Solidary liability of a corporate administrator for tax evasion based on established bad faith under Article 25 of Law No. 207/2015

Şedinţa publică din data de 29 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2019, petenta A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiov, Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova şi B. S.R.L., a formulat contestaţie împotriva Deciziei CRR REG-23047/17.09.2019 emisa de ANAF DGRFP CRAIOVA şi împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare împreună cu debitoarea B. S.R.L., decizie emisa sub nr. DJGM 14569/05.09.2018 de către ANAF -DGRFP Craiova ACM Craiova, solicitând anularea acestora.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 439 din data de 06 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a anulat Decizia CRR REG-23047/17.09.2019 şi Decizia nr. DJGM 14569/05.09.2018.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 439 din data de 06 decembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu, precum şi în numele Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta - pârâtă a considerată că, în cauză, instanţa de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni o soluţie greşită şi a dispus anularea Deciziei nr. CRR REG 23047/17.09.2019 pe motiv că pârâta nu a făcut dovada imposibilităţii comunicării actului administrativ prin una din modalităţile stabilite la alin. (2) şi (3) ale art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

De asemenea, în mod eronat, prin sentinţa civilă nr. 437/06.12.2019 Curtea de Apel Craiova a apreciat ca este întemeiată critica privind nedovedirea elementelor răspunderii, cu motivarea că din conţinutul deciziei nu rezultă elementul relei credinţe a intimatei.

Este adevărat că obligaţia de a motiva o hotărâre judecătorească poate fi îndeplinită fără ca acest fapt să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte, însă în cauza, instanţa de fond nu a fost luat în considerare niciun argument prezentat de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova, în cadrul apărărilor formulate şi a dovezilor aduse în sprijinul celor susţinute de organul fiscal.

Curtea de Apel Craiova la solutia pronuntata nu a avut în vedere şi nu a reţinut apărările prin care a arătat că, intimata este culpabilă pentru nedeclararea şi neachitarea obligaţiilor fiscale prin conduita avută în administrarea societăţii debitoare.

Judecătorul fondului nu a avut în vedere că răspunderea administratorului este angajată în orice situaţie în care acesta a nesocotit contractul de mandat sau o dispoziţie legală. Potrivit art. 1480 din C. civ., răspunderea administratorului implică diligenţa unui bun proprietar pe care trebuie să o depună în îndeplinirea mandatului său, respectiv de a îndeplini actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii.

Neîndeplinirea de către intimata a obligaţiilor de natură juridică şi fiscală pe care le generează existenţa şi, implicit, administrarea unei societăţi comerciale, creează o stare de pericol atât pentru ceilalţi participanţi din circuitul comercial, cât şi pentru siguranţa raportului de drept financiar fiscal.

Recurenta - reclamantă a arătat că, prin procesul-verbal din anul 2015, organele penale din cadrul DIICOT ST Craiova s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că B. S.R.L. desfăşoară activităţi comerciale de vânzare mărfuri, fără a evidenţia în totalitate veniturile obţinute.

În urma activităţilor de cercetare penală s-a stabilit ca în perioada ianuarie 2012- iunie 2015 în cadrul B. S.R.L. a fost constituit un grup infracţional organizat, condus de către A..

Scopul constituirii grupului infracţional organizat a fost acela de a săvârşi infracţiunea de evaziune fiscală, coroborat cu ascunderea prin artificii contabile a operaţiunilor comerciale reale efectuate, astfel nefiind înregistrate venituri totale din vânzarea mărfurilor în cuantum de 52.710.274,13 RON, cărora le corespund obligaţii fiscale sustrase de la Plata în cuantum de 13.636.967,41 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit.

În toată perioada menţionată, activitatea societăţii a fost condusă în mod direct numai de către A. care avea controlul atât asupra achiziţiilor cât şi a vânzărilor şi dădea dispoziţii privitoare la modul de întocmire a contabilităţii.

În Rechizitoriul din data 06.04.2017 încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Craiova, se menţionează că, "începând cu luna ianuarie 2012(...) au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală...Pentru realizarea scopului (...) inculpata persoana juridica B. a comercializat zilnic mărfuri fără a evidenţia în totalitate veniturile realizate în actele contabile sau alte documente regale, activitate prin care a produs un prejudiciu total bugetului de stat ' .

