Securitate collaborator status: furnishing information and violation of fundamental rights under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 17.04.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în baza documentelor existente la dosar, să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe doamna A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 751 din 06 noiembrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâta A. şi a constatat că pârâta a fost colaborator al Securităţii în sensul art. 2 alin. b din O.U.G. nr. 24/2008.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 2 pct. b din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât în cauză nu au fost îndeplinite două dintre cele trei condiţii esenţiale pentru stabilirea calităţii de colaborator al securităţii, respectiv condiţia "furnizării" informaţiilor şi cea de "vizare" a încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Astfel, referindu-se la condiţia furnizării informaţiilor, recurenta a reluat contextul social şi familial aparte în care s-a produs redactarea notelor pe care se întemeiază presupusa calitate de colaborator şi a subliniat faptul că nu ea a fost sursa informaţiilor, nu ea le-a selectat şi cules, ci verişoara sa, în calitate de ofiţer de securitate. Ceea ce făcea un ofiţer de securitate să pară sârguincios şi determinat era chiar numărul informatorilor şi cantitatea de note informative furnizate de aceştia, acesta fiind motivul pentru care ofiţerii de securitate apelau la diferite persoane de încredere pentru a transpune informaţiile pe care le deţineau în plus valoare la locul de muncă.

În opinia recurentei, noţiunea de furnizare a informaţiilor are un sens larg, care presupune atât fapta de a scrie note, dar şi elementul subiectiv de dezvăluire a unor informaţii pe care cel care le furnizează le-a căpătat într-un context social la care acesta a participat efectiv şi de care a luat cunoştinţă personal, în orice modalitate. Ori, recurenta a lua cunoştinţă de aceste informaţii de la verişoara sa, odată cu scrierea notelor informative şi, oricum, nu înţelegea utilitatea lor.

Furnizarea informaţiilor presupunea ca recurenta să fi cercetat acele persoane despre care a scris, să fi obţinut informaţiile şi, ulterior, să fi compus notele, în vederea transmiterii acestora către Securitate. Furnizarea ar fi presupus, mai înainte de toate, intenţia de a participa la o astfel de activitate. Cu toate acestea, tot ceea ce făcea recurenta era să scrie după dictare informaţiile oferite de verişoara sa şi să semneze ca şi cum acestea proveneau de la ea. Obţinerea notelor informative de la o altă persoană o ajuta pe verişoară în promovarea la locul de muncă. În fapt, pentru a fi incriminată intenţia recurentei trebuia să fie îndreptată către strângerea informaţiilor, însă în realitate aceasta a fost focusată pe ajutorul dat verişoarei.

Chiar dacă acţiunea în constatarea calităţii de colaborator are o aparenţă de temeinicie, prin prezentarea notelor scrise de recurentă, în realitate aceasta nu a furnizat informaţiile, existând o diferenţă între scrierea notelor şi furnizarea informaţiilor. Această diferenţă trebuia apreciată de către instanţa de fond, prin exercitarea rolului activ în aflarea adevărului, în sensul apreciat de Curtea Constituţională a României prin decizia nr. 672/2012, de a "verifica în mod obiectiv veridicitatea actelor şi faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic şi social al ţării", rol care separă în mod absolut atribuţiile C.N.S.A.S. de cele ale instanţei de judecată.

În prezenta cauză instanţa s-a limitat la a îndeplini rolul C.N.S.A.S., constatând existenţa unor informaţii despre recurentă în arhiva Securităţii, înlăturând orice motiv al reclamantei formulat în susţinerea "nevinovăţiei" sale.

De asemenea, instanţa a apreciat eronat probele existente la dosar, declaraţia olografă dată chiar de către ofiţerul de securitate şi prezumţiile invocate, în contextul în care un alt mijloc de probă în dovedirea contextului social existent în urmă cu aproximativ 30 de ani este aproape imposibil de obţinut.

Recurenta a arătat că a solicitat audierea martorei B., ofiţerul de securitate pentru care a scris notele, singura persoană care de fapt cunoştea situaţia, singura care putea confirma sau infirma apărările formulate. Teza probatorie a administrării probei cu martor era aceea de a demonstra tocmai ceea ce instanţa trebuia să aprecieze şi aspectele esenţiale ale condiţiilor subiective pentru constatarea calităţii de colaborator: intenţie, context social, acţiunile efective întreprinse de reclamantă. Recurenta a depus, totuşi, la dosarul cauzei declaraţia olografă scrisă de ofiţerul de securitate B., însă instanţa a refuzat să o aibă în vedere.

