Appeal over refused constitutionality referral dismissed; lower court's time-bar ruling upheld.

Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 07.03.2022, sub dosar nr. x/2022, iar pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 28.06.2022, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare, conform sentinţei civile nr. 5290/23.06.2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/22.02.2022.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 166/2022 din 19 decembrie 2022, a respins cererea reclamantului A. de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantului A. de suspendare a cauzei până la pronunţarea unei hotărâri preliminare de către CJUE, a respins cererea reclamantului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a întregii Legi nr. 176/2010, a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantului A. de suspendare a judecării cauzei până la pronunţarea de către CCR cu privire la excepţia invocată şi a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâtul Agenţia Naţională de Integritate, cerere având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/22.02.2022 al ANI-Inspecţia de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantului A. a declarat recurs, în ceea ce priveşte respingerea cererii formulate de reclamant prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a întregii Legi nr. 176/2010 şi suspendarea cauzei până la pronunţarea unei soluţii de către Curtea Constituţională cu privire la aspectele de neconstituţionalitate invocate.

În opinia recurentului, instanţa de fond nu putea să respingă cererea de suspendare a prezentei cauze până la pronunţarea unei soluţii de către Curtea Constituţională, având în vedere că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.

Instanţa de fond trebuia să aibă în vedere că în cauză sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv sunt îndeplinite toate cele patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ:

1. Excepţia este ridicată în faţa unei instanţe de judecata, la cererea reclamantului din dosarul nr. x/2022, aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov;

2. Excepţia vizează neconstituţionalitatea unor dispoziţii dintr-o lege aplicabile în cauză.

3. Excepţia ridicată nu are ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

4. Excepţia au o legătură indisolubilă cu soluţionarea cauzei în care au fost invocate.

Conform dispoziţiilor legale, calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei în faţa căreia se invocă excepţia, posibilitatea de a controla constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate (în acest sens şi Decizia nr. 3991 din 9 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Judecătorul cauzei nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiilor, ci numai asupra admisibilităţii acestora. Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, formulat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 176/2010, în ansamblul său.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 176/2010, prin prisma actelor şi lucrările dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea logico-juridică a dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii în mod cumulativ: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Cu referire la condiţia de admisibilitate, în sensul că dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate a fost invocată, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că aceasta trebuie să vizeze incidenţa prevederii legale asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauza dedusă judecăţii, adică asupra obiectului procesului civil aflat pe rolul instanţei judecătoreşti.

Stabilirea acestei legături se face de către instanţa de judecată, pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit şi a efectului pe care decizia Curţii Constituţionale îl poate produce în soluţionarea procesului principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză.

În prezenta cauză, recurentul a solicitat exercitarea controlului de constituţionalitate a Legii nr. 176/2010 în integralitatea sa, apreciind că acest act normativ nu este constituţional.

Or, după cum, în mod corect, s-a reţinut şi în cuprinsul hotărârii recurate, se constată că nu există legătură între soluţia ce ar putea fi pronunţată de Curtea Constituţională a României asupra excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 176/2010 şi soluţia pronunţată în cauză.

În analiza sa, Curtea de Apel Braşov a reţinut în mod corect că excepţia de neconstituţionalitate este relevantă în ceea ce priveşte fondul unor motive cu privire la care se ridică problema tardivităţii formulării.

În aceste condiţii, instanţa de fond a analizat cu prioritate problema legalei sale investiri cu motivele respective şi, constatând că acestea erau tardiv formulate şi, deci, nu se mai punea problema analizării lor pe fond, în mod corect nu a mai procedat la sesizarea Curţii Constituţionale.

Excepţia de neconstituţionalitate ar putea să devină pertinentă doar în măsura în care instanţa de control judiciar ar aprecia că soluţia dată de instanţa de fond asupra tardivităţii invocării unor motive de nulitate este nelegală, situaţie în care sentinţa primei instanţe va fi casată cu trimitere spre rejudecare, permiţând reiterarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Aşadar, în stadiul procesual actual, în raport de soluţia pronunţată în cauză, în mod corect şi legal, instanţa de fond a respins cererea de sesizare a CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 176/2010, în ansamblul său şi, în mod corelativ, raportat la această soluţie a respins, ca rămasă fără obiect, cererea privind suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea respectivei excepţii de neconstituţionalitate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în raport de respingerea prezentului recurs, nu se justifică analiza cererii de suspendare a cauzei.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 166/2022 din 19 decembrie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.