Din Rechizitoriu rezulta faptul ca societatea prin intimata reprezentant legal a inregistrat in contabilitate un numar total de 14.881 facturi fictive de vanzare emise preponderant catre cumparatori intreprinderi individuate sau familiare in care erau consemnate preturi foarte mici de vanzare,de cele mai multe ori la valoare derizorie de 0,01 tei/kg.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum şi prin raportare la întreg probatoriul administrat şi la normele legale incidente, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor şi lucrărilor dosarului, reţine că recursul de faţă este fondat, pentru considerentele în continuare expuse.

Prin decizia cu nr. DJGM 14569/105.09.2018 s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a intimatei - reclamante A. cu B. S.R.L., motivându-se ca societatea datorează la data de 23.08.2018 obligaţii totale de plata în cuantum de 32.545.484 RON, din care 11.393.612 RON accesorii.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea şi a anulat Decizia x/17.09.2019 şi Decizia nr. DJGM 14569/05.09.2018.

Instanţa de fond a reţinut că, în cauză, nu a fost îndeplinită o condiţie esenţială pentru angajarea răspunderii solidare a administratorului societăţii, respectiv reaua credinţă a acestuia. Simpla afirmaţie a organelor fiscale în sensul că reclamanta a fost de rea credinţă, dedusă din rechizitoriul x, în lipsa unor împrejurări concrete, pertinente legate de conduita reclamantei în legătură cu acumularea şi neplata datoriilor fiscale, aplicate la elementele răspunderii de drept fiscal, nu este suficientă pentru a se reţine îndeplinită această condiţie. Aşadar, din conţinutul deciziei menţionate nu rezultă elementul relei credinţe, fiind doar enumerate constatările organelor de cercetare penală, fără a se face analiza elementelor răspunderii, astfel cum aceasta este reglementată de dreptul fiscal.

Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia şi nici considerentele instanţei de fond în sensul că decizia de stabilire a răspunderii solidare este nelegală pentru că organul fiscal nu a arătat, în concret, care sunt motivele de fapt care justifică reţinerea relei - credinţe a administratorului.

În acest sens instanţa de control judiciar are în vedere sentinţa penală nr. 134/18.03.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul penal nr. x/2017, prin care inculpata A. a fost condamnată la 10 ani şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 a evaziunii fiscale şi instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Prin sentinţa penală anterior menţionată, instanţa a constatat că A., în calitate de administrator de fapt al B. S.R.L. în perioada ianuarie 2012-iunir 2015 nu a evidenţiat, în totalitate, în actele contabile sau alte documente legale, veniturile realizate în urma comercializării zilnice de mărfuri, prin intermediul B. S.R.L., în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, producând un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 13.553.449,05 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit

Potrivit art. 25, alin. (2), lit, d) din Legea 207/2015, "pentru obligaţiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil in condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligaţiilor fiscale;"

În perioada 12.03.2007-14.07.2015, intimata - reclamantă A., a avut calitatea de asociat al societăţii debitoare iar în perioada 19.08.2010-19.04.2012 pe cea de administrator al societăţii.

În cazul de faţă, din prevederile legale mai sus menţionate, rezultă că pentru a se putea atrage răspunderea solidară a administratorului trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele două condiţii, şi anume: debitorul să fie declarat insolvabil, constatare care s-a făcut de către Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, prin Procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. x/14.12.2017 şi reţinerea relei credinţe a persoanei în privinţa căreia s-a atras răspunderea, care a determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale, în cazul prevăzut de art. 25 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală.

Astfel, reaua-credinţă reprezintă condiţia sine qua non pentru atragerea răspunderii solidare, atât a asociatului, cât şi a administratorului. Aceasta este definită ca fiind atitudinea unei persoane care săvârşeşte un fapt sau un act contrar legii, pe deplin conştientă de caracterul ilicit al conduitei sale.

Având în vedere cele statuate de instanţa penală, Înalta Curte constată că, în cauză, prin acţiunile derulate, intimata-reclamantă se face vinovată de nedeclararea şi neachitarea, la scadenţă, a obligaţiilor fiscale ale societăţii debitoare şi reţine că faptele acesteia s-au concretizat în acumularea de debite restante datorate bugetului general consolidat al statului.

Faţă de considerentele anterior expuse, constatând că actele administrativ fiscale atacate sunt legale, precum şi faptul că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea greşită a prevederilor art. 25 din Legea nr. 207/2015, fapt care atrage incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., cu aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va proceda la admiterea recursului declarat de pârâtă, cu consecinţa casării hotărârii atacate şi, rejudecând cauza în fond, va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu, precum şi în numele Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii Craiova împotriva sentinţei nr. 437/2019 din 6 decembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2022.