În privinţa prezumţiilor invocate, recurenta a arătat că acestea sunt concluziile logice pe care le poate trage judecătorul de la un fapt cunoscut pentru a stabili un fapt necunoscut. Astfel, toate notele ridică semne de întrebare privind sursa reală a informaţiilor şi prezintă contradicţii logice care demonstrează că nu sunt altceva decât o simulare a activităţii unui informator, o ficţiune pusă în operă de un ofiţer sub semnătura recurentei. Notele informative conţin contradicţii logice şi situaţii neverosimile, iar numărul mare al acestora poate să creeze aparenţa unei activităţi intense de a scrie astfel de note. În realitate, verişoara recurentei, de câte ori se întâlneau, o invita pe aceasta să mai scrie o notă şi îi dicta, spunându-i de fiecare dată că o ajută la muncă.

Din analiza conţinutului tuturor acestor note, a contextului social şi familial se poate trage concluzia că ele au fost scrise de recurentă, dar informaţiile au fost furnizate de ofiţerul de securitate, acesta fiind cel care avea acces la orice informaţie, persoanele menţionate în note fiind persoane care lucrau la obiectivele aflate în competenţa sa de supraveghere.

În stabilirea faptului că recurenta a scris notele respective dar nu a furnizat informaţiile este necesar a se ţine seama de vârsta acesteia la data scrierii notelor, de limbrajul folosit în conţinutul acestora, de credibilitatea informaţiilor, de legătura de rudenie cu ofiţerul de securitate, de logica lucrurilor în general.

Pe aceleaşi considerente anterior expuse recurenta îşi întemeiază şi susţinerile conform cărora nu este îndeplinită condiţia ca acţiunile sale "să fi vizat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale". Astfel cum s-a menţionat, tot ceea ce aceasta a vizat a fost să îi acorde ajutor verişoarei sale, iar nu să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor unor persoane, a căror identitate nu îi era cunoscută. În lipsa intenţiei de a furniza aceste informaţii în vederea încălcării drepturilor persoanelor descrise în note, nu se poate considera că cele două condiţii esenţiale de stabilire a calităţii de colaborator sunt îndeplinite.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea de verificare şi apreciere asupra calităţii pârâtei A. de colaborator al Securităţii.

Prima instanţă a analizat înscrisurile administrate, a constatat îndeplinirea cumulativă a celor două cerinţe impuse de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, iar pârâta a criticat această soluţie, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit motivului de recurs invocat casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În prezenta cauză aceste motive nu sunt incidente, iar soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare:

"colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor."

Textul de lege enunţat, impune 2 condiţii a căror îndeplinire trebuie să fie verificată de reclamant şi de către instanţa de judecată pentru a se putea reţine calitatea de colaborator al Securităţii: - denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist şi - vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale.

În prezenta cauză, recurenta-pârâtă a furnizat sub numele conspirativ "C." informaţii referitoare la ascultarea postului de radio D. şi la intenţia unor persoane de a pleca/rămâne ilegal în străinătate, prin următoarele note olografe:

- nota informativă, datată 16.10.1987, prin care pârâta informa Securitatea în legătură cu numitul A.A., şi anume:

"/.../. Din discuţiile purtate cu studenţii din anii III şi IV I...I am abordat unele probleme cu privire la mai mulţi profesori, printre care şi A.A.,/…/. Am auzit că îi place foarte mult radio-amatoria, comentându-se că ascultă şi posturi străine,/.../." (dosar nr. x, f. x).

- nota informativă, datată 16.06.1988, prin care pârâta informa Securitatea în legătură cu numitul B.I., şi anume:

"într-o discuţie purtată cu numitul B.I., lăcătuş mecanic în cadrul IJPIPS, Tg. Jiu/.../. M-a întrebat dacă aş rămâne în Ungaria, la care tot el a răspuns că nu este bine acolo, deoarece ungurii dau transfugii înapoi. Spunea că mai bine este într-o ţară unde ai condiţii şi unde te-ar putea ajuta cineva. Cunosc faptul că are un prieten în Italia care l-ar putea ajuta. ", (dosar nr. x f. x);

- nota informativă, datată 12.05.1989, prin care pârâta informa Securitatea în legătură cu numitul C., şi anume:

"I...I Unul dintre aceştia, căruia nu îi cunosc decât numele mic, C., şi lucrează la IJGCL, secţia reparaţii lifturi, a afirmat către sursă că avea intenţia de a trece în RFG pe la Poarta Brandenburg sau pe la renumitul tren german, - Trenul Estfel -, locuri pe unde a mers, dar nu a reuşit să facă acest lucru./…/(dosar nr. x, f. xv);

