Taxpayer's appeal rejected as unfounded; tax assessment upheld after service to registered fiscal domicile confirmed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the taxpayer's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's ruling that rejected the challenge to tax decisions; the lower court's judgment remains in force. The dispute arose from the taxpayer's administrative and fiscal challenge to Decision No. 5002/2021, which rejected as untimely his contestation of tax assessment Decision No. 91/2018, and his request to annul the latter. The court held that the tax authority properly communicated the assessment to the taxpayer's registered fiscal domicile under Articles 32(1)-(4), 39(2), and 47(2) of the Fiscal Procedure Code, as the taxpayer failed to prove he had formally modified his fiscal domicile despite having a lease agreement elsewhere, and his unsubstantiated claims about an illegible signature on the receipt were not raised timely under Article 304(1) of the Civil Procedure Code. Furthermore, the court found that the lower court adequately motivated the inadmissibility of the claim to annul the assessment, as such action is only permissible, per Article 281(7) of the Fiscal Procedure Code and Article 7 of Law No. 554/2004, if the decision rejecting the administrative contestation is first annulled.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 alin. (1) din C. proc. civ, art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 496 din C. proc. civ, Art. 496 C. proc. civ; Taxpayer's appeal rejected as unfounded; tax assessment upheld after service to registered fiscal domicile confirmed: The dispute arose from the taxpayer's administrative and fiscal challenge to Decision No. 5002/2021, which rejected as untimely his contestation of tax assessment Decision No. 91/2018, and his request to annul the latter. The court held that the tax authority properly communicated the assessment to the taxpayer's registered fiscal domicile under Articles 32(1)-(4), 39(2), and 47(2) of the Fiscal Procedure Code, as the taxpayer failed to prove he had formally modified his fiscal domicile despite having a lease agreement elsewhere, and his unsubstantiated claims about an illegible signature on the receipt were not raised timely under Article 304(1) of the Civil Procedure Code. Furthermore, the court found that the lower court adequately motivated the inadmissibility of the claim to annul the assessment, as such action is only permissible, per Article 281(7) of the Fiscal Procedure Code and Article 7 of Law No. 554/2004, if the decision rejecting the administrative contestation is first annulled.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 4 mai 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 15.02.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 5002/07.01.2021, prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen contestaţia formulată împotriva deciziei AJFP Bacău nr. 91/12.09.2018, solicitând instanţei să dispună anularea acesteia şi emiterea unei decizii prin care să fie desfiinţată decizia nr. 91/2018.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1328 din 1 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia inadmisibilităţii; a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată în ceea ce priveşte decizia nr. 5002/07.01.2021 şi ca inadmisibilă în ceea ce priveşte decizia nr. 91/12.09.2018.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală întrucât instanţa a dat o interpretare greşită actelor depuse la dosarul cauzei şi a reţinut în motivare aspecte care nu corespund realităţii în ceea ce priveşte domiciliul său fiscal.
Astfel, a arătat recurentul că a luat cunoştinţă de decizia nr. 91/2018 prin comunicare directă la 03.12.2020, fiindu-i înmânată de judecător odată cu întâmpinarea formulată în cadrul unui dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.
Până la data menţionată nu a primit sub semnătură respectiva decizie, iar organul fiscal nu a făcut dovada comunicării actului. A susţinut şi dovedit faptul că nu mai locuia la domiciliul fiscal la care organul a comunicat decizia şi că deţinea un contract de închiriere înregistrat la ANAF la o altă adresă.
Totodată, a menţionat recurentul că se reţine în mod greşit că decizia a fost comunicată sub semnătura sa, întrucât înfăţişarea în faţa instanţei a unei recipise cu o semnătură indescifrabilă, fără precizarea corectă a altor date personale nu poate fi reţinută ca fiind o procedură corectă şi transparentă pentru contribuabil de comunicare a unor acte fiscale.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă fără a motiva în concret această excepţie.
4. Apărările intimatei
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea deciziei nr. 5002/07.01.2021, prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen contestaţia formulată împotriva deciziei AJFP Bacău nr. 91/12.09.2018, precum şi emiterea unei decizii prin care să fie desfiinţată decizia nr. 91/2018.
Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Recurentul a susţinut în cadrul memoriului de recurs că sentinţa instanţei de fond este nelegală întrucât că a luat cunoştinţă de decizia nr. 91/2018 prin comunicare directă la 03.12.2020, fiindu-i înmânată de judecător odată cu întâmpinarea formulată în cadrul unui dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti. A arătat că până la data menţionată nu a primit sub semnătură respectiva decizie, iar organul fiscal nu a făcut dovada comunicării actului.
A apreciat recurentul că a dovedit faptul că nu mai locuia la domiciliul fiscal la care organul a comunicat decizia şi că deţinea un contract de închiriere înregistrat la ANAF la o altă adresă.
Înalta Curte apreciază că aceste susţineri sunt nefondate.
Astfel, potrivit 32 din Codul de procedură fiscală:
"(1) Domiciliul fiscal definit potrivit art. 31 se înregistrează/modifică la/de organul fiscal central în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea de către contribuabil/plătitor a unei cereri de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal, însoţită de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta.
(2) Cererea se depune la organul fiscal central în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se soluţionează în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal care se comunică contribuabilului/plătitorului.
(3) Organul fiscal prevăzut la alin. (2) emite din oficiu decizia de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul/plătitorul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.
(4) Data înregistrării/modificării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal".
Potrivit art. 39 alin. (2) din Codul de procedură fiscală:
"(2) În situaţia în care contribuabilul/plătitorul are înregistrat un domiciliu fiscal potrivit art. 32, în scopul comunicării actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local se utilizează acest domiciliu fiscal".
În speţă, comunicarea actelor administrativ fiscale s-a făcut la domiciliul fiscal al recurentului, iar faptul că acesta deţinea un contract de închiriere a unui apartament din acelaşi imobil nu este opozabil organului fiscal Serviciul Fiscal Municipal Oneşti, întrucât nu a dovedit că şi-a modificat domiciliul fiscal, astfel cum era înregistrat în evidenţele Serviciului Fiscal Municipal Oneşti, conform procedurii prevăzute de art. 32 din Codul de procedură fiscală.
În aceste condiţii, în mod corect s-a reţinut de judecătorul fondului, în ceea ce priveşte comunicarea deciziei nr. 91/12.09.2018, că aceasta s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 47 alin. (2) din Codul de procedură fiscală:
"(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestora, la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire".
Totodată, a menţionat recurentul că prima instanţă a apreciat în mod greşit că decizia a fost comunicată sub semnătura sa, întrucât înfăţişarea în faţa instanţei a unei recipise cu o semnătură indescifrabilă, fără precizarea corectă a altor date personale nu poate fi reţinută ca fiind o procedură corectă şi transparentă pentru contribuabil de comunicare a unor acte fiscale.
Cu privire la aceste susţineri, instanţa de control judiciar reţine că, până la primul termen de judecată, nu au fost invocate pretinse neregularităţi în ceea ce priveşte semnătura de pe recipisa de primire, conform procedurii prevăzute de art. 304 alin. (1) din C. proc. civ.:
"(1) Dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părţi declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este obligată să arate motivele pe care se sprijină."
Totodată, este neîntemeiată şi susţinerea recurentului că instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă fără a motiva în concret această excepţie.
Lecturând sentinţa recurentă, Înalta Curte observă că instanţa de fond a motivat excepţia invocată, reţinând că numai în eventualitatea anulării deciziei de soluţionare a contestaţiei devine admisibilă acţiunea în anularea deciziei de impunere, astfel cum prevede art. 281 alin. (7) din Codul de procedură fiscală:
"(7) În situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a respins contestaţia de către organul fiscal fără ca acesta să intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanţa constată că soluţia adoptată de către organul fiscal este nelegală şi/sau netemeinică, se va pronunţa şi asupra fondului raportului juridic fiscal".
Apreciind neîntemeiat primul capăt de cerere privind anularea deciziei nr. 5002/07.01.2021, instanţa de fond a reţinut că admiterea cererii în sensul anulării Deciziei nr. 91/12.09.2018 nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 281 alin. (7) din Codul de procedură fiscală.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare invocate de recurent nu sunt incidente în cauză.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1328 din 1 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1328 din 1 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 4 mai 2023.