Competitive law: validity of sanction for concerted practice to suspend public transport services despite expired route licenses and 10% market share exemption

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 18 februarie 2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, a solicitat:

1. anularea Deciziei nr. 55 din 25.09.2020 privind constatarea încălcării dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi sancţionarea asociaţiei de întreprinderi Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România (COTAR) şi a următoarelor întreprinderi: B. S.A., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., A. S.R.L., CDI Transport Intern şi International S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., I.. S.R.L., J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.R.L., P. S.R.L. şi Q. S.R.L.;

2. Anularea amenzii în cuantum de 535.243,21 RON, reprezentând 3,6% din cifra de afaceri a societăţii realizată în anul 2019.

În condiţiile în care instanţa de judecată va respinge primele două capete de cerere, astfel cum acestea au fost formulate, solicită în subsidiar:

3. Anularea parţială a Deciziei nr. 55 din 25.09.2020 în sensul reducerii amenzii în cuantum de 535.243,21 RON, reprezentând 3,6% din cifra de afaceri a societăţii realizată în anul 2019.

În susţinerea cererii deduse judecăţii, reclamanta a arătat că fapta de încălcare a dispoziţiilor art. 5 alin. (1). lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996, prin realizarea unei înţelegeri de limitare a comercializării (suspendării) serviciului de transport rutier public de persoane dintre municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov de către reclamantă nu există.

Privitor la anularea parţială a Deciziei nr. 55 din 25.09.2020 descrisă la capătul de cerere nr. x în sensul reducerii amenzii în cuantum de 535.243.21 RON, reprezentând 3.6% din cifra de afaceri a societăţii realizată în anul 2019 se arată că: Introducerea pe traseele pe care societăţile deţineau licenţe de traseu din anul 2008 obţinute în urma unei atribuiri desfăşurate în condiţii concurenţiale, a unor operatori de transport într-un mod discreţionar şi prin încălcarea a două hotărâri judecătoreşti definitive, le-a creat şi le creează în continuare prejudicii extrem de mari.

Eventualul comportament anticoncurenţial al operatorilor de transport a fost influenţat în mod decisiv de autorităţile publice şi de ADTPBI care împreună au nesocotit ceea ce puterea judecătorească a statornicit şi care au licenţiat atât STB cât şi alţi operatori fără ca licenţele emise să fie rezultatul atribuirii astfel cum aceasta a fost statornicită prin hotărâri definitive şi executorii.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 961 din data de 16 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 961 din data de 16 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv de recurs se arată că prestarea serviciului public de transport nu se poate efectua în conformitate cu Legea nr. 92/2007 decât în baza unor licenţe de traseu, însă în conformitate cu art. 3, pct. 47 din O.G. nr. 27/2011, cât şi în conformitate cu art. 16 şi 17 din Legea nr. 92/2007 Autoritatea Rutieră Română nu mai are nicio competenţă în materia transportului public local. Toate competenţele şi atribuţiile privitoare la transportul public local între municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov aparţin în speţa de faţă Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public Bucureşti - Ilfov -ADTPBL.

La solicitarea ADTPBI din data de 20.12.2018, ARR a prelungit, până la data de 31.12.2019, valabilitatea licenţelor de traseu la solicitarea operatorilor de transport care deţineau licenţe de traseu valabile. Pe respectivele licenţe de traseu a fost aplicată menţiunea "Licenţa de traseu prelungită până Ia data de 31.12.2019. în situaţia în care se finalizează procedurile de atribuire a traseelor cuprinse în Programul de Transport Bucureşti-Ilfov, licenţa de traseu îşi pierde valabilitatea."

Învederează că relevantă în cauză pentru perioada octombrie- noiembrie 2018 când s-ar fi săvârşit fapta anticoncurenţială, este O.U.G. nr. 5/2017 pentru modificarea O.U.G. nr. 63/2015 privind prelungirea valabilităţii licenţelor de traseu si a programului de transport în baza cărora se efectuează serviciile regulate de transport de persoane între municipiul Bucureşti si localităţile judeţului Ilfov precum si pentru prelungirea valabilităţii licenţelor de traseu si a programului de transport public judeţean sau a programului de transport public local de persoane. în cazul în care procedura de atribuire a acestora a fost suspendată prin hotărâri ale instanţelor de judecată.