- nota informativă, datată 16.09.1988, prin care pârâta informa Securitatea în legătură cu numitul V.V., şi anume:

"/.../în ziua de 13.09.1988 am purtat o discuţie cu sus- numitul, care mi-a relatat că este în bune relaţii cu numitul I. din Austria (plecat ilegal cu aproximativ 2 ani în urmă) cu care vorbeşte periodic la telefon./.../. Din discuţie a mai rezultat că ar pleca şi el - chiar mâine -, în schimb nu vrea soţia lui, dar cu toate acestea a afirmat că dacă ar pleca ar reuşi în doi ani de zile să îşi aducă familia./.../." (dosar nr. x,vol. 2, f 14).

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat constant faptul că "ascultarea ştirilor sau a emisiunilor muzicale difuzate de postul D. erau interzise şi considerate atitudini potrivnice regimului comunist".

În acest context, contrar susţinerilor recurentei, se apreciază că denunţarea profesorilor care ascultau radio D. se încadrează în prima teză a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind de notorietate atât faptul că din perspectiva autorităţilor comuniste toate emisiunile difuzate de acest post de radio erau interzise, cât şi cazurile cetăţenilor români care au avut de suferit pentru "vina" de a le asculta.

În mod similar şi furnizarea informaţiilor referitoare la intenţia unor persoane de a pleca/rămâne ilegal în străinătate, se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Aceasta reprezenta o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei ce luau o astfel de hotărâre erau priviţi ca trădători de patrie. Persoanele care, prin diferite metode, reuşeau să-şi îndeplinească visul de a rămâne în străinătate erau denumiţi batjocoritor "fugiţi", iar bunurile rămase în ţară le erau confiscate. Cei ale cărora intenţii de plecare definitivă din ţară erau descoperite şi zădărnicite erau, în cele din urmă, denumiţi "suspecţi de evaziune" şi persecutaţi de organele represive ale regimului.

Cea de a doua condiţie impusă de textul de lege anterior menţionat se referă la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale. În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că, furnizând informaţiile anterior menţionate, recurenta putea şi trebuia să conştientizeze că persoanele denunţate urmau să fie urmărite şi verificate de către Securitate, astfel că acţiunea sa a vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale (dreptul la viaţă privată, dreptul la libera exprimare).

Recurenta nu putea să nu cunoască în momentul redactării notelor informative dacă Securitatea avea sau nu cunoştinţă despre situaţiile pe care aceasta urma să le denunţe. Atâta timp cât recurenta nu a luat în calcul şi ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut situaţia denunţată, rezultă că aceasta nu a menajat interesele persoanei denunţate, nu a avut o atitudine precaută şi nici de protejare a celui denunţat.

În privinţa susţinerilor recurentei conform cărora aceasta a scris notele informative la dictarea verişoarei sale, ofiţer de Securitate, pentru a o ajuta pe aceasta să promoveze, dar şi a pretinselor prezumţii conform cărora, datorită vârstei şi contextului social, recurenta nu avea cum să intre singură în posesia informaţiilor, Înalta Curte constată că acestora nu le poate fi dată valenţa invocată, întrucât dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008 nu disting în acest şi impun pentru constatarea calităţii de colaborator doar îndeplinirea celor două aspecte anterior analizate.

Astfel, recurenta a dat personal notele olografe (fapt necontestat de aceasta), iar informaţiile furnizate către organul de securitate sunt menţionate direct în cadrul notelor scrise, iar nu consemnate de lucrătorul de securitate pe baza unor relatări verbal.

De asemenea, multitudinea notelor şi caracterul detaliat al acestora demonstrează intenţia recurentei de furniza respectivele informaţii, la fel cum fabricarea unor materiale informative ce denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist şi atribuirea acestora unor persoane dovedeşte faptul că recurenta, cu bună-ştiinţă, a vizat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine şi faptul că recurenta nu s-a aflat în vreuna dintre situaţiile menţionate expres în teza a doua a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care nu atrag calitatea de colaborator al Securităţii şi subliniază faptul că scopul O.U.G. nr. 24/2008 nu este acela de a pedepsi persoana pentru care se reţine calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, ci de a aduce la cunoştinţa publicului identificarea acestor persoane, în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de acest act normativ.

Curtea Constituţională a României a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor … contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti", iar "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 751 din 06 noiembrie 2019 a Curţii de Apel

Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2022.