Judicial oversight challenge dismissed for violation of constitutional appeal deadline

Şedinţa publică din data de 28 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal la data de 20.10.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 2054/02.07.2021 emisă în dosarul nr. x de Inspecţia Judiciară şi împotriva Rezoluţiei din lucrarea nr. C21-1554 din 01.10.2021 emisă de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, solicitând reevaluarea cererilor de probe formulate în plângerea adresată Inspecţiei Judiciare, a probelor administrate şi a reţinerilor din actele de constatare efectuate de pârâtă; a solicitat să se dispună constatarea încălcării normelor de drept material şi procedural de către judecătorii care au soluţionat pe fond şi în căile de atac dosarele penale nr. x/2017, nr. y/2021, nr. z/2021 ale Judecătoriei Bacău şi dosarul penal nr. x/2021 al Curţii de Apel Bacău.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei Inspecţia Judiciară să dispună sesizarea comisiei de disciplină pentru judecători în vederea atragerii răspunderii disciplinare a judecătorilor culpabili de încălcarea normelor de drept material şi procedural în procedurile judiciare în care a participat reclamantul şi aceştia din urmă s-au pronunţat.

Reclamantul a invocat la judecata pe fond a litigiului şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2), art. 25 alin. (3), art. 107 din Legea nr. 51/1995 republicată şi neconstituţionalitatea Legii nr. 51/1995, din toate formele, din conţinutul iniţial publicat în M.Of. din 9 iunie 1995, din conţinutul modificat prin Legea nr. 255/2004, modificat prin Legea nr. 270/2010, modificată prin Legea nr. 25/2017, respectiv din toate formele republicate.

A arătat că cererea de sesizare a Curtea Constituţionale a României este întemeiată pe art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, art. 1 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 2, 3, 10 şi 29, art. 11 alin. (1) lit. A). d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

A solicitat să se aibă în vedere că aceste articole au legătură cu cauza dedusă judecăţii, că nu au fost declarate neconstituţionale până în prezent, că de soluţionarea favorabilă a excepţiei depinde dreptul reclamantului de a beneficia de revizuirea hotărârilor de condamnare dispuse în temeiul art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicată, fost art. 60 alin. (6) din lege.

Referitor la neconstituţionalitatea Legii nr. 51/1995, din toate formele de prezentare, modificată prin Legea nr. 255/2004, modificată prin Legea nr. 270/2010, modificată prin Legea nr. 25/2017, în toate formele republicate, a arătat că nu a fost respectat principiul bicamerismului în adoptarea modificărilor atât în Legea nr. 255/2004, cât şi în Legea nr. 270/2010 şi Legea nr. 25/2017.

A invocat încălcarea în adoptarea modificărilor succesive la Legea nr. 51/1995 dispuse prin Legea nr. 255/2004, Legea nr. 270/2010, Legea nr. 25/2017, titlul I din Constituţie cu referire la art. 61 alin. (2) şi art. 75.

De asemenea, a arătat că neconstituţionalitatea articolelor, aliniatelor astfel cum sunt invocate şi a Legii nr. 51/1995, modificată în mod succesiv prin Legea nr. 27/2010, Legea nr. 25/2017, o invocă inclusiv prin încălcarea dispoziţiilor imperative din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Legislativ din 26.02.1996, cu textul republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 193 din 08 martie 2005 dispus pentru aplicarea Legii nr. 73/1993 a Consiliului Legislativ, în ceea ce priveşte următoarele:

A redat conţinutul art. 29 privind categorii de proiecte de acte normative supuse avizării de către Consiliul Legislativ.

A solicitat să se constate neconstituţionalitatea atât a articolelor/aliniatelor invocate în excepţie, precum şi a Legii nr. 51/1995, atât în ceea ce au privit modificările aduse prin Legea nr. 270/2010, cât şi prin Legea nr. 25/2017.