O.U.G. nr. 5/2017 pentru modificarea O.U.G. nr. 63/2015 prevedea cele ce urmează:

"Articol unic. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2015 pentru prelungirea valabilităţii licenţelor de traseu şi a programului de transport în baza cărora se efectuează serviciile regulate de transport de persoane între municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov, precum şi pentru prelungirea valabilităţii licenţelor de traseu şi a programului de transport public judeţean sau a programului de transport public local de persoane, în cazul în care procedura de atribuire a acestora a fost suspendată prin hotărâri ale instanţelor de judecată, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 984 din 30 decembrie 2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 107/2016. se modifică după cum urmează:

Articolul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 1 - În situaţiile în care prin hotărâri ale instanţelor de judecată s-a suspendat procedura de atribuire/programul de transport privind serviciile regulate de transport rutier de persoane între municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov, se prelungeşte valabilitatea actualului program de transport în baza căruia se efectuează aceste servicii regulate de transport rutier între municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov şi a licenţelor de traseu aferente, până la rămânerea definitivă a hotărârilor instanţelor de judecată, iar după această dată, până la data finalizării procedurilor de atribuire a traseelor cuprinse în următorul program de transport, în condiţiile si termenele prevăzute de reglementările legale în vigoare şi în măsura în care prin hotărârile definitive ale instanţelor judecătoreşti nu se prevede altfel."

Articolul 2 va avea următorul cuprins:

Art. 2.-(1) La solicitarea operatorilor de transport care deţin licenţe de traseu valabile la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă pe traseele cuprinse în actualul program de transport în baza căruia se efectuează serviciile regulate de transport rutier de persoane între municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov, Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. eliberează licenţe de traseu însoţite de graficele de circulaţie, pentru autobuzele deţinute şi nominalizate de către aceştia, cu plata tarifului aferent, potrivit legii, care vor avea valabilitate până la rămânerea definitivă a hotărârilor instanţelor de judecată, iar după această dată, până la data finalizării procedurilor de atribuire a traseelor cuprinse în următorul program de transport, în condiţiile şi termenele prevăzute de reglementările legale în vigoare şi în măsura în care prin hotărârile definitive ale instanţelor judecătoreşti nu se prevede altfel. (2) Procedura şi modalitatea de prelungire a valabilităţii licenţelor de traseu pentru situaţiile prevăzute la art. 1 se stabilesc de către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., potrivit legii."

O.U.G. nr. 5/2017 pentru modificarea O.U.G. nr. 63/2015 a fost în vigoare de la 20 ianuarie 2017 până la 30 decembrie 2018, deci în perioada care are relevanţă pentru cauza de faţă, fiind abrogată prin Legea nr. 328/2018 pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007.

Din cuprinsul art. 1 din O.U.G. nr. 5/2017 rezultă fără putinţă de tăgadă că:

1. "se prelungeşte valabilitatea actualului program de transport în baza căruia se efectuează aceste servicii regulate de transport rutier între municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov şi a licenţelor de traseu aferente, până Ia rămânerea definitivă a hotărârilor instanţelor de judecată;

2. iar după această dată, până la data finalizării procedurilor de atribuire a traseelor cuprinse în următorul program de transport. în condiţiile si termenele prevăzute de reglementările legale în vigoare şi în măsura în care prin hotărârile definitive ale instanţelor judecătoreşti nu se prevede altfel.

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public Bucureşti - Ilfov - ADTPBI a finalizat procedura de atribuire a traseelor în septembrie 2018 deci anterior lunii octombrie 2018, când în conformitate cu decizia atacată s-ar fi săvârşit aşa-zisa faptă anticoncurenţială.

Înscrisurile care atestă că a avut loc atribuirea şi care se regăsesc la dosarul cauzei, sunt:

- Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 574/06.09.2018 privind avizarea documentaţiei de atribuire a contractului de delegare a gestiunii Serviciului Public de Transport, în arealul deservit de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public Bucureşti - Ilfov;

- Contractul de delegare a gestiunii serviciului de transport public local de călători încheiat în baza Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 574/06.09.2018 de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public Bucureşti - Ilfov cu Societatea de Transport Bucureşti STB-SA.;

- Programul de Transport al Societăţii de Transport Bucureşti S.A..

