Suspension of tax order enforcement: fulfillment of well-justified case and imminent harm conditions for fiscal acts

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2022 la data de 18.07.2022 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. Dorohoi a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi -Activitatea de Inspecţie Economico-Financiară - Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară Nord Est şi Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară Nord Est - Biroul de Inspecţie Economico-Financiară Suceava-Botoşani - Compartimentul de Inspecţie Economico-Financiară Botoşani Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. ISR_AIF nr. 2051/16.06.2022 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Activitatea de Inspecţie Economico-Financiară - Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară Nord Est - Compartimentul de inspecţie economico-financiară Botoşani, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/16.06.2022 emis de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Activitatea de Inspecţie Economico-Financiară - Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară Nord Est - Compartimentul de inspecţie economico-financiară Botoşani.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 70 din 9 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x/16.06.2022 şi a fost respinsă această cerere ca inadmisibilă.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Dorohoi în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Activitatea de Inspecţie Economico-Financiară - Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară Nord Est şi Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară Nord Est - Biroul de Inspecţie Economico-Financiară Suceava-Botoşani - Compartimentul de Inspecţie Economico-Financiară Botoşani.

S-a dispus suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii ISR_AIF nr. 2051/16.06.2022 până la soluţionarea de către instanţa de fond a cererii de anulare a acestei dispoziţii.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani - Activitatea de Inspecţie Economico-Financiară, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii de suspendare.

În motivarea recursului, a arătat că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A apreciat recurenta că intimata-reclamantă nu a probat existenţa unei îndoieli serioase în privinţa legalităţii actului de impunere contestat şi producerea unei pagube iminente prin punerea sa în executare.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, a menţionat recurenta că reţinerea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât din susţinerile reclamantei nu rezultă în mod concret care sunt motivele temeinice pentru care aceasta a solicitat suspendarea executării.

Totodată, aprecierea instanţei de fond că punerea în executare a dispoziţiei obligatorii ar conduce la producerea unei pagube iminente este nelegală şi netemeinică, întrucât reclamanta nu a dovedit condiţia producerii unei pagube iminente şi ireversibile, în condiţiile în care obligaţiile înscrise în dispoziţia obligatorie au fost stabilite în baza prevederilor legale în vigoare.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani - Activitatea de Inspecţie Economico-Financiară a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta susţinând că intimata-reclamantă nu a probat existenţa unei îndoieli serioase în privinţa legalităţii actului de impunere contestat şi producerea unei pagube iminente prin punerea sa în executare.

Conform dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumţia de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii pagubei.

Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut că, în speţă, având în vedere circumstanţele de fapt ale cauzei, sunt îndeplinite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia referitoare la paguba iminentă.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, identificarea elementelor de nelegalitate a actului administrativ ce pot fi subsumate acestei condiţii trebuie să se facă în urma unei analize sumare a legalităţii actului administrativ, soluţionarea unei cereri de suspendare a executării nepermiţând examinarea legalităţii actului, pentru că aceasta ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

În speţă, se constată că în argumentarea condiţiei cazului bine justificat prima instanţă a reţinut că aparenţa de legalitate a actului administrativ este afectată prin însăşi motivaţia invocată de organul fiscal în stabilirea obligaţiilor de plată, referitoare la caracterul nereal al tuturor operaţiunilor de transport al pensionarilor care au prezentat cupoane talon pentru a beneficia de reducerea de 50% din biletul de călătorie, caracter stabilit pe baza suspiciunilor inspectorilor fiscali, fără însă a fi utilizate toate informaţiile şi documentele existente, care să susţină susceptibilitatea rezonabilă a acestora.

Instanţa de fond a apreciat că în cauză trebuie înlăturată forţa juridică a executării imediate şi din oficiu specifică actului administrativ fiscal, impunându-se oprirea efectelor titlului de creanţă fiscală până în momentul stabilirii de către instanţa de fond a caracterului real/nereal al operaţiunilor de transport al pensionarilor care au prezentat cupoane talon pentru a beneficia de reducerea de 50% din biletul de călătorie.

Înalta Curte constată, contrar celor invocate de către recurenta-pârâtă, că în cauză operează incidenţa cazului bine justificat, prin raportare la înscrisurile depuse la dosar şi la conţinutul dispoziţiei obligatorii, aparenţa dreptului fiind de partea contribuabilului.

Cât priveşte criticile recurentei-pârâte referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată, de asemenea, că şi această condiţie este îndeplinită, raportat la efectul imediat al actelor administrative contestate, precum şi la cuantumul sumelor stabilite prin acestea.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a avut în vedere faptul că lipsirea societăţii de mijloace financiare poate conduce la blocarea activităţii acesteia şi în final la incapacitate de plată, efect care nu ar putea fi atenuat printr-o eventuală întoarcere a executării, executarea imediată afectând posibilităţile părţii de îndeplinire a obligaţiilor curente.

Condiţia pagubei iminente presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, dar cu toate acestea, iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul şi în situaţia dedusă prezentei judecăţi.

Prin urmare, se constată că sunt întemeiate aprecierile instanţei de fond, în sensul îndeplinirii şi a acestei condiţii, fiind de necontestat că, în condiţiile în care punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită în sarcina societăţii reclamante o măsură care, prin însăşi natura ei, conduce la diminuarea patrimoniului societăţii şi perturbarea întregii activităţi a acesteia, nu pot fi omise repercusiunile de natură economică şi financiară cauzate în acest mod.

Astfel fiind, criticile invocate de către pârâtă nu sunt în măsură să conducă la reformarea hotărârii de primă instanţă, soluţia pronunţată de aceasta fiind legală.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani - Activitatea de Inspecţie Economico-Financiară împotriva sentinţei nr. 70 din 9 august 2022 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani - Activitatea de Inspecţie Economico-Financiară împotriva sentinţei nr. 70 din 9 august 2022 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 mai 2023.