Reimbursement of EU structural funds for land acquisition: failure of cassation court to address ground regarding cadastral identification of merged parcels
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal by way of annulment, annulled the prior cassation decision, and, upon retrial, dismissed the appeal, thereby upholding the appellate court’s rejection of the plaintiff's action against the Ministry of Public Finances. The dispute concerned the annulment of an administrative decision and a budgetary claim assessment that disallowed the reimbursement of EU structural funds for land acquisition costs, where the plaintiff argued that the full 1,010.8 m² parcel purchased under a 2010 contract was no longer cadastrally identifiable due to successive merging and splitting operations, claiming instead that only a 63.21 m² portion was incorporated into the project site and thus should not be subject to the full financial correction. The Court held that the initial cassation instance failed to address the specific procedural ground that the first-instance court erroneously established the facts by ignoring the cadastral transformations; however, on the merits, the retrial found the appeal unfounded because the plaintiff had explicitly requested reimbursement for the entire 1,010.8 m² surface based on the 2010 contract and accounting expertise confirmed this request, meaning the argument regarding the subsequent non-existence of the original parcel did not alter the fact that the claimed reimbursement amount corresponded to the full original purchase. The decision rests on Article 503(2)(3) of the Code of Civil Procedure regarding the failure to examine a ground of cassation and the substantive principle that factual findings supported by specific evidence cannot be re-evaluated through cassation appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 503 din C. proc. civ, art. 503 alin. (2) C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ; Reimbursement of EU structural funds for land acquisition: failure of cassation court to address ground regarding cadastral identification of merged parcels: Împotriva deciziei nr. 1140 din 25 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, recurenta - reclamantă A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2023
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 5/C/02.08.2016 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia administrativă formulată de reclamanta împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.05.2016 şi, pe cale de consecinţă, anularea acestuia cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin anularea corecţiei financiare stabilite prin actele contestate şi implicit a valorii creanţei bugetare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1612 din 24 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta A. S.R.L. întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
4. Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare
Prin decizia nr. 1140 din 25 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a respins recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1612 din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche, ca nefondat.
5. Contestaţia în anulare
Împotriva deciziei nr. 1140 din 25 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, recurenta - reclamantă A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.
În motivarea cererii, contestatoarea a apreciat că asupra motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de recurs nu s-a pronunţat, motivarea nu are nicio logică juridică cu motivul de casare invocat de recurentă.
A arătat că, în decizia atacată, s-au reţinut următoarele: "Înalta Curte apreciază ca instanţa de fond in mod corect a constatat ca societatea nu a dovedit ca ar fi folosit in integralitate terenul achiziţionat cu suprafaţa de 1010,8 mp in vederea realizării implementării proiectului Depozit frigorific peste, secţie reambalare peste, birouri si utilităţi.
Astfel, temeinic si legal s-a reţinut ca recurenta nu a dovedit ca suprafaţa de 947,59 mp are legătura directa cu investiţia aprobata si, raportând suprafaţa de 947,59 mp la preţul de piaţa, existent Ia momentul depunerii cereri de rambursare 1, respectiv 217,35 Ici/mp, a rezultat o valoare de 205.958,69 RON reprezentând plată necuvenită pentru acest teren".
Însă acest motiv de casare, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privea cu totul o altă chestiune asupra căreia instanţa de recurs nu s-a pronunţat, respectiv recurenta nu a susţinut că suprafaţa de 947,59 mp ar avea vreo legătura directa cu investiţia aprobată, ci că această suprafaţă de 1.010,80 m.p. achiziţionată prin contractul nr. x/03.06.2010 nu mai există din punct de vedere al identificării cadastrale, acesta transformându-se succesiv prin operaţiuni de alipire şi dezmembrare cu alte terenuri în noi parcele de teren care în final au fost dezmembrate în două loturi, identificate cu nr. cadastral xa şi 52423, acesta fiind, în esenţă, motivul de casare asupra căruia instanţa de recurs s-a pronunţat doar in mod formal, dar pe fond nu l-a analizat.
