Securitate collaborator status: sufficiency of corroborated evidence under Emergency Ordinance 24/2008

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.11.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 828 din data de 19 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 828 din data de 19 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii şi constatării calităţii pârâtului de colaborator al fostei Securităţi.

În motivarea recursului arată că intimatul-pârât A. a informat Securitatea, sub numelui conspirativ "B.", în legătură cu atitudini potrivnice regimului comunist, vizând îngrădirea unor drepturi fundamentale ale persoanei.

Aşa cum rezultă şi din cuprinsul notei de constatare nr. x/15.04.2014, intimatul-pârât era angajat la restaurantul "Ceahlăul" din Piatra Neamţ, a fost recrutat ca informator de Serviciul 3 (contraspionaj) al I.J.S. Neamţ, acţionând ca informator în perioada 1982-1984.

Mai arată că: pe parcursul colaborării cu Securitatea, intimatul a furnizat informaţii prin care denunţa activităţi potrivnice regimului totalitar comunist ce au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată (art. 17 din Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice) şi a dreptului la liberă exprimare (art. 28 din Constituţia României din 1965, art. 19 din Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice); verificarea intimatului A. a fost declanşată, având în vedere calitatea acestuia de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Neamţ, în baza art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, ce stabilesc obligaţia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) de a verifica din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - b1) din acelaşi act normativ.

Precizează că la în faţa instanţei de fond au fost aduce următoarele documente:

- Raportul informativ din 20.07.1988, înregistrat pe nr. de dosar personal x, dosar nr. x, titular D.V., fila x, referitoare la comentariile negative ale unei persoane la adresa realităţilor social economice şi politice din ţara noastră sub regimul comunist, precum şi ascultarea şi colportarea posturilor de radio interzise.

- Raportul informativ din 16.08.1988, înregistrat pe nr. de dosar personal x, dosar nr. x, titular S.V., fila x, referitoare la comentariile negative ale unei persoane la adresa realităţilor social economice şi politice din ţara noastră sub regimul comunist, precum şi ascultarea şi colportarea posturilor de radio interzise.

Ca o dovadă a raporturilor pârâtului cu fosta Securitate sunt şi celelalte documente din cuprinsul notei de constatare nr. x/15.04.2014, dosarul nr. x şi nr. x.

Astfel, arată că în dosarul nr. x (FR 8942/NT) - titular A., la punctul D din nota de constatare nr. x/15.04.2014, rubrică destinată documentelor care atestă transmiterea de informaţii către securitate, sunt trei note informative furnizate de intimatul-pârât:

- Nota din 23.03.1982, olografă, semnată cu numele conspirativ "B.", primită de mr. indescifrabil - I.J. Neamţ, Serviciul 3.

- Nota din 23.03.1982, olografă, semnată cu numele conspirativ "B.". primită de mr. indescifrabil - I.J. Neamţ, Serviciul 3.

- Nota din 23.03.1982, olografă, semnată cu numele conspirativ "B.", primită de mr. indescifrabil - I.J. NEAMŢ, Serviciul 3.

De asemenea, în dosarul nr. x, vol. 1 - Procese-verbale de constatare a distrugerii unor dosare (541 file), ce conţineau procese-verbale de constatare a distrugerii, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, a documentelor privind reţeaua informativă a fostului Serviciu de informaţii interne (Serviciul 1) al I.J.S. Neamţ.

Printre documentele amintite mai sus se regăsesc: procesul-verbal din 22.04.1990, secţia de Informaţii Neamţ, întocmit de col. C. şi lt. D.. şi aprobat de col. indescifrabil; procesul-verbal din 22.12.1989, secţia de Informaţii Neamţ, întocmit de cpt. M.V. şi aprobat de lt. col. C.; declaraţia, nedatată, secţia de Informaţii Neamţ, întocmită de cpt. M.V. şi vizată de lt. col. C., existente în dosarul nr. x, vol. 1 .

