Military prosecutor salary classification: applicability of judge vs. prosecutor pay grids and defense sector surcharges under Law 153/2017

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.04.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Ordinului comun de salarizare nr. 7/18.01.2018 emis de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru stabilirea drepturilor salariale în temeiul Legii nr. 153/2017 şi Ordinul nr. 115/2.03.2018 de soluţionare a contestaţiei, obligarea pârâtei la emiterea unor noi ordine de salarizare cu recalcularea drepturilor salariale în sensul solicitărilor formulate prin cerere şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale rezultate începând cu 01.01.2018, actualizate cu rata inflaţiei şi a dobânzii penalizatoare calculate până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie anularea Ordinului comun de salarizare nr. 288/07.03.2018 (de rectificare în parte a ordinului procurorului şef al DNA nr. 23/06.02.2018) emis de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru stabilirea drepturilor salariale în temeiul Legii nr. 153/2017 şi Ordinul nr. 413/25.04.2018 de soluţionare a contestaţiei, obligarea pârâtei la emiterea unor noi ordine de salarizare cu recalcularea drepturilor salariale în sensul solicitărilor formulate prin cerere şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale rezultate începând cu 01.01.2018, actualizate cu rata inflaţiei şi a dobânzii penalizatoare calculate până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 14.11.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 Curtea de Apel a admis excepţia de conexitate şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 293 din data de 25 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, ca neîntemeiată.

A respins cererea conexă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 293 din data de 25 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, referitor la argumentele pârâtei pentru salarizarea procurorilor militari potrivit Cap. I, lit. A) din Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017 se susţine că Ordinul nr. 288 din 7 martie 2018 emis de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de rectificare în parte a Ordinului procurorului şef al D.N.A. nr. 23 din 06.02.2018, pentru stabilirea drepturilor salariale ale recurentului-reclamant a avut la bază prevederile din Legea-cadru nr. 153/2017 arătate la Cap. I, lit. B) din Anexa nr. V-"Cap. I - Indemnizaţia de încadrare pentru judecători, procurori, magistraţi-asistenţi [...] B. Indemnizaţia de încadrare pentru procurori".

Este de menţionat faptul că aceeaşi lege stabileşte alte grile de salarizare pentru judecători, potrivit Cap. I, lit. A).

În acest context, recurentul-reclamant consideră că această modalitate de reglementare încalcă principiul constituţional al egalităţii de tratament, prevăzut în art. 16 din Constituţia României, fapt constatat şi de către Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.

Astfel, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, analizând excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal - bugetare, Curtea a reţinut că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, din moment ce situaţia juridică a personalului bugetar de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii este identică, atunci şi tratamentul juridic aplicabil - salariul de bază/indemnizaţia de încadrare - trebuie să fie acelaşi, nefiind permis, spre exemplu, ca magistraţi de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii să aibă indemnizaţii de încadrare diferite.

Curtea a constatat că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Deşi Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la un alt act normativ, este relevant principiul statuat de aceasta în Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, conform căruia puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta.

Astfel, Curtea a reţinut că atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept. In consecinţă, aşa cum a statuat Curtea şi în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009 sau Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea 1, nr. 294 din 5 mai 2010), atât Parlamentul, cât şi Guvernul, respectiv autorităţile şi instituţiile publice urmează să respecte cele stabilite de Curtea Constituţională în considerentele şi dispozitivul unei decizii.

În consecinţă, pentru motivele arătate mai sus, consideră că stabilirea drepturilor salariale ale recurentului-reclamant trebuie să se realizeze potrivit literei A din Cap. I, Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017, iar nu în temeiul literei B din acelaşi act normativ.

Referitor la argumentele reclamantului privind acordarea cel puţin a nivelului salariat existent în plată în luna decembrie 2017, recurentul-reclamant susţine că, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 ianuarie 2018 "cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunara/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Este de remarcat faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 "în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022".

Prin aplicarea acestor dispoziţii legale se ajunge, în fapt, la o diminuare a salariului, deşi aceeaşi lege prevede o majorare salarială cu 25%.

