de bunuri comune.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, nu poate fi primită critica recurentei-reclamante în sensul că, "uzanţa activităţii ANRP în raport de modul de aplicare şi interpretarea a O.U.G. nr. 94/2000 este constantă şi presupune completarea dosarelor de retrocedare/acordare de despăgubiri chiar şi după anul 2006, în funcţie de identificarea anumitor înscrisuri necesare lămuririi obiectelor dosarelor respective", având în vedere că pentru fiecare imobil solicitantul va pune la dispoziţie Comisiei speciale de retrocedare, în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calităţii de fost proprietar, iar în cazul în care se apreciază că documentaţia este incompletă şi este necesară completarea acesteia, Comisia specială de retrocedare poate solicita solicitantului să completeze documentaţia cu diferite înscrisuri sau informaţii, inclusiv cu precizarea suprafeţelor pentru care s-au formulat cereri.

Înalta Curte constată că, atât timp cât prin cererea de retrocedare formulată de reclamantă şi înregistrată sub nr. x/24.01.2006 s-a solicitat "retrocedarea în natură a imobilului, teren în suprafaţă de aproximativ 550 mp situat în municipiul Bucureşti, Calea x, sector 3", chiar şi în situaţia în care Comisia specială de retrocedare i-ar fi solicitat completarea documentaţiei, cererea nr. x/27.05.2020 prin care reclamanta a revenit asupra cererii nr. x/2006 în sensul clarificării şi rectificării acestei cereri în sensul că, "suprafaţa de teren la care ar fi îndreptăţită este de 840 mp" a fost depusă cu depăşirea termenului legal prevăzut de pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, context în care în mod corect s-a reţinut atât de intimata-pârâtă, cât şi de prima instanţă că, adresa nr. x/2020 schimbă obiectul cererii iniţiale şi este depusă în afara celui de-al doilea termen prevăzut de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru depunerea cererilor de retrocedare de către cultele religioase din România, respectiv 25.07.2005 - 25.01.2006.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Arhiepiscopia Bucureştilor împotriva sentinţei nr. 810 din 25 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.