Recurentul-reclamant consideră că documentele menţionate mai sus, contrar celor reţinute în sentinţa recurată, fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Arată că prin decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, Curtea Constituţională a admis, în parte, excepţia de neconstituţionalitate ridicată în dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2011 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 sunt neconstituţionale.

Consideră că instanţa de fond în mod greşit a calificat informaţiile din cuprinsul celor două rapoarte informative din cuprinsul dosarelor nr. x, datat 20.07.1982 şi nr. x, datat 16.08.1988, ca fiind documente ce nu se coroborează cu date sau informaţii provenite din alte documente sau rezultate din administrarea vreunui mijloc de probă.

Astfel, susţine că au fost depuse înscrisuri care se coroborează cu cele două rapoarte informative mai sus menţionate, documente ce nu au fost luate în considerare de instanţa de fond în analiza calităţii de colaborator al pârâtului-intimat; pe lângă cele două rapoarte informative ce conţin informaţii cu forţă probantă, a depus şi alte înscrisuri, respectiv dosarul nr. x - titular A. (cotă C.N.S.A.S.) integral, care se coroboreze cu înscrisurile din dosarele nr. x, fila x, respectiv nr. x, fila x.

Analizând înscrisurile consemnate la punctul D, dosar nr. x din nota de constatare nr. x/15.04.2014, rubrică destinată documentelor care atestă transmiterea de informaţii către Securitate, se constată existenţa a trei note olografe semnate cu numele conspirativ "B.", ce demonstrează colaborarea pârâtului-intimat cu organele de Securitate.

De asemenea, coroborând informaţiile consemnate la punctul B din dosarul nr. x cu cele consemnate la punctele B şi E din dosarul x, rezultă că dosarul personal al numitului A. a fost distrus la data de 22.12.1989, fapt ce demonstrează existenţa unei colaborări certe a pârâtului-intimat cu fosta Securitate.

Precizează că în speţă, condiţiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru constatarea existenţei calităţii de colaborator al Securităţii în cazul intimatului-pârât sunt demonstrate de materialul probator depus la dosarul cauzei, analizate coroborat cu datele şi informaţiile provenite din toate documentele/înscrisurile de la dosar.

Consideră că instanţa de fond a analizat şi apreciat izolat cele două rapoarte informative ce au forţă probantă în demonstrarea furnizării de către pârâtul-intimat de informaţii ce se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fără a le corobora cu datele şi informaţiile provenite din dosarele nr. x şi x.

Arată că în motivarea Deciziei nr. 672 din 26 iunie 2012 Curtea Constituţională a statuat că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii nu pot fi administrate şi apreciate individual ca probe, ci doar în coroborare cu alte date şi informaţii provenite din alte documente şi numai după o atentă şi complete analize a întreg materialului probator, or, în cauză există note informative olografe emanând de la pârât care demonstrează cert colaborarea acestuia cu fosta Securitate, care se impuneau a fi coroborate cu Rapoartele informative menţionate în acţiune, al căror conţinut informaţional este relevant din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Mai arată că în cauză, materialul probator nu a constat doar în cele două Rapoarte informative ca probe unice, ci a fost constituit dintr-o serie de înscrisuri provenind din patru dosare distincte: x şi x, dar instanţa de fond nu a procedat la o atentă şi completă analiză a tuturor datelor şi informaţiilor provenite din documentele de la dosar.

Precizează că mai mult, pe baza informaţiilor furnizate de către pârât, lucrătorii Securităţii au dispus măsuri împotriva persoanelor vizate, urmărite informativ, ceea ce demonstrează realitatea şi veridicitatea informaţiilor potrivnice regimului totalitar.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, pe motiv că aspectele invocate prin cererea de recurs nu se circumscriu motivului de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu există date sau documente care să dovedească calitatea sa de colaborator al fostei Securităţi.