Astfel, se încalcă principiul constituţional al egalităţii de tratament, prevăzut în art. 16 din Constituţia României, prin faptul că, prin ordinul contestat, în anul 2018 a fost salarizat la nivelul maxim prevăzut de Legea nr. 153/2017, dar a "beneficiat" efectiv de o reducere a salariului net, în vreme ce atât în cadrul aceleiaşi categorii profesionale a procurorilor, cât şi în cadrul altor categorii profesionale (inclusiv militari), s-a beneficiat de o creştere salarială de 25%, pentru cei care nu au ajuns la maximul salarial pentru anul 2022, sau de o majorare mai mică pentru cei care au atins acel maxim, dar nicidecum de o reducere salarială.

De altfel, principiul nediscriminării este prevăzut şi în art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, care stabileşte că "Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii (...) b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie".

Desigur, este dreptul legiuitorului de a reglementa domeniul salarial în sectorul bugetar, însă cu respectarea principiilor de drept, inclusiv cel al egalităţii în faţa legii şi cel al nediscriminării.

Din aceste motive consideră că venitul net actual nu poate fi mai mic decât cel pe care 1-a avut în luna decembrie 2017 şi că acesta trebuie majorat cu 25%, iar apoi, succesiv, cu 12,5%, cu 7,5% şi cu 12,5% (după cum se menţionează la pct. IV).

Acesta este principiul care se regăseşte şi în prevederile art. 10 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene.

Argumentul reclamantului privind aplicarea unor dispoziţii legale specifice familiei ocupaţionale de funcţii bugetare "apărare, ordine publică şi securitate naţională".

a) Dispoziţii legale aplicabile:

- art. 74 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:

"Judecătorii şi procurorii militari sunt militari activi şi au toate drepturile şi obligaţiile ce decurs din aceasta calitate":

Art. 2, Capitolul VIII, Anexa nr. V (Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională) din Legea nr. 153/2017:

Art. 2 - (1) Salarizarea şi celelalte drepturi ale judecătorilor militari şi procurorilor militari se asigura de Ministerul Apărării Naţionale, potrivit prevederilor prezentei legi şi reglementărilor referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ. Salarizarea şi celelalte drepturi ale procurorilor militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se asigură de aceasta, potrivit prevederilor prezentei legi şi reglementărilor referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ.

(2) Salarizarea şi celelalte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex militar şi civil de la instanţele şi parchetele militare se asigură de Ministerul Apărării Naţionale, potrivit prevederilor prezentei legi şi reglementărilor referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ, respectiv de salariat civil al Ministerului Apărării Naţionale.

(3) Salarizarea şi celelalte drepturi ale personalului civil al Ministerului Apărării Naţionale şi al Direcţiei Naţionale Anticorupţie se asigură de către acestea, potrivit prevederilor prezentei legi şi reglementărilor referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de personal civil al Ministerului Apărării Naţionale. Pentru judecătorii şi procurorii militari, indemnizaţia de încadrare stabilită potrivit prezentei legi reprezintă solda de funcţie";

Art. 14 alin. (3), art. 19 şi art. 23, Capitolul II, Anexa nr. VI (Familia ocupaţională de funcţii bugetare "apărare, ordine publică şi securitate naţională") din Legea nr. 153/2017:

"Art. 14

(3) Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care desfăşoară activităţi privind prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 12,5%.

Art. 19 - Pentru realizarea prerogativelor constituţionale de apărare, ordine publică şi securitate naţională, personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 7,5%.

Art. 23 - Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care sunt încadraţi în structurile centrale ale instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 12,5%";

Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale:

"Art. 7 - (1) Structurile centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, subordonate nemijlocit ministrului apărării naţionale, sunt:

(3) Parchetul Militar de pe lângă Cartea Militară de Apel, secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt asimilate structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, personalul acestor structuri fiind subordonat ministrului apărării naţionale numai în ceea ce priveşte aspectele de natură administrativă, stabilite prin ordin comun al ministrului apărării naţionale, al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii"1;

Art. 69 Capitolul II, Anexa nr. VI (Familia ocupaţională de funcţii bugetare "apărare, ordine publică şi securitate naţională") din Legea nr. 153/2017:

Art. 69 - (1) Pentru judecătorii şi procurorii militari se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiţiei.

(2) Pentru procurorii militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiţiei.

