Judicial police salary seniority: exclusion of DNA tenure from justice-family salary grid under Law No. 153/2017

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 18.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună în baza prevederilor numărul criteriu 4, lit. B) al Capitolului I, din Anexa V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie şi Curtea Constituţională din Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, anularea Ordinului nr. 272/18.06.2018 emis de către Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin care li s-au stabilit drepturile de natură salarială începând cu data de 01.12.2016, precum şi obligarea pârâtei Direcţia Naţionale Anticorupţie să emită un ordin prin care:

a) să le fie calculate salariile, potrivit "principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu (art. 6 lit. f) din lege)" în raport de dispoziţiile art. 22, alin. (3) din Secţiunea a 6-a, art. 1, lit. e), art. 3, alin. (1) de la Cap. VIII şi numărul criteriu 4, lit. B) de la Cap. I din Anexa V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie şi Curtea Constituţională combinat cu art. 6, art. 8 şi art. 10, toate din Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

b) să fie aplicate şi calculate în mod explicit:

- majorarea salariului de bază cu procentul de 15%, în conformitate cu Nota 3 a Capitolului I, lit. A) din cuprinsul Anexei Nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie" la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

- aplicarea sporului de 17% (pentru reclamantul B.), respectiv 20% (pentru reclamanţii A., C.) de vechime (stabilitate) în Direcţia Naţională Anticorupţie, ale căror cuantumuri nu se regăsesc în veniturile brute.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 112 din 2 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii, ca rămasă fără obiect.

A fost respinsă cererea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanţii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, au arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit alegaţiile intimatei în ceea ce priveşte salarizarea ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul DNA.

Au mai arătat recurenţii că nu pretind a avea calitatea de magistraţi, cum în mod greşit a încercat să susţină intimata, dar asimilarea aceasta a fost făcută de legiuitor pentru a putea beneficia de toate drepturile salariale pe care le are un magistrat la nivel de judecătorie.

În aceste condiţii, având în vedere că magistraţii la nivel de judecătorie beneficiază de drepturi salariale atât pe orizontală (vechimea în muncă), cât şi pe verticală (vechimea în funcţie), este normal ca şi recurenţii să beneficieze de aceste drepturi.

Au menţionat recurenţii că instanţa de fond s-a limitat la a constata că sunt aplicabile considerentele expuse de ICCJ în decizia nr. 82/2018, însă acestea fac referire expresă la funcţionarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituţiilor din subordinea Ministerului Muncii, fără a avea vreo legătură cu petitul cererii reclamanţilor.

Cu privire la petitul din cererea de chemare în judecată privind aplicarea sporului de vechime (stabilitate) în cadrul DNA, ale căror cuantumuri nu se regăsesc în veniturile brute, instanţa de fond a constatat, în mod eronat, acest spor este inclus deja în sporurile salariale, aspect care se poate verifica din conţinutul ordinelor de salarizare atacate şi anexelor acestora.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauza de faţă, recurenţii-reclamanţi au contestat modul în care intimata-pârâtă DNA a înţeles să facă aplicarea Legii nr. 153/2017 în materia salarizării ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie raportat la trimiterile normei legale la drepturile salariale cuvenite procurorilor, pretinzând aceştia că ar fi trebuit să se acorde relevanţă inclusiv vechimii în funcţie în cadrul DNA în determinarea salariului de bază.

Aşa cum s-a reţinut, singura dispoziţie legală relevantă pentru stabilirea salariilor ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie al căror salariu de bază a atins nivelul prevăzut pentru anul 2022 este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcţie de "0-3 ani" cu variaţiile date de gradaţiile diferite.

Astfel, ofiţerii de poliţie judiciară, deşi asimilaţi din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" şi gradaţiilor corespunzătoare acesteia, întrucât deţin vechime "0" în sensul Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), nejustificând acumularea de vechime în funcţiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", singurele relevante pentru observarea şi a celorlalte grile de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, anume rândurile normative pentru "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" şi "peste 20 ani".