A susţinut că încălcarea procedurii de adoptare a legii cu toate articolele/aliniatele care au fost introduse pe parcursul procedurii legislative atrag neconstituţionalitatea legii, pe motiv de încălcare a procedurii de adoptare din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ din 26.02.2006 dispus pentru aplicarea Legii nr. 73/1993.

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăţi

Prin sentinţa civilă nr. 1116 din 17 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare. În situaţia declarării, recursul se depune la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge contestaţia formulată de reclamantul A., cu domiciliul în Mun. Bacău, str. x, Jud. Bacău, în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, cu sediul în Bucureşti, ca neîntemeiată."

Cererea de recurs

Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant, pronunţată prin sentinţa civilă nr. 1116 din 17 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., încadrând criticile sale în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

A susţinut în esenţă recurentul că hotărârea atacată este nelegală, deoarece nu conţine motivarea în fapt şi în drept pe toate temeiurile de drept invocate şi probele cu înscrisuri administrate, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, ce prevăd că instanţa trebuia să pronunţe o încheiere de şedinţă separată.

Cum nu a existat o asemenea încheiere, nici cerinţa semnării dispozitivului prevăzută de dispoziţiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ. nu a fost îndeplinită.

Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară nu a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul - reclamant, deşi cererea de recurs i-a fost comunicată în termenul legal.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) C. proc. civ., raportat la obiectul recursului ce vizează soluţia pronunţată cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate conform art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711, art. 201 alin. (5) C. proc. civ., precum şi în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 09.01.2023 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, luând act de solicitarea recurentului -reclamant, de judecare a cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 394 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul pentru a se pronunţa pe tardivitatea declarării recursului.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul -reclamant pe fondul recursului declarat împotriva soluţiei ce vizează cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată la judecata pe fond a litigiului, Înalta Curte va verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a recursului, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Potrivit acestui text de lege:

"(…) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.".

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speţă, prin recursul formulat se atacă o hotărâre prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, împotriva căreia legiuitorul, prin dispoziţiile anterior menţionate, respectiv art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a prevăzut calea de atac a recursului " în termen de 48 de ore de la pronunţare".

Verificând actele şi lucrările dosarului, sub aspectul respectării acestui termen, Înalta Curte constată că, raportat la data pronunţării hotărârii recurate, 17 iunie 2022, cele 48 de ore prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului s-au împlinit la data de 20 iunie 2022, aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea declara recurs, termenul pentru motivarea acestuia curgând apoi de la comunicare, conform art. 487 alin. (1) coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ., incidente şi în cazul de faţă.

Cum din actele dosarului, respectiv ştampila aplicată pe plicul de comunicare a sentinţei către recurentul - reclamant rezultă data de 04.11.2022, cele 48 de ore prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, pentru motivarea recursului, s-au împlinit la data de 07.11.2022.

Or, raportat la actele dosarului, din cuprinsul cărora reiese că recurentul a declarat şi motivat recursul în cadrul aceleiaşi cereri şi la acelaşi moment, respectiv la data de 15.11.2022, cererea fiind înregistrată la instanţa de fond la data de 17.11.2022, Înalta Curte constată că exercitarea acestei căi de atac s-a făcut cu depăşirea termenului legal cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art. cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art., imperativ şi de decădere, care s-a împlinit la data de 20 iunie 2022, pentru declararea recursului şi la data de 07.11.2022, pentru motivarea acestuia, ulterior hotărârea căpătând caracter definitiv.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Deopotrivă, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs" precum şi dispoziţiile art. 489 alin. (1) din acelaşi act normative, conform cărora " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Se constată, aşadar că, aceste norme instituie în sarcina recurentului obligaţia de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătoreşti într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii acestuia.

În cauză, astfel cum s-a reţinut anterior, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv declarat, aplicându-se astfel şi sancţiunea juridică a decăderii părţii din exercitarea dreptului de exercitare a acestei căi de atac, sancţiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.

Pe cale de consecinţă, neexercitarea dreptului procesual - în speţă, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existenţa vreunui motiv de ordine publică ce ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca tardiv formulat, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul promovat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1116 din 17 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2023.