Corrections to annulment of audit measures and reduction of disproportionate appellate litigation costs in administrative dispute

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra cererii de îndreptare a erorii materiale şi cererii privind completarea dispozitivului,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei a cărei completare se solicită

Prin decizia nr. 1026 din 23 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia nulităţii recursului declarat de Curtea de Conturi a României.

Au fost admise recursurile declarate de recurenta-reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune şi de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 1562 din 23 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A fost casată în parte sentinţa recurată şi, rejudecând în limitele casării, a fost admisă în parte acţiunea.

S-a dispus anularea măsurilor de la punctele II.20, I.15, I.13, I.14, II.15, II.16, I.12, II.3, II.14, I.9, I.10, I.1, 1.2, II.2, I.16, II.17 din decizia nr. 14/2016 şi încheierea nr. 47/2017 ale Curţii de Conturi a României.

A fost respinsă acţiunea cu privire la măsurile dispuse la punctele II.11, II.12 şi I.17 din decizia nr. 14/2016 şi încheierea nr. 47/2017 ale Curţii de Conturi a României.

A fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune împotriva încheierii din 16.06.2020 şi împotriva sentinţei nr. 160/16.06.2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei nr. 1562 din 23 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Cererea de îndreptare a erorii materiale şi cererea privind completarea dispozitivului

Recurenta-reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale şi cerere de completare prin care, în raport de dispozitivul deciziei nr. 1026/23.02.2023, a solicitat îndreptarea erorilor materiale în temeiul art. 442 din C. proc. civ. privind anularea măsurilor II.3 şi 1.2, cum au fost consemnate, în sensul anulării măsurilor II.13 şi I.2, precum şi completarea hotărârii, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., cu soluţia privind cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivare, în ceea ce priveşte cererea de îndreptare a erorilor materiale, a arătat că atât cererea de chemare în judecată, cât şi recursul formulat de parte au vizat măsurile nr. I.1, I.2 şi II.2, astfel că soluţia de anulare a măsurii nr. 1.2 este o eroare materială.

Totodată, faţă de prevederile legale invocate şi raportat la faptul că, pe de o parte, măsurile nr. I.1, I.2 şi II.2 au fost dispuse în contextul neregularităţii privind contractele de prestări servicii încheiate cu membrii CD, iar, pe de altă parte, măsurile I.3, I.4 şi II.3 privesc neregularităţile constatate în legătură cu contractul de achiziţie încheiat cu A. S.A., ar rezulta că numai dintr-o eroare materială a fost consemnată măsura II.3 în locul măsurii II.13.

În ceea ce priveşte cererea de completare a hotărârii, a arătat recurenta-reclamantă că dispozitivul deciziei nu conţine soluţia privind cheltuielile de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei, atât în fond, inclusiv prin extinderea cheltuielilor acordate, cât şi în recurs, deşi dovada existenţei şi întinderii acestora a fost făcută în conformitate cu dispoziţiile art. 452 din C. proc. civ.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea cererii de îndreptare a erorii materiale şi cererii privind completarea dispozitivului, reţine următoarele:

3.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte cererea de îndreptare a erorii materiale

Potrivit art. 442 alin. .(1) din C. proc. civ., "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere."

În acest context, verificând actele şi lucrările dosarului, în ceea ce priveşte aspectele învederate de parte, în sensul că s-a consemnat în mod greşit că se dispune anularea măsurilor II.3 şi 1.2, în loc de anularea măsurilor II.13 şi I.2, se constată că este vorba despre o eroare materială în sensul avut în vedere de către legiuitor în art. 442 alin. (1) din C. proc. civ., susceptibilă a fi îndreptată pe calea acestei proceduri.

Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 442 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului Deciziei nr. 1026 pronunţate la 23 februarie 2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că se va menţiona că se dispune anularea măsurilor de la punctele II.13 şi I.2, în loc de anularea măsurilor de la punctele II.3 şi 1.2, cum din eroare s-a menţionat.

În ceea ce priveşte cererea de completare dispozitiv

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."

