Securitate collaboration status: time-barred and inadmissible petition for revision of final judgment

Şedinţa publică din data de 28 martie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 14.12.2010 sub nr. x/2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Hotărârea pronunţate în fond

Prin sentinţa civilă nr. 5136 din 16 septembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului exercitată

Împotriva sentinţei nr. 5136 din 16 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctul 9 şi art. 3041 C. proc. civ. din 1865.

Hotărârea ce face obiectul revizuirii

Prin Decizia nr. 3438 din data de 11 septembrie 2012 pronunţată în dosarul nr. x/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 5136 din 16 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea şi constată calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

În esenţă, instanţa de recurs a constatat ca fiind îndeplinite cele două condiţii pentru constatarea calităţii pârâtului de colaborator al securităţii.

Astfel, a reţinut că, în ceea ce priveşte prima condiţie pusă de legiuitor (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008) pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, respectiv furnizarea de informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist, denunţarea unei persoane care dorea să emigreze pentru că în Occident "sunt drepturi şi libertăţi mai multe, pe când la noi acestea sunt Îngrădite", nu poate fi calificată altfel decât ca denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist.

Intenţia de a părăsi definitiv ţara era considerată un afront direct la adresa regimului, care pretindea că asigură cetăţenilor români cele mai bune condiţii de viaţă.

Mult mai important, din perspectiva autorităţilor represive ale regimului comunist, intenţia de emigrare era determinată, în speţă, de convingerea celui denunţat în sensul că în Occident "sunt drepturi şi libertăţi mai multe, pe când la noi acestea sunt îngrădite".

Afirmaţia cu privire la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor omului în România era o referire evidentă la caracterul dictatorial al puterii din acea perioadă şi astfel punea sub semnul întrebării însăşi legitimitatea acesteia.

S-a apreciat că este îndeplinită şi a doua condiţie, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat la încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate iar această condiţie este chiar depăşită în condiţiile în care, în urma denunţului pârâtului - intimat Securitatea a luat măsuri concrete împotriva celui denunţat şi anume deschiderea dosarului de urmărire informativă, conform notei din 31.07.1981. Dosarul de urmărire informativă reprezenta cea mai avansată formă de urmărire a unei persoane şi prin aceasta a fost încălcat dreptul la viaţa privată a persoanei urmărite prevăzute de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăţi

Împotriva Deciziei nr. 3438 din data de 11 septembrie 2012 pronunţată în dosarul nr. x/2010 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contencios Adminstrativ şi Fiscal, intimatul - pârât A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 7, 8, 9,10 şi 11 din actualul C. proc. civ., intrat în vigoare la data de 15.02.2013.

În motivarea căii de atac, revizuentul a susţinut în esenţă că nu a semnat un Angajamentul cu Securitatea şi doar în Liceul Industrial "23 august" din Bucuresti, fiind "ajutor de pedagog", a primit sarcină de la conducerea institutiei să supravegheze un elev congolez pe nume B. si altul C. din Guadelupa, iar in momentul izbugnirii unui conflict cu alti elevi din liceu revizuentul i-a aparat şi a participat la cercetările efectuate de Militie furnizând informatii atât despre ei, cât şi despre ceilalti elevi implicati în conflict, iar organul de Miliţie, împreună cu Directorul Liceului i-au recomandat să aibă grijă de ei în continuare şi să-i informeze dacă va mai încerca cineva să îi bată.

Mentionează totodată revizuentul că nu a avut cunoştinţă de recursul promovat de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii din dosarul x/2009 sau 2010, pentru că nu a fost citat.

In anul 2010, s-a despărţit de sotie şi a plecat în Elvetia, sotia rămânând cu cei 4 copii în locuinţă, iar la revenirea în ţară s-au împăcat şi s-au mutat la o casă din Pantelimon, iar la apartamentul din Mun. Bucureşti Bld. Decebal nr. 22 bl. S2B sc. l et.l ap. 67 Sector 3 a rămas unul dintre copii.

A luat la cunoşiinţă de recurs la data de care Secretariatul de Stat pentru recunoasterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 i-a adus la cunoştinţă că în dosarul nr. x/2010 Înalta Curte a admis recursul, iar revizuentul a fost declarat colaborator al Securităţii.