Având în vedere cele de mai sus este evident că în data de 18 octombrie 2018 când s-a semnat sub antetul C.O.T.A.R., adresa incriminată 2661, societatea recurentă nu mai avea licenţe de traseu valabile, acestea încetântu-şi valabilitatea sub imperiul legii, conform art. 1 din O.U.G. nr. 5/2017 pentru modificarea O.U.G. nr. 63/2015. De asemenea, sub imperiul legii, conform aceluiaşi articol, îşi încetase valabilitatea programul de transport în baza căruia societatea recurentă şi celelalte societăţi sancţionate efectuau/prestau servicii regulate de transport rutier între municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov.

În condiţiile în care a fost făcut public noul program de transport faţă de care recurenta-reclamantă era terţ şi în condiţiile în care a fost analizată atribuirea prin emiterea Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 574/06.09.2018 şi prin încheierea Contractului de delegare a gestiunii serviciului de transport public local de călători, societatea noastră şi toate celelalte societăţi sancţionate nu se mai regăsea din punct de vedere legal şi obiectiv pe piaţa transportului public local între municipiul Bucureşti şi localităţile din judeţul Ilfov.

Având în vedere cele descrise mai sus, rezultă cu evidenţă că recurenta-reclamantă nu mai era din punct de vedere legal şi obiectiv titular al vreunui serviciu de transport rutier public de persoane dintre municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov.

Orice serviciu de transport rutier public de persoane se poate presta din punct de vedere legal în baza unor licenţe de traseu aşa cum s-a mai subliniat.

Fapta anticoncurenţială reţinută în decizia atacată, nu există.

Prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică fiindcă cota cumulată deţinută de societăţile care ar fi săvârşit aşa-zisa înţelegere nu numai că nu depăşeşte 10% pe piaţa relevantă "afectată de înţelegere", dar este practic inexistentă.

Faţă de noul program de transport, societăţile sancţionate erau terţi, nu au participat la atribuirea din 6 septembrie 2018 şi nu încheiaseră vreun contract de delegare a gestiunii serviciilor de transport în speţă. Dealtfel, aşa cum rezultă din înscrisurile ce se regăsesc la dosar, noua atribuire a serviciilor de transport către STB S.A. a fost una directă.

În aceste condiţii, sunt pe deplin aplicabile în speţa de faţă dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea concurenţei ce prevăd următoarele:

"Art. 7. - (1) Prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică în următoarele situaţii: a) în cazul în care cota de piaţă cumulată deţinută de părţile la o înţelegere nu depăşeşte 10% pe niciuna dintre pieţele relevante afectate de înţelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care sunt concurenţi, existenţi sau potenţiali, pe una dintre aceste pieţe."

Privitor la anularea parţială a Deciziei nr. 55 din 25,09.2020 descrisă la capătul de cerere nr. x în sensul reducerii amenzii în cuantum de 535.243.21 RON, reprezentând 3.6% din cifra de afaceri a societăţii realizată în anul 2019 se susţine că, S.C. G. S.R.L. nu a săvârşit fapta anticoncurenţială imputată pentru care a fost sancţionată, însă dacă prin reducere la absurd, instanţa ar reţine fapta anticoncurenţială imputată, aceasta nu ar putea fi în niciun caz de gravitate mare.

Precizează că licenţele societăţii recurente şi-au încetat valabilitatea prin efectul legii aşa cum am arătat la pct. I.l, deşi iniţial au fost rezultatul unei atribuiri desfăşurate în condiţii concurenţiale, în timp ce operatorii de transport rutier licenţiaţi de către Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public Bucureşti - Ilfov - ADTPBI desfăşoară o activitate de transport pe baza unor licenţe ce nu sunt rezultatul atribuirii ce trebuia în mod obligatoriu să aibă loc în condiţiile dispuse prin cele două hotărâri judecătoreşti:

- Decizia definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 496/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2014;

- Sentinţa Civilă nr. 3269/2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Ii-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 la data de 16 mai 2018 si rămasă definitivă prin nerecurare la data de 26.06.2018.

Introducerea pe traseele pe care recurenta-reclamantă deţinea licenţe de traseu din anul 2008 obţinute în urma unei atribuiri desfăşurate în condiţii concurenţiale, a unor operatori de transport într-un mod discreţionar şi prin încălcarea a două hotărâri judecătoreşti definitive, i-a creat şi îi creează în continuare prejudicii extrem de mari.