(3) Pentru personalul auxiliar de specialitate şi pentru personalul conex militar şi civil de la instanţele judecătoreşti şi parchetele militare se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiţiei.

(4) Pentru personalul civil al Ministerului Apărării Naţionale din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiţiei.

b) Argumentaţia privind necesitatea aplicării acestor dispoziţii legale

La stabilirea soldelor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare, şi anume cele reglementate prin dispoziţiile legale cuprinse în Anexa nr. V, cap. I din Legea-cadru nr. 153/2017, nu au fost avute în vedere şi majorările cuprinse în Anexa nr. VI, cap. 2, art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, cele cuprinse în Anexa nr. VI, cap. 2, art. 19 din Legea nr. 153/2017, şi cele cuprinse în Anexa nr. VI, cap. 2, art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale.

Recurentul-reclamant consideră că prevederile art. 2, Cap. VIII, Anexa nr. V din Legea nr. 153/2017 şi cele ale art. 69, Cap. II, Anexa VI din acelaşi act normativ trebuie aplicate aşa cum dispune chiar această lege, respectiv "în mod corespunzător", adică mai întâi reglementările specifice justiţiei, la care se adaugă cele specifice personalului militar.

A proceda în alt mod ar echivala cu inexistenţa vreunei diferenţe între un procuror militar şi unul civil, lucru care nu a fost în intenţia legiuitorului şi care, oricum, ar fi fost contrar Constituţiei.

Argumentul reclamantului privind neaplicarea vreunui plafon

a) Plafonul prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

Acesta nu este aplicabil procurorilor militari, întrucât aceştia posedă dublă calitate -magistrat şi ofiţer activ, având şi drepturi şi obligaţii militare (pe lângă drepturile şi obligaţiile magistratului civil).

Majorările salariale ale magistraţilor militari nu pot fi plafonate în funcţie de indemnizaţiile de încadrare ale magistraţilor civili, deoarece astfel s-ar pune semnul egalităţii între cele două categorii din punct de vedere al remuneraţiei, deşi se află în situaţii evident diferite.

Totodată, a accepta stabilirea indemnizaţiei şi interpretarea normelor legale în materie de salarizare dată de pârâtă înseamnă a admite dispariţia oricăror diferenţe sub aspect salarial între un procuror militar/civil cu funcţie de execuţie şi un procuror militar/civil cu funcţie de conducere, dispariţia ierarhiei fireşti specifice nu doar domeniului militar, ci oricărui domeniu cu o activitate structurată potrivit unei ierarhii.

b) Plafonul prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017

Acest text de lege conţine o normă neclară, imprevizibilă şi discriminatorie.

Neclaritatea decurge din faptul că, în cazul structurii militare din cadrul D.N.A., în care funcţionează procurorii militari ai acestei direcţii, ordonatorul principal de credite nu este determinabil, în vederea aplicării dispoziţiilor alin. (2) al art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 (Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari, al D.N.A., având statut şi indicativ de unitate militară şi fiind încadrat cu procurori militari, ofiţeri în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, făcând în acest fel parte din sistemul de apărare).

Astfel, nu se poate stabili dacă ordonatorul principal de credite este procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (în raport cu procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie) sau ministrul apărării naţionale (în raport cu plata drepturilor salariale ale procurorilor militari de către D.N.A. ca ordonator secundar de credite dar potrivit reglementărilor referitoare Ia drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de procuror militar din sistemul parchetelor militare, pentru care bugetul este gestionat de Ministerul Apărării Naţionale).

Imprevizibilitatea rezultă din împrejurarea că persoanele chemate să aplice plafonul nu îşi pot norma conduita, fiindcă nu există criterii după care să se determine sporurile cuvenite fiecărui salariat (respectiv, proporţiile) în aşa fel încât suma acestora să nu depăşească 30% din suma indemnizaţiilor de încadrare.

De asemenea, angajatorul subsemnatului ar trebui să ţină cont şi de suma soldelor şi adaosurilor de Ia M.Ap. N., dar acesta nu poate avea în vedere şi procurorii militari din D.N.A., care nu sunt alocaţi la drepturi băneşti în bugetul lui, ci al D.N.A.

