Unilateral termination of public funding contract: lack of legal interest to sue following prior final judgment on termination validity and fund restitution

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu a chemat în judecată pe pârâta Comuna Cerneşti, ca prin hotărârea ce se va da, să se dispună constatarea, în conformitate cu prevederile art. 8.2 lit. c), a) faptului că a intervenit rezilierii unilaterale a Contractului de finanţare nerambursabilă nr. 275/N/03.06.2011 încheiat cu pârâta şi să dispuneţi obligarea acesteia la plata sumei de 588.532,28 RON, ce va fi reactualizată conform legislaţiei fiscale aplicabile creanţelor bugetare până la data recuperării efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 356/2020 din 2 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes ca neîntemeiată; a admis acţiunea privind pe reclamanta ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, în contradictoriu cu pârâta COMUNA CERNESTI; a constatat că a intervenit rezilierea contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/03.06.2011; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 588.532,28 RON, formată din: 530.000 RON valoare de recuperate decontată şi 58.532,28 RON dobânda legală, sumă care va fi actualizată conform legislaţiei fiscale aplicabile creanţelor bugetare de la data plăţii până la data restituirii efective.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Cerneşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, respingerea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurenta - pârâtă a susţinut că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că acţiunea formulată de reclamanta AFM justifică un interes. Astfel, în mod greşit a aplicat instanţa de fond dispoziţiile art. 1270 alin. (1) C. civ., având în vedere dispoziţiile art. 7.3 din Contract, în care părţile stabilesc posibilitatea AFM de a dispune rezilierea contractului "fără punerea în întârziere şi fără nicio altă formalitate prealabilă", aspect care are semnificaţia unui pact comisoriu de grad IV.

De asemenea, a susţinut că în condiţiile în care între părţi a existat şi dosarul nr. x/2017, prin care s-a dat o dezlegare cu privire la rezilierea contractului şi la restituirea sumelor, apare ca absolut lipsită de interes promovarea acţiunii de faţă, atât faţă de această dezlegare cât şi faţă de dispoziţiile contractuale - art. 7 şi 8, acţiunea de faţă.

4. Aspecte procesuale

Prin încheierea din 17 ianuarie 2023, Înalta Curte a constatat inadmisibilitatea motivelor de recurs de ordine publică invocate de recurenta-pârâtă, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., şi, în subsidiar, tardivitatea acestora ca o completare a cererii iniţiale de recurs, formulate de parte, motive ce fuseseră depuse la termenul din data de 27 septembrie 2022.

Totodată, a dispus amânarea cauzei în vederea acordării posibilităţii intimatei-reclamante Administraţia Fondului pentru Mediu să ia cunoştinţă şi să formuleze, în scris, un punct de vedere cu privire la cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Cerneşti.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, probele administrate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Cerneşti este fondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect constatarea, în conformitate cu prevederile art. 8.2 lit. c), intervenţiei rezilierii contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/03.06.2011 şi obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Cerneşti la plata sumei de 588.532,28 RON, reactualizată conform legislaţiei fiscale.

Instanţa de fond a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes a demersului procesual, pe care, însă, prin sentinţa recurată a respins-o, apreciind că, în speţă, nu este exclusă intervenţia instanţei.

Astfel, judecând cauza, a admis acţiunea reclamantei şi a constatat că a intervenit rezilierea contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/03.06.2011, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 588.532,28 RON, sumă care va fi actualizată conform legislaţiei fiscale aplicabile creanţelor bugetare de la data plăţii până la data restituirii efective.

Înalta Curte apreciază că soluţia dată de judecătorul fondului excepţiei lipsei de interes a acţiunii este greşită.

Aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Aşadar, prin interes se înţelege folosul practic imediat pe care urmăreşte a-l obţine o persoană prin iniţierea/continuarea unui demers judiciar, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual (art. 33 C. proc. civ.), în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, iar acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea/continuarea acţiunii, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii sale, iar, în măsura în care promovarea unei acţiuni nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, sub aspectul stării de fapt necontestate în cauză de litiganţi, că:

- prin Adresa nr. x/19.11.2015, înregistrată la A.F.M. cu nr. x/19.11.2015, Comuna Cerneşti a solicitat suspendarea contractului de finanţare, motivând că executantul lucrărilor nu şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile contractuale;

- prin Adresa nr. x/19.11.2015, Comuna Cerneşti a solicitat prelungirea contractului până la data de 31.12.2016 şi depunerea cererilor de tragere nr. x la data de 30.10.2016 şi nr. 4 la data de 13.11.2016, motivat de faptul că se află în litigiu cu executantul A. S.R.L.;

