Enforcement of share pledge based on contractual investment obligations; sufficiency of Trade Register entries to prove performance under post-1999 law

Deliberând asupra recursului de față constată:

Prin acțiunea înregistrată la 4 septembrie 2001, reclamanta A.P.A.P.S. București, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A.I. SRL Dorohoi, autorizarea realizării gajului constituit de pârâtă asupra unui procent de 96,81% din capitalul social al pârâtei.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare acțiuni din 11 septembrie 1998, F.P.S. București a vândut pachetul majoritar de acțiuni deținute în numele statului la SC T. SA Dorohoi, reprezentând 100% din capitalul social.

A susținut reclamanta că pârâta și-a asumat pe lângă obligația de achitare a prețului, pe care și-a îndeplinit-o și obligația de a realiza pe o perioadă de 2 ani, începând cu anul 1999 o investiție în cuantum de 277.100.000 lei, obligație pe care nu și-a respectat-o.

Prin sentința civilă nr. 1118 din 18 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială, acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că prin art. 105 din Legea nr. 99/1999, au fost abrogate expres prevederile art. 478 – 489 C. com., art. 710 și art. 713 C. proc. civ. și a apreciat că legea veche poate fi invocată numai în ceea ce privește valabilitatea contractului, legea nouă fiind de imediată aplicare și deci incidența cauzei.

S-a arătat că în acest context, procedura de executare silită este stabilită de Titlul VI din Legea nr. 99/1999, care exclude acțiunea în justiție având ca obiect, autorizarea executării gajului și pe cale de consecință s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 19 din 26 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis apelul reclamantei, s-a anulat sentința apelată, a fost reținută cauza spre rejudecare și s-a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Pentru a pronunța decizia instanța de apel a reținut că potrivit art. 102 din Legea nr. 99/1999, gajul asupra bunurilor constituit și înregistrat înainte de intrarea în vigoare a titlului VI din Legea nr. 99/1999, rămâne supus dispozițiilor legale existente la data constituirii acestuia, ori contractul dintre părți a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a legii mai sus menționată.

Pe fond instanța de apel a reținut că pârâta și-a îndeplinit și obligația investițională, prevăzută de art. 8.10.1. din contract, motiv pentru care s-a apreciat acțiunea reclamantei ca nefondată.

Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență prin motivele de recurs invocate de recurenta – reclamantă, se susține că deși din documentația trimisă de pârâtă reieșea că din punct de vedere valoric valoarea investițiilor realizate de pârâtă ar fi corespuns, documentația trimisă de pârâtă nu era în forma, prevăzută de art. 3 din H.G. 489/2003, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. 25/2002, nefiind respectate nici prevederile art. 11, art. 27 și art. 271 din O.G. 25/2002.

A apreciat recurenta că documentația trimisă de pârâtă era insuficientă și informă astfel încât nu se putea considera că pârâta a executat obligația de a efectua investiții în societate.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei apelate în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamantă.

Criticile formulate nu sunt fondate.

Conform art. 8.10.2 din contractul de vânzare – cumpărare acțiuni încheiat între părți, investițiile se consideră realizate integral la data înregistrării la O.R.C. a majorării capitalului social al societății cu aportul înscris și integral vărsat, clauză îndeplinită de pârâtă, conform certificatelor de înscriere de mențiuni nr. 695/1999 și 5770/2003.

Cu privire la afirmația făcută de recurentă în sensul că documentația trimisă de pârâtă a fost informă și insuficientă, instanța de recurs apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Certificatul emis de cenzorii societății are exact forma și conținutul impus de prevederile O.G. 25/2002 și a fost comunicat către reclamantă pe 24 septembrie 2003 în copie legalizată și pe 27 octombrie 2003 în original, fapt dovedit cu confirmarea de primire cu viza A.P.A.P.S.

Extrasul de cont este adevărat nu poartă ștampila băncii dar acesta a fost însoțit de foaia de vărsământ care poartă ștampila băncii.

Balanța de verificare are ștampila unității și semnătura directorului societății și a fost comunicată pe 24 septembrie 2003 cât și pe 27 octombrie 2003.

Față de cele mai sus arătate se constată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare a deciziei recurate, prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și pe cale de consecință recursul formulat de recurenta – reclamantă, urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei civile nr. 19 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 31 martie 2005.