Discriminarea instituită de această normă reiese din tratamentul diferit aplicabil sporurilor cuvenite procurorilor militari din D.N.A. faţă de cele cuvenite procurorilor militari de la parchetele militare sau de la secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cele două categorii de procurori militari putând avea, într-o interpretare, ordonatori de credite diferiţi (cei din D.N.A. - procurorul general al P.I.C.C.J., iar ceilalţi - ministrul apărării naţionale) şi, prin urmare, plafoane în cuantumuri diferite.

Prima instanţă a reţinut două aspecte frapante. Astfel, în mod surprinzător, a considerat despre procurorii militari că sunt personal civil şi că nu contribuie la realizarea prerogativelor constituţionale de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Aceste afirmaţii contrazic logica juridică. Nu voi relua toate textele legale care reglementează apartenenţa procurorilor militari la sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, ci amintesc doar faptul că însăşi Anexa nr. VI la Legea nr. 153/2017 îi menţionează expres pe judecătorii şi procurorii militari. Cât priveşte calitatea de ofiţer a procurorului militar, care este în opoziţie cu cea de personal civil, aceasta este prevăzută în primul rând în art. 74 alin. (4) din Legea nr. 303/2004.

Temeiul de drept esenţial aplicabil în cauză este art. 74 din Legea nr. 303/2004:

"... (2) Drepturile salariate ale judecătorilor şi procurorilor nu vot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.

(4) Judecătorii şi procurorii militari sunt militari activi şi au toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate.

(5) Salarizarea şi celelalte drepturi cuvenite judecătorilor şi procurorilor militari se asigură de Ministerul Apărării Naţionale, în concordanţă cu prevederile legislaţiei privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi cu reglementările referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ şi, respectiv, de salariat civil al acestui minister..."

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Direcţia Naţională Anticorupţie nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 19 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Ordinului comun de salarizare nr. 7/18.01.2018 emis de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru stabilirea drepturilor salariale în temeiul Legii nr. 153/2017 şi Ordinul nr. 115/2.03.2018 de soluţionare a contestaţiei; anularea Ordinului comun de salarizare nr. 288/07.03.2018 (de rectificare în parte a ordinului procurorului şef al DNA nr. 23/06.02.2018) emis de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru stabilirea drepturilor salariale în temeiul Legii nr. 153/2017 şi Ordinul nr. 413/25.04.2018 de soluţionare a contestaţiei, obligarea pârâtei la emiterea unor noi ordine de salarizare cu recalcularea drepturilor salariale în sensul solicitărilor formulate prin cerere şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale rezultate începând cu 01.01.2018, actualizate cu rata inflaţiei şi a dobânzii penalizatoare calculate până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând că, în mod corect la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului, procuror militar şef al Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, nu s-au avut în vedere dispoziţiile art. 19 şi 23 Anexa VI Legea nr. 153/2017.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant invocă incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Astfel, prin prima critică, recurentul-reclamant consideră că stabilirea drepturilor salariale ale recurentului-reclamant trebuie să se realizeze potrivit literei A din Cap. I, Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017, iar nu în temeiul literei B din acelaşi act normativ.

Înalta Curte constată că în dispoziţiile cuprinse în Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017 - Cap. I, lit. A) se menţionează "Indemnizaţia de încadrare pentru judecători şi magistraţi-asistenţi", iar la lit. B) se menţionează "Indemnizaţia de încadrare pentru procurori".

În acest context, Înalta Curte constată că atât timp cât recurentul-reclamant are calitatea de procuror militar şef serviciu în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie -Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari, în mod corect drepturile salariale ale acestuia au fost stabilite în raport de aceste dispoziţii.

Prin cea de-a doua critică, recurentul-reclamant susţine că la stabilirea soldelor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare nu au fost avute în vedere şi majorările cuprinse în dispoziţiile art. 14 alin. (3), art. 19 şi art. 23, Capitolul II, Anexa nr. VI (Familia ocupaţională de funcţii bugetare "apărare, ordine publică şi securitate naţională") din Legea nr. 153/2017, coroborat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (3) Cap. II, Alex VI din Legea nr. 153/2017 "Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care desfăşoară activităţi privind prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 12,5%".

