Appeal dismissed in administrative enforcement of judgment ordering government to issue decree for employee share purchase.

Şedinţa publică din data de 30 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.06.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Primul Ministru al României, să constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bună voie în termen de cel mult 30 de zile, Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015; să se aplice Primului Ministru al Guvernului României, în calitate de conducător al executivului, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, având în vedere că nu a pus în executare decizia anterior indicată, la expirarea termenului de cel mult 30 de zile, care se calculează de la data de 08.06.2019; să se fixeze cuantumul penalităţilor în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 30 zile, care mi-au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2015.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 05.07.2022, pârâţii Guvernul României şi Primul Ministru al României au invocat excepţiile prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, a lipsei de obiect a cererii pendinte si implicit a interesului, a inadmisibilităţii cererii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1575 din 4 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins exceptia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită ca neîntemeiata; s-a admis excepţia lipsei de obiect a capatului de cerere formulat de formulată de reclamantul A., avand ca obiect aplicare amenda, formulat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Primul Ministru al României, şi, în consecinţă, s-a respins acest capat de cerere ca fiind lipsit de obiect; s-a admis excepţia inadmisibilitatii in ce priveste capatul de cerere avand ca obiect fixare cuantum penalitati in baza art. 24 alin. (4) Legea 554/2004 si a fost respins acest capat de cerere ca fiind inadmisibil.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1575 din 4 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a solicitat casarea în tot a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

A susţinut că, analizând motivarea primei instanţe, se poate observa că aceasta face confuzie între solicitarea recurentului de a se acorda penalităţile pe zi de întârziere, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi stabilirea penalităţilor definitive, conform art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Din modul de redactare a petitului nr. 3 din cerere, referitor la acordarea penalităţilor, se poate observa că s-a cerut aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, deci prima etapă din procedura de executare silită prevăzută de legea contenciosului, urmând după aceea să se continue cu o cerere separată pe dispoziţiile art. 24 alin. (4) din aceeaşi lege.

Aşadar, admiterea excepţiei inadmisibilităţii este nelegală şi netemeinică, iar, în condiţiile în care instanţa de judecată nu a înţeles petitul acţiunii, nici motivarea acesteia nu putea să se raporteze la raportul juridic dedus judecăţii, hotărârea judecătorească cuprinzând doar motive străine de natura cauzei.

În subsidiar, recurentul a solicitat casarea sentinţei recurate şi, rejudecând în fond procesul, schimbarea în tot a sentinţei civile, în sensul admiterii cererii de executare silită, amendarea prim-ministrului şi fixării cuantumului penalităţilor în valoare de 1000/zi de întârziere, acest motiv fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, excepţia inadmisibilităţii nu este întemeiată, întrucât recurentul-reclamant a solicitat acordarea penalităţilor de întârziere conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2370/08.05.2019 a ICCJ, reclamantului i-au fost stabilite penalităţi în valoare de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 08.05.2019 şi în continuare, până la executarea titlului. Cum pârâtul nu a executat de bună voie titlul executoriu, este admisibilă această cerere şi, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 5 54/2004, a înţeles să solicite acordarea cuantumului penalităţilor în valoare de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, ce vor fi calculate de la 08.05.2019, data pronunţării deciziei civile nr. 2370/2019 a ÎCCJ, şi până la executarea obligaţiei, aşa cum s-a stabilit şi prin Decizia nr. 12/2018 a ICCJ -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în M. Of. al României nr. 418/16.05.2018.

În fine, în cazul în care s-ar considera executată obligaţia intimaţilor prin emiterea Hotărârii de Guvern nr. 746/08.06.2022, a solicitat ca penalităţile să fie acordate pentru intervalul nr. 08.05.2019 - 08.06.2022.

4. Apărările formulate în recurs

Intimaţii-pârâţi Prim-ministrul României şi Guvernul României au formulat întâmpinari, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 ianuarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 30 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. I al O.G. nr. 55/2003, în derularea procesului de privatizare a SNP Petrom, Ministerul Economiei şi Comerţului va vinde direct pachetul de acţiuni către salariaţii societăţii care au drept de cumpărare, iar potrivit art. V din O.G. nr. 55/2003, care a modificat art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997, salariaţii SNP Petrom au dreptul să achiziţioneze acţiuni ale societăţii până la limita de 8% din capitalul social la acelaşi preţ cu care se vor vinde acţiunile în cadrul procesului de privatizare, cota procentuală ce urmează să fie achiziţionată şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia urmând să fie stabilite prin hotărâre de Guvern.

În anul 2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a înregistrat dosarul nr. x/2015 având ca părţi un litisconsorţiu format din 14.378 reclamanţi, 8.485 intervenienţi, persoane salariate în cadrul SNP Petrom S.A.. În cadrul acelui litigiu petenţii au solicitat instanţei, în contradictoriu cu Guvernul României, emiterea unei hotărâri de guvern pentru aplicarea dispoziţiilor art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997 privind înfiinţarea SNP Petrom S.A.. Prin sentinţa nr. 1901/2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea. În recurs, prin decizia nr. 2370/08.05.2019 (titlul executoriu) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat sentinţa de fond şi, rejudecând fondul litigiului, a admis acţiunea şi a obligat Guvernul României să adopte o hotărâre pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997, în vederea vânzării de acţiuni ale OMV Petrom S.A. (denumire în urma reorganizării SNP Petrom) până la limita de 8% din capitalul social la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării deciziei şi până la executarea obligaţiei. Instanţa de recurs a reţinut un drept legitim al petenţilor de a achiziţiona acţiuni şi o culpă a Guvernului prin pasivitatea de a adopta o hotărâre de Guvern pentru mai mult de 10 ani. Penalităţile au fost stabilite în baza art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. La data de 14.07.2020 instanţa de recurs a respins solicitarea Guvernului de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 2370/08.05.2019.

In acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Primul Ministru al României, să constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bună voie în termen de cel mult 30 de zile, Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015; să se aplice Primului Ministru al Guvernului României, în calitate de conducător al executivului, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, având în vedere că nu a pus în executare decizia anterior indicată, la expirarea termenului de cel mult 30 de zile, care se calculează de la data de 08.06.2019; să se fixeze cuantumul penalităţilor în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 30 zile, care mi-au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2015

Prin sentinţa recurată s-a admis excepţia lipsei de obiect a capatului de cerere formulat de formulată de reclamantul A., avand ca obiect aplicare amenda, formulat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Primul Ministru al României, şi, în consecinţă, s-a respins acest capat de cerere ca fiind lipsit de obiect şi, de asemenea, s-a admis excepţia inadmisibilitatii in ce priveste capatul de cerere avand ca obiect fixare cuantum penalitati in baza art. 24 alin. (4) Legea 554/2004 si a fost respins acest capat de cerere ca fiind inadmisibil, reclamantul exercitând calea de atac a recursului întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de recurent subsumate de acesta dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că în considerentele sentinţei recurate sunt doar motive străine de natura cauzei.

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Astfel, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.

În concret, după analizarea exceptiei prescriptiei dreptului de a se cere executarea silita şi a excepţiei inadmisibilităţii cererii de stabilire penalitati, în esenţă, s-a reţinut că "din starea de fapt expusa mai sus reiese ca, la data de 08.06.2022 s-a publicat H.G. nr. 746/2022, care stabileste procentul de acţiuni ce se va vinde -1%-, data pana la care se va efectua vanzarea -31.12.2023- si data la care se vor aproba, prin ordin, procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea acţiunilor în cota procentuală prevăzută la art. 1 alin. (1) - si anume cel mai tarziu la expirarea unui termen de 180 de zile de la data de 16.08.2022.

Ca urmare, H.G. nr. 746/2022 constituie o reala punere in executare a deciziei civile nr. 2370/08.05.2019 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Apararile reclamantului privitoare la faptul ca H.G. nr. 746/2022 nu constituie o veritabila punere in executare a deciziei civile nr. 2370/08.05.2019 a ICCJ, sunt, deci, neintemeiate, fata de faptul ca titlul executoriu stabileste doar obligatia emiterii de H.G., fara a indica un anume procent din actiuni care sa figureze in H.G. sau o anumita data de vanzare.

Data maxima a finalizarii procesului de vanzare stabilita de Guvern este rezonabila, in conditiile obligativitatii sale de a respecta interdictia stabilita prin art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, cu modificările ulterioare si in contextul faptului ca acesta are obligatia de a vinde aceste actiuni cel putin la creditorii din titlul executoriu, in numar de 22.863 de persoane, procedeu juridic care, in mod obiectiv, necesita timp pentru realizare.

In ce priveste incalcarea prevederilor art. 4 alin. (3) si art. 78 din Legea 24/2000, in conditiile in care art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997 cu modificari stabileste ca procentul va fi pana la 8%, si nu de fix 8%, stabilirea unui procent de 1% nu constituie o incalcare a acestui text de lege.

Ca urmare, si acest argument este neîntemeiat.

Curtea retine ca H.G. nr. 746/2022 constituie o veritabila punere in executare a titlului executoriu dedus judecatii, eventualele nemultumiri ale reclamantului cu privire la prevederile acestei hotarari putand fi valorificate prin intermediul actiunilor de drept comun, si nu pe calea prevazuta de art. 24-25 din Legea 554/2004 promovata in prezentul dosar."

În aceste condiţii, susţinerile recurentului cu privire la existenţa doar a unor motive străine de natura cauzei referindu-se la analizarea şi soluţionarea de către instanţă a excepţiei inadmisibilitatii în ce priveste capatul de cerere avand ca obiect fixare cuantum penalităţi în baza art. 24 alin. (4) Legea 554/2004 sunt lipsite de suport şi nu pot atrage incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul invocat de acesta, în condiţiile în care, prin cererea de chemare în judecată, după solicitarea de aplicare Primului Ministru al Guvernului României, a unei amenzi de 20% din salariul brut pe economie pe zi de întârziere, reclamantul a arătat că este admisibilă această cerere şi, în baza art. 24 alin. (4) Legea 554/2004, a solicitat fixarea cuantumului penalităţilor în valoare de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere, ce vor fi calculate de la 08.05.2019, data pronunţării deciziei nr. 2370/2019 a ÎCCJ şi până la executarea obligaţiei astfel cum s-a stabilit şi prin decizia nr. 12/2018 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, este corect că instanţa de fond s-a pronunţat şi asupra capătului de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost învestită de reclamant, neexistând nicio confuzie astfel cum susţine acesta prin cererea de recurs, încercând doar să inducă în eroare instanţa prin susţinerile în sensul că din modul de redactare a petitului nr. 3 din cerere, referitor la acordarea penalităţilor, se poate observa că s-a cerut aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, deci prima etapă din procedura de executare silită prevăzută de legea contenciosului, urmând după aceea să se continue cu o cerere separată pe dispoziţiile art. 24 alin. (4) din aceeaşi lege.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurent, Înalta Curte reţine că acest motiv de nelegalitate este incident "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii". Acesta vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care defineşte nulitatea ca fiind sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public, şi relativă, în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.

Or, reclamantul nu a invocat o neregularitate procedurală în sensul acestor dispoziţii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, motivele invocate prin cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1575 din 4 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.