În continuare, redând fiecare motiv de revizuire invocat şi termenul în care acesta poate fi exercitat, astfel cum sunt prevăzute în actualul C. proc. civ., revizuentul mai arată că, raportat la data luării la cunoştiinţă de existenţa recursului, la faptul că nu a avut posibilitatea de a se apăra, la existenţa unor hotărâri judecătoresti definitive în care revolutionarii au fost acţionaţi de CNSÁS în instanţă, iar instanţele i-au declarat nevinovati, existenta unor Hotărâri CEDO, privind obiectul prezentei revizuiri. dar mai ales relativ la faptul instanţa de fond a dispus anularea Sentintei Civile nr. 5136/2009 pronunţată în şedinta publică din data de16.06.2009, prin care CNSAS cerea constatarea calităţii sale de colaborator al securităţii, consideră ca fiind admisibilă cerere sa de revizuire, având în vedere următoarele considerente:

a) nu a fost citat sau citaţia sau hotărârea judecătorească de admitere a recursului nu a ajuns niciodată la parte, pe una dintre dovezi apare că ar fi primit D., locatar al apartamentului 9 din adresa, revizuentul locuind în Mun. Bucureşti Bld. Decebal nr. 22 bl. S2B sc. l et.l ap. 67 Sector 3, pe fiul său îl cheamă E., dar semnătura nu este a lui;

b) există hotărâri judecătoreşti definitive în care revoluţionarii F., GEN. G., H. şi alţi 22 DE revolutionari, în situatii asemănătoare au câştigat împotriva CNSAS;

c) Curtea Constituţională a României a declarat prin Decizia nr. 444/2014 calitatea de "politie politică", din Legea nr. 341/2004, ca fiind neconstitutională, iar prin Legea nr. 179/2021 se scoate din Legea 341/2004, statutul de "politie politică" şi se introduce calitatea de "colaborator al securităţii";

d) există hotărâri CEDO, privind obiectul prezentei revizuiri prin care termenii de "politie politică" şi "colaborator al securităţii" sunt desfiinţaţi.

Pentru toate aceste motive, revizuentul solicită admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 3438 pronunţată în data de 11.09.2012 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2010

Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire, solicitând respingerea acesteia, ca tardiv formulată.

Susţine astfel intimatul că prezenta cerere de revizuire este formulată la peste 10 ani de la data pronunţării deciziei a cărei revizuire se solicită (11.09.2012). Pe portalul Înaltei Curti de Casatie si Justitie, prezenta cale de atac figurează ca fiind formulată la data de 17.02.2023.

Arată că, deşi argumentele revizuentului nu se circumscriu motivelor de revizuire, termenul de 1 lună trebuie apreciat raportat la data documentului invocat în cererea de revizuire, respectiv P-V nr. 18/3825/2022. Astfel, chiar dacă procesul-verbal ar fi fost comunicat domnului I. în data de 31.12.2022 (ultima zi a anului 2022), consideră că termenul de 1 lună este depăşit raportat la data înregistrării cererii de revizuire 17.02.2023.

Solicită admiterea excepţiei şi respingerea cererii de revizuire, ca tardiv formulată.

În continuare, susţine că, atât prin raportare la motivele de revizuire indicate de către revizuent, cât şi la motivele de revizuire corespondente în vechiul C. proc. civ. (art. 322 pct. 6, 7, 8, 9, 10) prezenta cerere este în principal inadmisibilă, iar, în secundar, neîntemeiată, având in vedere următoarele argumente:

Revizuentul susţine faptul că nu a avut cunostinţă de existenta recursului formulat de către CNSAS pentru că nu a fost citat. Acest argument nu se sustine, câtă vreme în tot ciclul procesual (fond si recurs), procedura de citare a fost legal îndeplinită faţă de pârât la aceeaşi adresă.

Pe de altă parte, solicită a se constata că vicierea procedurii de citare nu este un motiv expres prevăzut de art. 322 din vechiul C. proc. civ. (respectiv art. 509 din Noul C. proc. civ.).

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 6 (corespondent relativ 509 pct. 7 din Noul C. proc. civ.), susţine intimatul că nici acesta nu este incident în cauză, acţiunea CNSAS având un caracter intuitu personae. Astfel, în cadrul procedural stabilit de O.U.G. nr. 24/2008, subiecţii procesuali mentionati de norma de procedură nu au nici o implicare.

In ceea ce priveste motivul de revizuire prevăzut la art. art. 322 pct. 7 (corespondent relativ 509 pct. 8 din noul C. proc. civ.), acesta nu este incident în cauză, în considerarea faptului că, pentru ca o cerere de revizuire să fie încuviinţată ar trebui să existe în prezenta cauză hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

In prezenta cauză Decizia a cărei revizuire se cere (nr. 3438/2012) nu încalcă autoritatea de lucru judecat a niciunei alte hotărâri, deoarece, câtă vreme revizuentul a fost penitus extranei (tert absolut) în litigiile impotriva persoanelor indicate de acesta la pag 6 pct. b (pag. 6) din cerere, aceste hotărâri nu au în privinţa revizuentului autoritate de lucru judecat, autoritate pe care acesta să o invoce în prezenta cauză.

Astfel, potrivit prevederilor art. 430 noul C. proc. civ. autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate cu privire la părţile, obiectul sşi cauza a două sau mai multe dosare.