Aduce la cunoştinţă că în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, un dosar similar celui de faţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea judecătorească formulată de S.C. M. S.R.L. în contradictoriu cu Consiliul Concurenţei pronunţând următoare hotărâre:

"Admite în parte acţiunea. Anulează în parte Decizia nr. 55/25.09.2020 emisă de Consiliul Concurenţei, în sensul că reduce amenda aplicată reclamantei cu un procent de 10% din nivelul de bază, urmare a reţinerii circumstanţei atenuante potrivit căreia comportamentul anticoncurenţial al reclamantei a fost influenţat, de o manieră importantă, de conduita autorităţilor publice cu competenţe şi atribuţii privitoare la transportul public local intre municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov, inclusiv conduita Asociaţiei de Dezvoltare Intracomunitarâ pentru Transport Public Bucureşti-Ilfov (ADTPBI)."

În final, recurenta-reclamantă solicită să se aibă în vedere faptul că prin acţiunile sale nu a urmărit obţinerea vreunui câştig suplimentar faţă de acela normal şi legal ce rezultă dintr-o piaţă normală.

Eventualul comportament anticoncurenţial al operatorilor de transport a fost influenţat în mod decisiv de autorităţile publice şi de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public Bucureşti - Ilfov - ADTPBI care împreună au nesocotit ceea ce puterea judecătorească a statornicit şi care au licenţiat atât STB cât şi alţi operatori fără ca licenţele emise să fie rezultatul atribuirii astfel cum aceasta a fost statornicită prin hotărâri definitive şi executorii.

În aceste condiţii nu pot fi primite în niciun fel speculaţiile din raportul de investigaţie în funcţie de care se dă un "aviz" de legalitate licenţierii spre exemplu a STB. Nimeni şi nici măcar Consiliul Concurenţei nu se poate situa deasupra puterii judecătoreşti.

Solicită de asemenea să se ia în considerare drept circumstanţă atenuantă inclusiv faptul că eventualul comportament anticoncurenţial al operatorilor de transport a fost influenţat în mod decisiv de autorităţile publice şi de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public Bucureşti - Ilfov - ADTPBI care împreună au nesocotit ceea ce puterea judecătorească a statornicit şi care au licenţiat atât STB cât şi alţi operatori fără ca licenţele emise să fie rezultatul atribuirii astfel cum aceasta a fost statornicită prin hotărâri definitive definitive şi executorii.

Solicită scăderea amenzii aplicată societăţii în cuantum de 535.243,21 RON, cu 75%.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 31 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 05 aprilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 55 din 25.09.2020 privind constatarea încălcării dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, anularea amenzii în cuantum de 535.243,21 RON, reprezentând 3,6% din cifra de afaceri a societăţii realizată în anul 2019, iar în subsidiar anularea parţială a Deciziei nr. 55 din 25.09.2020 în sensul reducerii amenzii în cuantum de 535.243,21 RON, reprezentând 3,6% din cifra de afaceri a societăţii realizată în anul 2019.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând în esenţă că, din analiza deciziei litigioase reiese că partea pârâtă s-a raportat atât la durata faptei, reţinând-o ca fiind scurtă, cât şi gravitatea faptei, încadrând-o în categoria celor de gravitate mare. În acest din urmă sens, în discuţie este o înţelegere anticoncurenţială privind limitarea vânzărilor, ce era menită să împiedice buna funcţionare a pieţei, iar cota de piaţă a părţii reclamante prin prisma unui unic traseu licenţiat şi exploatat pe ruta Bucureşti - Ilfov s-a reflectat în cifra de afaceri avută în vedere şi rezultatul calculului efectuat, fără a se fi putut însă ignora scopul vizat de entităţile investigate şi efectul avut de conduita acestora asupra deciziei instituţiilor competente şi a activităţii entităţii vizate indirect de boicotul organizat.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin cererea de recurs recurenta-reclamantă invocă incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, "casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"; precum şi cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia, "casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

Criticile formulate de recurenta - reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt nefondate şi vor fi respinse.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Subsumat acestui motiv de recurs se susţine că sunt pe deplin aplicabile în speţa de faţă dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea concurenţei, iar prima instanţă în mod greşit a dat prevalenţă dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care: […] b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 menţionează că "prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică în următoarele situaţii: a) în cazul în care cota de piaţă cumulată deţinută de părţile la o înţelegere nu depăşeşte 10% pe niciuna dintre pieţele relevante afectate de înţelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care sunt concurenţi, existenţi sau potenţiali, pe una dintre aceste pieţe."