Altfel spus, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, pentru aplicarea Capitolului I lit. B) nr. crt. 4 în sensul art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017 nu este relevantă vechimea în funcţia de ofiţer de poliţie judiciară acumulată în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, întrucât nu există nicio normă juridică prin care să se asimileze această vechime celei de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie" prevăzute explicit la Nota nr. 1 la Capitolul I lit. B) spre a fi avută în vedere la determinarea rândurilor raportat la vechimea în funcţie.

Mai mult decât atât, trebuie menţionat că ofiţerul de poliţie judiciară nu acumulează prin exercitarea activităţii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie vechime în funcţia vizată de Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, rămânând din perspectiva textului legal cu o vechime de "0" ani, ci acumulează vechime relevantă pentru funcţia de poliţie deţinută şi care implică o aplicare a art. 11 alin. (4) din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv majorarea cu un anumit procent a dreptului salarial, reflectat de altfel corespunzător în Anexa la Ordinul litigios şi la Ordinul 10/23.01.2018.

În aceste condiţii, instanţa observă că sistemul de salarizare aplicat ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie respectă principiul art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 157/2013, respectiv "principiul ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate", având relevanţă pe de o parte - pe orizontală - gradaţia reieşită din Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 al Anexei V la Legea-cadru, iar pe de altă parte - pe verticală - gradaţia reieşită din art. 11 alin. (4) din Anexa VI la Legea-cadru, aceasta reflectând vechimea în funcţia de poliţie.

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că actul administrativ unilateral emis de pârâtă este legal, având o corectă aplicare a legii referitor la art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru raportat la trimiterea făcută la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4.

Cât priveşte criticile vizând efectul textelor legale incidente, Înalta Curte subliniază că eventualul control de "legalitate" implică în principal un control de constituţionalitate, operaţiune ce nu intră însă în competenţa instanţei de judecată.

Instanţa de control judiciar reţine că prin Decizia nr. 31 din 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27 iulie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că:

93. Prin exercitarea activităţii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie ori Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, agenţii şi ofiţerii de poliţie detaşaţi la acestea nu pot acumula vechime în funcţia vizată de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, rămânând din perspectiva textului legal cu o vechime de "0" ani, ci acumulează o vechime relevantă pentru funcţia de poliţie deţinută, calculată potrivit timpului servit în această calitate, adică cele 7 gradaţii prevăzute în anexa nr. VI la aceeaşi lege.

94. Faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în cap. I lit. B) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare.

95. Menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată.

96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa muncii desfăşurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradaţia rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradaţia rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeaşi lege.

97. Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcţie", se aplică şi acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context.

Faţă de prevederile art. 521 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru toate instanţele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Înalta Curte constată că interpretarea şi aplicarea dată de prima instanţă normelor de drept material din cuprinsul Legii nr. 153/2017, referitoare la incidenţa, în cauză, a prevederilor lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017 sunt corecte, contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi.

În ceea ce priveşte criticile recurenţilor referitoare la respingerea petitului privind sporul pentru complexitatea muncii în cuantum de 15%, Înalta Curte reţine că, în condiţiile în care mecanismul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4), alin. (6) şi alin. (7) din Legea-cadru nr. 153/2017 a fost dezlegat cu valoare de principiu prin decizia nr. 82/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, această dezlegare se impune instanţei şi în prezenta speţă.

În ceea ce priveşte acordarea sporului de vechime în cadrul D.N.A., Înalta Curte observă că în cadrul anexelor la Ordinul nr. 272/18.06.2020, aflate la dosar fond, pentru fiecare recurent este recunoscut exact sporul de stabilitate solicitat în prezenta cauză, neexistând un refuz de acordare a acestuia, ci, dimpotrivă, fiind deja inclus în drepturile salariale acordate, astfel încât susţinerile recurenţilor sunt neîntemeiate.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A., C. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 112 din 2 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., C. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 112 din 2 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 mai 2023.