- în şedinţa Comitetului Director al A.F.M. din data de 23.12.2015 nu s-a aprobat prelungirea duratei contractului, iar prin Adresa A.F.M. nr. x/29.12.2015 s-a solicitat ca, până la data de 31.12.2015, să se depună ultima cerere de tragere însoţită de documentele justificative;

- în data de 03.06.2016, în şedinţa Consiliului Director al AFM s-a decis sistarea definitivă şi rezilierea unilaterală a contractului şi recuperarea sumelor virate către Beneficiar;

- în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, UAT Cerneşti a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei de reziliere unilaterală cu recuperarea sumelor virate, care a fost soluţionată în şedinţa Comitetului Director din data de 25.08.2016, în sensul respingerii plângerii;

- potrivit art. 7 alin. (3) din Contractul de finanţare "A.F.M. va notifica beneficiarul în maximum 5 zile de la constatarea unui caz de culpă şi, în cazul în care deficienţele menţionate în notificare nu sunt înlăturate în maximum 30 de zile de la data notificării, A.F.M. are dreptul să ia următoarele măsuri, fără punerea în întârziere şi fără nicio altă formalitate prealabilă:

a) sistarea temporară a utilizării finanţării, până la remedierea cauzelor care au dus la sistare;

b) sistarea definitivă şi rezilierea unilaterală a contractului, cu respectarea sumelor virate către beneficiar, în condiţiile Codului de procedură fiscală."

- potrivit art. 8 alin. (3) din contract "Rezilierea contractului de finanţare din culpa beneficiarului are drept consecinţă restituirea, în termenul precizat în notificare/înştiinţarea de plată, de către beneficiar a finanţării primite, sub forma plăţii de daune-interese în cuantum egal cu suma trasă din finanţarea nerambursabilă acordată, la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R. calculată la data plăţii".

În speţă, situaţia dedusă judecăţii a fost lămurită în cadrul dosarului nr. x/2017, în care UAT Comuna Cerneşti, în calitate de reclamantă a solicitat anularea adresei nr. x/29.09.2016 reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă şi anularea procesului-verbal din data de 25.08.2016 prin care Comitetul Director a decis sistarea definitivă şi rezilierea unilaterală a contractului de finanţare precum şi a notificării nr. x/05.07.2016 cu consecinţa repunerii în termenul pentru depunerea ultimei cereri de tragere a finanţării.

Prin sentinţa civilă nr. 2671/12.10.2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei UAT Cerneşti, stabilind că: neexecutarea obligaţiilor UAT Cerneşti nu se datorează unui caz fortuit; executarea în proporţie de 95% a obligaţiilor contractuale de către UAT Cerneşti nu constituie un element care să împiedice rezilierea contractului, în raport de art. 7 şi 8 din contract; AFM a respectat dispoziţiile art. 9.6 şi 9.7 din contract; stabilirea de către AFM a obligaţiei de restituire a sumelor achitate în temeiul contractului este justificată şi nu este aplicabil principiul proporţionalităţii.

Această sentinţă a rămas definitivă prin Decizia nr. 662/06.02.2020 pronunţată de ÎCCJ.

În condiţiile în care în dosarul nr. x/2017 s-a dat o dezlegare cu privire la rezilierea contractului şi la restituirea sumelor, instanţa de control judiciar apreciază că intimata-reclamantă nu justifică interes în formularea prezentei acţiuni în contencios administrativ.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond se impune a fi reformată, în sensul admiterii excepţiei lipsei de interes şi a respingerii acţiunii ca fiind lipsită de interes.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea ca lipsită de interes.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, formulată de recurenta - pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Cerneşti, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene - TFUE (fost 234 Tratatul Comunităţilor Europene), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la:

a) interpretarea tratatelor;

b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii.

Alin. (2) din text prevede posibilitatea unei instanţe dintr-un stat membru de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, dacă apreciază că o decizie în această privinţă este necesară în soluţionarea pricinii, iar în cazul în care chestiunea se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale, ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea.

În cauză, însă, sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebări preliminare este lipsită de interes, câtă vreme soluţia ce urmează a fi dispusă este aceea de admitere a recursului, de casare a sentinţei recurate şi respingere a acţiunii reclamantei Administraţia Fondului pentru Mediu, ca lipsită de interes.

Totodată, în temeiul art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimata-reclamantă Administraţia Fondului pentru Mediu la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3570 RON, reprezentând onorariu de avocat, către recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Cerneşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Cerneşti împotriva sentinţei civile din 356/2020 din 2 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Cerneşti, ca fiind lipsită de interes.

Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, formulată de recurenta - pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Cerneşti, ca lipsită de interes.

Obligă intimata-reclamantă Administraţia Fondului pentru Mediu la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3570 RON, reprezentând onorariu de avocat, către recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Cerneşti.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2023.