Challenging petition responses as administrative acts: inadmissibility due to lack of legal effect under administrative litigation law

Şedinţa publică din data de 29 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019 din data de 05.07.2019 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a solicitat:

- anularea Răspunsului nr. 15.874 din data de 29.03.2019 emis de către pârât;

- anularea Răspunsului nr. 32.281 din data de 16.05.2016 emis de către pârât prin care a fost soluţionată procedura prealabilă;

- obligarea pârâtului la soluţionarea petiţiei înregistrată sub nr. x/2019 cu respectarea dispoziţiilor art. 5 din O.G. nr. 27/2002.

Prin sentinţa nr. 779 din 14 noiembrie 2019, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc în favoarea Curţii de Apel Suceava.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 17 din data de 10.02.2020, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 17 din data de 10.02.2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că prin capătul 3 din acţiunea introductivă a solicitat în mod expres obligarea pârâtei la soluţionarea petiţiei înregistrată sub nr. x.874/2019 cu respectarea dispoziţiilor art. 5 din O.G. nr. 27/2002, aspect ce demonstrează indirect ca am înţeles să întemeieze cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din legea contenciosului administrativ în sensul ca a fost vătămat prin nerespectarea dispoziţiilor art. 5 din O.G. nr. 27/2002 care prevede că pentru soluţionarea legală a petiţilor ce le sunt adresate conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice sesizate vor dispune măsuri de cercetare şi analiză detaliată a tuturor aspectelor sesizate.

Acelaşi aspect se desprinde din cererea de revocare a Răspunsului nr. 15.874/29.03.2019 prin care a solicitat revocarea răspunsului şi soluţionarea petiţiei înregistrată sub nr. xcu deplina respectare a dispoziţiilor art. 5 din O.G. nr. 27/2002. Prin aceeaşi cerere a solicitat comunicarea verificărilor, a măsurii de cercetare adoptată de pârâtă în privinţa operatorului de joc, în ce a constat această măsura de cercetare precum ce elemente furnizate de operatorul de joc au fost analizate în detaliu. De asemenea, a solicitat comunicarea tuturor probelor furnizate de B. în cadrul cercetării desfăşurată de această instituţie care au condus la concluzia că respectivul cont a fost folosit de o altă persoană deoarece consideră că atât operatorul de joc cât O.N.J.N s-au bazat pe simple supoziţii lipsite de fundament probatoriu.

Mai mult decât atât, în finalul acţiunii a precizat că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Este adevărat că nu a menţionat în mod expres art. 8, alin. (1) teza a II-a din legea contenciosului administrativ, însă aceste temei se desprindea din motivarea acţiunii. Dacă instanţa de fond ar fi considerat că se impun lămuriri cu privire la temeiul de drept, ar fi trebuit să le solicite.

Prin faptul că nu a solicitat nici un fel de lămuriri şi a admis excepţia inadmisibilităţii, Curtea de Apel Suceava a încălcat principiul aflării adevărului reglementat de art. 22 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Oficiul pentru Jocuri de Noroc a invocat excepţia nulităţii recursului motivat de faptul că recurentul a invocat critici care nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, reţinând că din cuprinsul memoriului de recurs reiese că partea a formulat critici ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant şi de apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Recurentul - reclamant a solicitat anularea Răspunsului nr. 15.874 din data de 29.03.2019 emis de către pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocurile de Noroc, anularea Răspunsului nr. 32.281 din data de 16.05.2016 emis de către pârât prin care a fost soluţionată procedura prealabilă şi obligarea pârâtului la soluţionarea petiţiei înregistrată sub nr. x/2019 cu respectarea dispoziţiilor art. 5 din O.G. nr. 27/2002.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Suceava a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii ca inadmisibilă este legală.

Astfel, potrivit art. 1 si art. 8 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 18 din aceeaşi lege, numai actele administrative pot constitui obiectul acţiunilor în contencios administrativ, adică numai acele înscrisuri care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Lege, respectiv de a fi acte unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice.

Rezultă din aceste dispoziţii legale că, pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.

Însă, nu toate actele emise de autorităţile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

În cauză, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în mod corect, instanţa de fond a constatat că Răspunsul 15.874 din data de 29.03.2019 emis de pârât, nu reprezintă un act administrativ, întrucât nu se poate aprecia că aceasta dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

De asemenea, Înalta Curte reţine că O.G. nr. 27/2002 are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către cetăţeni a dreptului de a adresa autorităţilor şi instituţiilor publice petiţii formulate în nume propriu, precum şi modul de soluţionare a acestora.

Poate fi atacat în fata instanţei de contencios faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, iar nu modul în care i s-a răspuns la petiţie.

În speţă, pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a formulat răspuns petiţiei recurentului în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, nefiind astfel vorba despre un refuz de soluţionare a unei cereri în sensul art. 8 alin. (1) teza a II -a din Legea nr. 554/2004.

Din moment ce O.G nr. 27/2002, nu prevede posibilitatea cenzurării de instanţa de contencios a răspunsului la petiţie şi cum acesta nu este un act administrativ, în mod corect prima instanţa a respins cerea ca inadmisibilă.

Reţinând că dispoziţiile incidente, supuse analizei, au fost corect interpretate, Înalta Curte constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este incident, iar recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 17 din 10 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2022.