Dispoziţiile art. 19 din acelaşi act normativ menţionează că:

"Pentru realizarea prerogativelor constituţionale de apărare, ordine publică şi securitate naţională, personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 7,5%."

Iar dispoziţiile art. 23 menţionează că:

"Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care sunt încadraţi în structurile centrale ale instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 12,5%".

Or, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, aceste sporuri sunt prevăzute în secţiunea denumită "Drepturi specifice activităţii desfăşurate în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională", unde sporul de 7,5 % prevăzut de art. 19 este atribuit personalului militar, poliţiştilor, funcţionarilor publici cu statut special din administraţia penitenciarelor şi personalului civil pentru realizarea prerogativelor constituţionale de apărare, ordine publică şi securitate naţională, iar sporul de 12,5% prev. de art. 23 aceluiaşi personal arătat mai sus care este încadrat în structurile centrale ale instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau în structurile militare ale NATO sau U.E.

Aşa fiind, în mod corect a reţinut prima instanţă că procurorii din cadrul Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie intră în categoria personalului civil din cadrul unei structuri centrale a Ministerului Public căruia i se aplică reglementările specifice din sistemul justiţiei, având în vedere că, în exercitarea atribuţiilor specifice nu contribuie la realizarea prerogativelor constituţionale de apărare, ordine publică şi securitate naţională şi prin urmare nu beneficiază de sporurile prev. de art. 19 şi 23 Anexa IV, iar criticile formulate sub acest aspect vor fi respinse ca nefondate.

Prin ultima critică, recurentul-reclamant susţine că în cazul de faţă nu este aplicabil plafonul prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, iar plafonul prevăzut de art. 25 din aceiaşi lege cuprinde o normă neclară, imprevizibilă şi discriminatorie.

Înalta Curte constată că acest aspect a fost analizat de prima instanţă care a reţinut că, o eventuală diminuare a salariilor nete obţinute în ianuarie 2018 faţă de cele obţinute în luna decembrie 2017 ca efect al aplicării dispoziţiilor legale incidente şi necesitatea menţinerii în plată a salariilor nete acordate în luna decembrie 2017, stabilirea drepturilor salariale pe baza unor grile de salarizare diferite faţă de cele aplicabile judecătorilor, lipsa aplicării plafoanelor din materia salarizării, modalitatea de calcul a contribuţiilor sociale, implică în principiu şi în principal un control de constituţionalitate, operaţiune ce nu intră însă în competenţa instanţei de judecată, ci a Curţii Constituţionale, sens în care a fost sesizată instanţa de drept constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în Capitolul I - Indemnizaţia de încadrare pentru Judecători, procurori, magistraţi asistenţi din Anexa V din Legea cadru 153/2017, art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, art. 69, art. 70 din Anexa VI Legea 153/2017, art. 42, art. 69 O.U.G. nr. 79/2017 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 16 art. 41 alin. (1), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (1)-(3), art. 139 din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 7/2021 Curtea Constituţională a reţinut că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale lit. B) din capitolul I al anexei nr. V, ale art. 69 şi art. 70 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. I pct. 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, iar stabilirea, prin prevederile legale criticate, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncţionalităţilor existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluţie legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume acela de "eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare", şi vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.

În raport cu cele enunţate, Curtea Constituţională a reţinut că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.

În acest context, Înalta Curte constată că atât timp cât salariul de bază acordat recurentului-reclamant a atins nivelul prevăzut pentru anul 2022, textul art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 i s-a aplicat în mod corect, intervenind acordarea indemnizaţiei stabilite pentru anul 2022.

Cu privire la critica recurentului-reclamant conform căreia plafonul prevăzut de art. 25 din aceiaşi lege cuprinde o normă neclară, imprevizibilă şi discriminatorie, Înalta Curte constată că nemulţumirea recurentului-reclamant rezidă în maniera în care unii angajatorii au interpretat şi aplicat Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, însă acest aspect nu poate fi analizat din perspectiva unei eventuale discriminări aşa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, atât timp cât presupusa faptă este invocată în raport de personalul altor entităţi, nu în cadrul aceluiaşi angajator, iar acesta urmăreşte obţinerea interpretării şi aplicării normelor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 153/2017, în altă modalitate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 293 din 25 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.