Susţine că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a i se reţine calitatea de colaborator al Securităţii, întrucât: acţiunea se bazează pe 3 note informative şi 2 rapoarte informative scrise de un ofiţer de Securitate; toate persoanele menţionate au acţionat în cadru public; informaţiile puteau fi accesibile oricui şi se regăsesc şi la miliţie; unul din episoadele relatate nu este acceptabil nici în prezent; informaţiile sunt banale, neutre şi nu sunt obţinute prin mijloace dolosive; unele dintre informaţii dovedesc precauţie faţă de interesele persoanei în cauză; rapoartele informative sunt şablonizate, lipsite de interes din punctul de vedere al luării unor măsuri represive; nu a fost afectat niciunul dintre drepturile fundamentale ale persoanelor în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 12 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 3 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

Prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, iar împotriva sentinţei de fond, recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, se constată că asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de către intimatul-reclamant prin întâmpinare, instanţa de recurs s-a pronunţat în şedinţa publică din 3 mai 2023, în sensul respingerii acesteia.

În ceea ce priveşte motivul de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat ca temei al cererii de recurs, acesta vizează interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi este fondat.

Prima instanţă a apreciat că nu poate reţine calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii, având în vedere că, faţă de cele reţinute de către instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, informaţiile din cuprinsul rapoartelor din cauză nu pot avea forţă probantă apreciate izolat, câtă vreme acestea nu se coroborează cu date sau informaţii provenite din alte documente sau rezultate din administrarea vreunui alt mijloc de probă; că împrejurarea că aceste înscrisuri fac referire la activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este irelevantă, cât timp nu pot servi ca mijloc de probă, veridicitatea originii lor neputând fi stabilită sau certificată; că notele semnate olograf de către pârât poartă aceeaşi dată, 23.03.1982, ulterior nefiind identificat niciun document scris sau semnat de către acesta; că primul raport informativ a fost întocmit de către un angajat al I.J. Neamţ la 20.07.1982, iar cel de-al doilea, de acelaşi angajat, la 16.08.1988; că în speţă, caracterul datelor şi informaţiilor conţinute de cele două tipuri de documente este diferit, cele din notele olografe având un conţinut neutru, nefiind de natură a produce vreuna din consecinţele menţionate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în timp ce rapoartele întocmite de ofiţer conţin informaţii care privesc activităţi interzise de regimul comunist, vizând, în mod direct şi explicit, îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, Curtea Constituţională a admis, în parte, excepţia de neconstituţionalitate invocată în dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2011 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, sunt neconstituţionale.

Însă, soluţia din dispozitivul deciziei Curţii Constituţionale se impune a fi interpretată coroborat cu considerentele decizorii, respectiv cele care au stat la baza soluţiei pronunţate, cu atât mai mult cu cât neconstituţionalitatea constatată de către instanţa de contencios constituţional rezultă din modalitatea de interpretare şi aplicare a textului de lege, fiind vorba de o decizie cu rezervă de interpretare.

Prin Decizia Curţii Constituţionale anterior amintită, s-au reţinut următoarele aspecte:

"Curtea reţine, totodată, că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" permit instanţei judecătoreşti ca, soluţionând acţiunea în constatare, să se pronunţe exclusiv pe baza unor asemenea documente.

În acest context, ceea ce trebuie, de asemenea, avut în vedere este dacă partea interesată a avut posibilitatea efectivă de a contesta autenticitatea probelor şi de a propune dovezi contrarii. (...)

"Curtea constată, aşadar, că prin sintagmele legale în discuţie se aduce atingere unui element esenţial al procesului echitabil, şi anume principiului egalităţii armelor.

În aceste condiţii, Curtea constată că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" aduc atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, şi dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie, deoarece creează posibilitatea ca instanţa judecătorească, în absenţa obiectivă a altor probe legale, verosimile, pertinente şi concludente, să soluţioneze acţiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii. A accepta o asemenea interpretare echivalează cu a acorda instanţei judecătoreşti un rol superficial, incompatibil cu funcţia sa de înfăptuire a justiţiei. Or, în cazul unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, realizarea justiţiei presupune şi verificarea obiectivă a veridicităţii actelor şi faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic şi istoric al ţării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiţia imparţială, fără urme vindicative, într-o societate democratică şi protecţia drepturilor individului să fie atins. (...)