Potrivit art. 55 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, încălcarea acestor prevederi legale de întreprinderi sau asocieri de întreprinderi, cu intenţie sau din neglijenţă, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă ce nu poate depăşi 10% din cifra de afaceri totală mondială realizată de întreprinderea sau asocierea de întreprinderi în anul financiar anterior sancţionării faptei.

Contrar celor susţinute de către recurentă, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că, potrivit întregului material probatoriu care a stat la baza deciziei de sancţionare, rezultă existenţa faptei anticoncurenţiale.

În acest sens, s-a reţinut că recurenta-reclamantă a fost participantă la data de 18 octombrie 2018 la întâlnirea de la sediul COTAR în care s-a stabilit faptul că transportul între municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov urma să fie oprit, fiind semnată de asociaţia COTAR şi de 18 întreprinderi, printre care şi de reclamanta S.C. A. S.R.L., conform adresei cu nr. x/18.10.2018 emisă către Prefectura Municipiului Bucuresti şi Primaria Generală a Municipiului Bucuresti.

Având în vedere că, recurenta-reclamantă a participat, în mod activ, la înţelegerea anticoncurenţială, atitudine ce intră sub incidenţa art. 5 alin. (1) din Lege, şi nu poate fi absolvită de vinovăţie, nu poate fi primită apărarea acesteia în sensul că, eventualul comportament anticoncurenţial al operatorilor de transport a fost influenţat în mod decisiv de autorităţile publice şi de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public Bucureşti - Ilfov - ADTPBI care împreună au nesocotit ceea ce puterea judecătorească a statornicit şi care au licenţiat atât STB cât şi alţi operatori fără ca licenţele emise să fie rezultatul atribuirii astfel cum aceasta a fost statornicită prin hotărâri definitive şi executorii.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă ca neîntemeiată susţinerea reclamantei că i-ar fi fost influenţat în mod decisiv comportamentul anticoncurenţial de autorităţile publice şi de ADTPBI, prin aceea că ar fi nesocotit autoritatea unor hotărâri judecătoreşti, deoarece persoanele ce se consideră nedreptăţite de acţiunea/inacţiunea unui terţ au la dispoziţie mijloace legale prin care pot solicita remedierea situaţiei respective şi, eventual, obţinerea de daune morale şi/sau materiale (acţiunea în instanţă, plângeri penale etc.).

Prin urmare, înţelegerea dintre părţile sancţionate prin Decizia nr. 55/2020 sau alinierea la practica convenită de limitare a transportului între Bucureşti şi Ilfov este extrem de dăunătoare pentru consumatorii finali, aşa cum pretinde şi intimatul, întrucât efectul unei astfel de practici anticoncurenţiale este de a obliga autoritatea publică la adoptarea unei conduite în sensul dorit de reclamantă şi în detrimentul consumatorilor.

Deşi întreprinderile nu au oprit efectiv transportul, presiunile asupra autorităţilor statului au fost exercitate, motiv pentru care acestea au organizat întâlniri cu operatorii privaţi şi au început demersuri administrative legate de revendicările acestora.

Cât timp fapta sancţionată a fost calificată ca reprezentând o restricţionare a concurenţei prin obiect, înseamnă că a avut aptitudinea de a produce efecte. Faptul că intenţia întreprinderilor de a opri/suspenda transportul nu a fost implementată, în sensul că transportul dintre municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov nu a fost până la urmă oprit, a fost avut în vedere de către autoritatea de concurenţă la aprecierea gravităţii faptei şi la stabilirea procentului aplicabil pentru gravitate, fiind unul dintre motivele pentru care întreprinderile au beneficiat de procentul minim de 4%, iar recurenta-reclamantă recunoscându-i-se o circumstanţă atenuantă de 10%, s-a diminuat nivelul respectiv la procentul de 3,6%.

Având în vedere că sancţiunea juridică tinde, în ultimă instanţă, să asigure eficacitatea ordinii juridice, în sensul că aceasta trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost aceasta săvârşită, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, precum şi de urmarea produsă, în mod corect a reţinut prima instanţă că toate aceste criterii de individualizare au fost avute în vedere de către autoritatea pârâtă, iar aplicarea unei amenzi în cuantumul stabilit era necesară pentru atingerea scopurilor sancţionării.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 961 din 16 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.