Astfel, în susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta a arătat că: "în sentinţa recurată s-a reţinut în mod greşit, contrar înscrisurilor depuse la dosar, că recurenta-reclamantă ar fi solicitat la rambursare valoarea totală de 2.001.133 RON reprezentând cval. terenuri, printre care şi suprafaţa de 1.010,80 m.p. achiziţionată prin contractul nr. x/03.06.2010 cu o valoare de achiziţie de 380.280,15 RON, în mod greşit reţinându-se că achiziţia acestui teren ar fi fost solicitată integral la rambursare.
Din total suprafaţa de 1.010,80 m.p. achiziţionată prin contractul nr. x/03.06.2010, recurenta-reclamantă a solicitat la rambursare doar valoarea de piaţă a unei suprafeţe de 63,21 m.p.care a fost alipită şi face parte din numărul cadastral x, fiind încorporată suprafeţei de 16.570 mp pe care a fost implementat proiectul."
În aceste condiţii, contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs, ca să soluţioneze acest motiv de casare, ar fi trebuit să verifice următoarele două aspecte: dacă este adevărat că o suprafeţe de 63,21 m.p. din cei 1.010,80 m.p. achiziţionaţi prin contractul nr. x/03.06.2010, a fost alipită şi face parte din numărul cadastral x, fiind încorporată suprafeţei de 16.570 mp pe care a fost implementat proiectul, aşa cum a susţinut recurenta; dacă este adevărat că s-a solicitat la rambursare valoarea de piaţă a terenului identificat cu nr. cadastral x in suprafaţă de 16.570 mp respectiv 10% din valoarea cheltuielilor eligibile ale proiectului iar documentul justificativ de solicitare a rambursării de către AM POP a contravalorii terenului identificat cu nr. cadastral x a fost Raportul de evaluare întocmit de S.C. B. S.A.. şi toate actele de proprietate din care a rezultat prin operaţiuni succesive de alipire şi dezmembrare parcela identificată cu nr. cadastral x în suprafaţă de 16.570 m.p. pe care s-a implementat proiectul.
Neverificând aceste aspecte, nici măcar incidental, modul de soluţionare de către instanţa de recurs a motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu are nicio legătură cu motivul de casare invocat de către contestatoarea-recurentă.
Contestatoarea-recurentă a susţinut, în esenţă că terenul care a făcut obiectul contractului de achiziţie nr. x/2010 nu mai există din punct de vedere al identificării cadastrale, acesta transformându-se succesiv prin operaţiuni de alipire şi dezmembrare cu alte terenuri în noi parcele de teren care în final au fost dezmembrate în două loturi, identificate cu nr. cadastral x şi x, iar instanţa de recurs apreciază ca instanţa de fond in mod corect a constatat ca societatea nu a dovedit ca ar fi folosit in integralitate terenul achiziţionat cu suprafaţa de 1010,8 mp in vederea realizării implementării proiectului Depozit frigorific peste, secţie reambalare peste, birouri si utilităţi - fără nicio legătură cu motivul de casare invocat de recurentă.
Astfel, recurenta nu a susţinut că societatea ar fi folosit in integralitate terenul achiziţionat cu suprafaţa de 1010,8 mp in vederea realizării implementării proiectului Depozit frigorific peste, secţie reambalare peste, birouri si utilităţi ci că acest teren nu mai există din punct de vedere al identificării cadastrale, acesta transformându-se succesiv prin operaţiuni de alipire şi dezmembrare cu alte terenuri în noi parcele de teren care în final au fost dezmembrate în două loturi, identificate cu nr. cadastral x şi x.
Pe parcela identificată cu nr. cadastral x în suprafaţă de 16.570 mp s-a implementat proiectul, iar în această parcelă a fost incorporată, prin operaţiuni de alipire şi dezmembrare succesive, o suprafaţă de 63,21 m.p. din cei 1.010,80 m.p. achiziţionaţi prin contractul nr. x/03.06.2010.
Contestatoarea nu a solicitat la rambursare valoarea terenului în suprafaţă de 1.010,80 mp. achiziţionaţi prin contractul nr. x/03.06.2010 deoarece acest teren nici nu mai exista, la acea dată, din punct de vedere al identificării cadastrale, a solicitat de fapt suma de 2.001.133 RON, contravaloarea terenului identificat cu nr. cadastral x,3, pe care se implementează proiectul, justificând această valoare cu Raport de evaluare a valorii de piaţă întocmit de B. S.A. nr. 10051/02.09.2013 şi documentele de achiziţie şi plată ale tuturor terenurilor care au stat la baza întocmirii suprafeţei identificate cu nr. cadastral x. Ori acestea sunt aspecte total diferite.