Prin urmare, Curtea constată că pentru a da eficienţă dreptului la un proces echitabil, şi implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" nu pot fi administrate şi apreciate, individual, ca probe unice. Cu alte cuvinte, asemenea documente nu pot avea forţă probantă luate izolat şi, ca atare, nu pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constatare, decât dacă, pe calea unei atente şi complete analize, sunt coroborate cu datele sau informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

O asemenea soluţie corespunde îndatoririi legale a judecătorilor de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Curtea constată că, numai în aceste condiţii, acţiunea în constatare prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 poate fi just soluţionată de instanţa judecătorească, astfel încât scopul declarat al actului normativ - deconspirarea Securităţii să fie atins, iar adevărul istoric, corect receptat şi consacrat."

Din interpretarea deciziei de mai sus, se constată că în speţă, Curtea Constituţională a avut în vedere două aspecte, şi anume: pe de o parte, faptul că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii nu pot fi administrate şi apreciate, individual, ca probe unice, ci se impun a fi coroborate cu date sau informaţii provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă, iar pe de altă parte sintagmele respective au fost constatate ca fiind neconstituţionale în măsura în care s-ar încălca principiul egalităţii armelor în ceea ce priveşte administrarea probatoriilor, respectiv în ipoteza în care partea interesată a avut sau nu posibilitatea efectivă de a contesta autenticitatea probelor şi de a propune dovezi contrarii.

Cu alte cuvinte, Curtea Constituţională a avut în vedere ca interpretarea sintagmelor "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" să nu aducă atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, şi dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie, respectiv să nu se creeze posibilitatea ca instanţa judecătorească, în absenţa obiectivă a altor probe legale, verosimile, pertinente şi concludente, să soluţioneze acţiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.

Or, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile Deciziei nr. 672 din 26 iunie 2012 a Curţii Constituţionale, astfel cum a reţinut în mod greşit instanţa de fond, în condiţiile în care intimatul-pârât a avut posibilitatea să formuleze apărări cu privire la aspectele ce se reţin sarcina sa, iar pe de altă parte, rapoartele informative întocmite de lucrătorii Securităţii nu sunt singurele probe administrate în cauză.

Astfel, în cauză, intimatul-pârât era angajat la restaurantul "Ceahlăul" din Piatra Neamţ, a fost recrutat ca informator de Serviciul 3 I.J.S. Neamţ şi a acţionat ca informator în perioada 1982-1984.

Astfel, din Raportul informativ din 20.07.1988, înregistrat pe nr. de dosar personal x, dosar nr. x, titular D.V., reiese că "La data menţionată mai sus, am efectuat întâlnirea cu sursa - B. - din com. Păstrăveni. Cu această ocazie s-au purtat discuţii despre numitul E. - contabil F., rezultând că s-au întâlnit de mai multe ori în ultimul timp, ultima dată în ziua de 17.07.a.c, iar din discuţiile purtate împreună, a reieşit faptul că acesta obişnuieşte să audieze emisiunile posturilor de radio "G." şi "H.", făcând comentarii denigratoare cu privire la ştirile transmise despre situaţia economică şi politică din România. De asemenea, a comentat în mod ostil şi măsura privind sistematizarea localităţilor rurale."

De asemenea, din Raportul informativ din 16.08.1988, înregistrat pe nr. de dosar personal x, dosar nr. x, titular S.V., reiese că:

"La data menţionată mai sus, am efectuat întâlnire cu sursa - B. - din com. Păstrăveni. În această împrejurare a afirmat că îl cunoaşte foarte bine pe numitul S. V. - inginer mecanic la I., întrucât sunt consăteni. Discutând în mai multe ocazii, (F., I., J. etc), ultima dată la începutul lunii august ac, a rezultat că acesta are manifestări duşmănoase la adresa politicii partidului şi statului nostru, cât şi cu privire la unele măsuri luate în diferite domenii de activitate, printre care şi sectorul agricol, cum ar fi sistematizarea locuinţelor rurale. Totodată a mai rezultat că ascultă posturile de radio - G. - şi - H. -, întrucât a făcut comentarii denigratoare cu privire la situaţia social-economică şi politică din România."