Verificând motivele prezentei cereri de completare a dispozitivului dispozitivului Deciziei nr. 1026 pronunţate la 23 februarie 2023, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a susţinut că dispozitivul deciziei nu conţine soluţia privind cheltuielile de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei, atât în fond, inclusiv prin extinderea cheltuielilor acordate, cât şi în recurs, deşi dovada existenţei şi întinderii acestora a fost făcută în conformitate cu dispoziţiile art. 452 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că prin sentinţa civilă nr. 1562/23.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru şi onorariul de avocat, redus ca urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 1023/23.02.2023 pronunţată de ICCJ au fost admise recursurile declarate de recurenta reclamantă, casată în parte sentinţa recurată şi admisă în parte acţiunea, în limitele prezentate în dispozitivul deciziei de casare, fiind menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate, aşadar inclusiv cele referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată acordate la fond.

Prin urmare, cererea de completare a dispozitivului deciziei 1023/2023 este admisibilă în parte, doar raportat la cheltuielile de judecată efectuate în etapa procesuală a recursului, nu şi pentru fond, unde acestea au fost acordate într-un cuantum redus, iar criticile formulate în recurs vizează aspecte de temeinicie a sentinţei, nu de nelegalitate, fiind astfel menţinută sentinţa sub acest aspect.

În acest sens este Decizia nr. 3/2020 pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată efectuate în recurs, Înalta Curte reţine că suma solicitată a fost în cuantum de 71.210,74 RON.

Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa sa în cauzele împotriva României (cauza Costin c. României, hotărârea din 26 mai 2005, par. 43; cauza Străin şi alţii c. României, hotărârea din 21 iulie 2005; cauza Petre c. României, hotărârea din 27 iunie 2006), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

În cauză, realitatea cheltuielilor a fost dovedită cu documentele justificative depuse la dosar, însă necesitatea lor şi caracterul rezonabil al acestora nu rezultă din complexitatea cauzei, analiza recursului necesitând doar observarea unui volum mare de acte, în raport de care cheltuielile par a fi exagerate, disproporţionate. Prin urmare, cuantumul cheltuielilor solicitate se apreciază ca fiind nerezonabil în raport cu obiectul procesului, natura activităţii efectiv prestate şi complexitatea litigiului, dar şi cu faptul că o parte importantă a criticilor formulate de recurenta reclamantă au fost respinse.

Astfel, în privinţa acestora, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., considerând că onorariul avocatului recurentei reclamante este vădit disproporţionat de mare atât în raport cu complexitatea cauzei, cât şi în raport cu activitatea desfăşurată de avocat, astfel încât va obliga recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României la plata către recurenta-reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune a cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.000 RON, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) şi art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 442 şi 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea formulată de recurenta - reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune privind îndreptarea erorii materiale.

Va dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului Deciziei nr. 1026 pronunţate la 23 februarie 2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că se va menţiona că se dispune anularea măsurilor de la punctele II.13 şi I.2, în loc de anularea măsurilor de la punctele II.3 şi 1.2, cum din eroare s-a menţionat.

Va admite cererea formulată de recurenta - reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune privind completarea dispozitivului.

Va dispune completarea dispozitivului aceleiaşi decizii, în sensul că admite în parte cererea şi obligă Curtea de Conturi a României la plata către Societatea Română de Radiodifuziune a cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.000 RON, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) şi art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de recurenta - reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune privind îndreptarea erorii materiale.

Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului Deciziei nr. 1026 pronunţate la 23 februarie 2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că se va menţiona că se dispune anularea măsurilor de la punctele II.13 şi I.2, în loc de anularea măsurilor de la punctele II.3 şi 1.2, cum din eroare s-a menţionat.

Admite cererea formulată de recurenta - reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune privind completarea dispozitivului.

Dispune completarea dispozitivului aceleiaşi decizii, în sensul că admite în parte cererea şi obligă Curtea de Conturi a României la plata către Societatea Română de Radiodifuziune a cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.000 RON, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) şi art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 mai 2023.