6. Apărările formulate în cauză
Intimatul Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
7. Procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei în anulare şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
Prin rezoluţia din data de 6 martie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 30 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi
Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va admite pentru considerentele în continuare arătate.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.
Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.
Potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ. " Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (…) 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (…)".
Referitor la contestaţia în anulare de faţă, Înalta Curte constantă că, în cadrul recursului, contestatoarea a invocat, ca motiv de casare, faptul că în mod greşit ar fi reţinut instanţa de fond că a solicitat la rambursare contravaloarea terenului cuprins în contractul nr. x/03.06.2010 în suprafaţă de 1.010,80 m.p. În realitate, susţinea recurenta, din totalul acestei suprafeţe s-a solicitat la rambursare doar contravaloarea a 63,21 m.p. care au fost alipiţi şi care fac parte din numărul cadastral x pe care a fost implementat proiectul . În opinia recurentei, terenul achiziţionat prin contractul nr. x/03.06.2010 nu mai există din punct de vedere al identificării cadastrale, acesta transformându-se succesiv prin operaţiuni de alipire şi dezmembrare cu alte terenuri în noi parcele de teren care, în final, au fost dezmembrate în două loturi, identificate cu nr. cadastral x şi x.
Or, se constată că acest motiv de recurs nu a fost analizat de instanţa de recurs, fiind incident, în aceste condiţii, motivul de anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite contestaţia în anulare, va anula Decizia nr. 1140/25.02.2022 şi va proceda la rejudecarea recursului prin raportare la motivul de casare cu privire la care instanţa de recurs a omis să se pronunţe.
Pe fondul recursului, Înalta Curte constată că motivul invocat de contestatoarea-recurentă este nefondat.
Prin motivul de recurs invocat, contestatoarea recurentă solicită să se facă o reevaluare a probatoriului administrat în cauză, tinzând la stabilirea unei situaţii de fapt diferite de cea reţinută de instanţa de fond, în sensul că cererea sa de rambursare nu ar fi privit terenul ce a făcut obiectul contractului nr. x/03.06.2010, ci terenul cu numărul cadastral x, pe care s-a implementat proiectul, şi în cadrul căruia se regăsesc 63,21 m.p. din terenul ce a făcut obiectul contractului nr. x/2010.
Or, o astfel de critică nu poate fi primită în recurs, aceasta neîncadrându-se în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ.
Prima instanţă a reţinut, prin raportare la probatoriul administrat în cauză -înscrisuri şi expertiza contabilă, că reclamanta a solicitat la rambursare contravaloarea integrală a cheltuielilor de achiziţie a terenului în valoare de 1010, 8 m.p. care a fost cumpărat prin contractul de vânzare - cumpărare nr. x/03.06.2010. Situaţia de fapt nu a fost stabilită în mod arbitrar de prima instanţă, ci aceasta a avut în vedere probe precise la care s-a raportat în mod explicit, probe care susţin soluţia pronunţată.
Se constată, astfel, că în cadrul cererii de rambursare nr. x contestatoarea recurentă a indicat în mod explicit terenul în suprafaţă de 1010.80 m.p., achiziţionat prin contractul nr. x/03.06.2010, solicitând rambursarea contravalorii acestuia, respectiv 380.280,15 RON, fapt confirmat şi de expertiza contabilă.
Faptul că terenul care a făcut obiectul contractului nr. x/03.06.2010 nu mai există din punct de vedere al identificării cadastrale, acesta transformându-se succesiv prin operaţiuni de alipire şi dezmembrare cu alte terenuri în noi parcele de teren care, în final, au fost dezmembrate în două loturi, identificate cu nr. cadastral x şi x, nu exclude cele reţinute de instanţa de fond, respectiv faptul că obiectul cererii de rambursare nr. x îl constituie, între altele, contravaloarea terenului în suprafaţă de 1010,8 m.p. achiziţionat prin contractul menţionat mai sus.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., va admite contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1140 din 25 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, va anula decizia nr. 1140 din 25 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi, în rejudecare, va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1612 din 24 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1140 din 25 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
Anulează decizia nr. 1140 din 25 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi, în rejudecare:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1612 din 24 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.