În cauză, Înalta Curte constată că notele informative de mai sus se coroborează cu celelalte prove de la dosar.

Astfel, cu privire la dosarul nr. x, la dosar au fost depuse trei note, iar din opisul întocmit ulterior reiese că a existat şi o a patra notă, întocmită cu privire la numitul K..

De asemenea, din dosarul nr. x cuprinzând procesele-verbale de distrugere a dosarelor personale şi mapelor anexe din 1989 reiese că dosarul de colaborator al intimatului-pârât a fost distrus.

Pe de altă parte, la dosar au fost depuse şi două declaraţii ale unei persoane din cadrul Serviciului 1 din cadrul Securităţii, care atestă faptul că au fost distruse materialele privindu-l pe intimatul-pârât A..

Or, toate aceste elemente dovedesc faptul că au existat mult mai multe materiale informative cu privire la intimatul-pârât, care au fost distruse în primele zile ale Revoluţiei din 1989 şi în perioada imediat următoare, cu scopul vădit de a nu mai exista asemenea probe.

Faptul că la dosar mai există doar trei note informative şi o menţiune despre o a patra, nu este în măsură să conducă la concluzia că intimatul-pârât nu ar fi fost colaborator al fostei Securităţi, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu atât mai mult cu cât toate aceste note au fost date într-o singură zi, respectiv 23.03.1982, ceea ce poate dovedi, în principiu, activitatea intensă a acestuia.

Astfel, contrar argumentelor instanţei de fond şi ale intimatului-pârât cele trei note date de către acesta din urmă, nu au un conţinut neutru.

Dimpotrivă, în prima dintre note se face referire la o serie de persoane, care veneau la restaurantul la care lucra intimatul-pârât, consumau băuturi alcoolice şi producau uneori scanda, s-a iscat o discuţie între L., care era la masă cu M. şi N., care era în compania lui O., căsătorită în Elveţia şi venită în vizită la rude.

Menţiunea pusă de lucrătorul de Securitate care a primit nota respectivă prevedea că "cei în cauză vor fi semnalaţi organului de miliţie pentru a se lua măsuri de verificare a situaţiei provenienţei unor bunuri, sume de bani, locuri de muncă".

Or, este de notorietate faptul că cetăţenii români care aveau rude în străinătate erau permanent monitorizaţi şi, cu atât mai mult în perioadele în care rudele lor veneau în România.

De asemenea, cetăţenii străini erau monitorizaţi câtă vreme se aflau pe teritoriul ţării, inclusiv cu privire la contactele pe care le aveau cu cerăţenii români.

Totodată, prezenţa în mod frecvent în restaurant a unor persoane putea atrage atenţia organelor de Securitate din pserspectiva sumelor de bani pe care le aveau şi provenienţei acestora.

Ca urmare, menţiunea de pe nota informativă dovedeşte faptul că persoanele în discuţie au făcut obiectul verificării de către fosta Securitate, fiindu-le încălcate drepturi şi libertăţi.

Astfel, noţiunea de "colaborator al Securităţii" este definită în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".

Potrivit acestor dispoziţii, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este aceea ca persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii; a doua condiţie vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul denunţării de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Or, în cauză, din analiza coroborată a materialelor informative prezentate de recurentul-reclamant, rezultă că activitatea intimatului-pârât se încadrează aceleia de colaborator al securităţii.

Astfel, se constată că intimatul-pârât, prin activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate - contrar celor susţinute de către acesta - chiar de legislaţia din acea vreme, iar îngrădirea drepturilor s-a produs în momentul în care a dat informaţii cu privire la anumite persoane, dar şi cu privire la persoane din proximitatea acestora, furnizând informaţii despre discuţiile purtate de aceştia şi de intenţiile lor.

Prin urmare, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursului, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite acţiunea reclamantului şi va constata calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 828 din data de 19 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi va constata calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 828 din data de 19 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Constată calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 mai 2023.