Având in vedere relativitatea efectelor autorităţii de lucru judecat, este nevoie de existenta identităţii de părţi pentru ca ceea ce s-a stabilit jurisdictional anterior să se impună cu efect obligatoriu într-un nou proces, care are legătură cu aspectele litigioase tranşate deja, iar din argumentele expuse mai sus rezultă lipsa triplei identităti cu privire la părţile, obiectul şi cauza, fiind vorba în cazurile invocate de revizuent de dosare diferite, cu părţi diferite, cu obiecte diferite, nefiind îndeplinite condiţiile necesare invocării autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 8 (corespondent relativ 509 pct. 9 din noul C. proc. civ.), intimatul susţine că acesta nu este incident în cauză, iar simpla indicare a motivului de revizuire, fără a proba îndeplinirea conditiilor, nu poate determina revizuirea unei hotărâri iudecătoreşti. Mai mult, consideră că faptele invocate de către revizuent (despărţirea de sotie, călătoria in Elvetia, mutarea de la domiciliu) nu se circumscriu respectivului motiv de revizuire.

Cele două conditii se apreciazä in concret de cätre instanta învestitä cu cererea de revizuire. de asemenea, trebuie distins între împrejurarea mai presus de voinţa părţii şi simplele motive obiective, fie ele temeinice, care pot justifica neprezentarea la judecată, dar care nu pot motiva o revizuire.

În ceea ce priveste motivul de revizuire prevăzut la art. art. 322 pct. 9 (corespondent relativ 509 pct. 10 din noul C. proc. civ.), susţine intimatul că nici acesta nu este incident în cauză, deoarece în speţă, CEDO nu a constatat încălcarea libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoresti.

Nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 10 (corespondent relativ art. 509 pct. 11 din Noul C. proc. civ.) nu este incident în cauză, în considerarea faptului că revizuentul nu a invocat în cursul procesului excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 şi nu există o decizie a Curţii Constituţionale pronunţată pornind de la sesizarea revizuentului.

În concluzie, intimatul solicită respingerea cererii de revizuire şi menţinerea deciziei ce face obiectul judecăţii, ca temeinică şi legală.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Examinând cauza şi cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele în continuare arătate:

În prealabil, analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, dar şi ale dosarelor ataşate, constată Înalta Curte că, în mod eronat revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 pct. 7, 8, 9, 10 şi 11 din actualul C. proc. civ., ce a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, în condiţiile în care procesul a început la data de 14.12.2010, când era în vigoare C. proc. civ. din 1865.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 24 şi art. 25 din Noul C. proc. civ., ce prevăd că "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestora în vigoare", respectiv că "1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. 2. Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început . . . . . . . . . ." Înalta Curte, dând din oficiu cererii încadrarea corectă în drept, conform prerogativelor sale de rol activ stabilite de art. 129 alin. (4) şi (5) din vechiul C. proc. civ. din 1865, va analiza cererea de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 6, 7, 8, 9 şi 10 din acest act normativ, acestea fiind dispoziţiile corespondente motivelor de revizuire întemeiate de parte pe dispoziţiile art. 509 pct. 7, 8, 9, 10 şi 11 din actualul C. proc. civ.

Amiteşte Înalta Curte că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 pct. 1 - 10 C. proc. civ. din 1865, iar în afara acestor motive stricte, părţile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătoreşti definitive pentru alte motive de fond, care ar presupune reluarea judecăţii şi stabilirea unei alte situaţii de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securităţii raporturilor juridice şi autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti definitive.

Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulţumită ar susţine că s-au săvârşit erori de judecată şi ar pune în discuţie legalitatea unei hotărâri.

Concluzia se desprinde şi din practica instanţei europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul din elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul siguranţei raporturilor juridice, potrivit căruia soluţia definitivă pronunţată de instanţe la orice controversă nu trebuie să mai fie rejudecată (Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza R c. României), iar anularea unei hotărâri judecătoreşti definitive nu poate fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanţa care a statuat în ultimă instanţă (Hotărârea din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României).

Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Analizând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 din C. proc. civ. din 1865, conform căruia revizuirea se poate cere dacă "statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere", Înalta Curte reţine că scopul edictării acestuia este acela de asigurare în plan procedural a protecţiei unor persoane aflate în situaţii speciale.

Or, revizuentul nu a indicat nici un motiv pentru care acest text de lege este incident în cauză, pentru a se putea calcula atât termenul de exercitare a acestui motiv de revizuire, cât şi pentru a se aprecia cu privire la admisibilitatea acestuia.

Se constată, aşadar, că acest motiv de revizuire a fost indicat doar formal, prin urmare, condiţia admisibilităţii cererii de revizuire pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ. din 1865 nu este îndeplinită.

Analizând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., ce reglementează situaţia când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate", Înalta Curte va verifica mai întâi dacă acesta a fost formulat în termenul legal, ca şi condiţie de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.

Potrivit art. 324 (1) C. proc. civ.:

"Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:

1. În cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri"

Potrivit art. 101 din C. proc. civ.: 1) termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.

2. Termenele statornicite pe ore încep să curgă d ela miezul nopţii următoare.

3. Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare,

4. Termenul care, începând la 29,30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinită în ziua cea din urmă a lunii.

5. Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare."

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că în cazul termenului de o lună termenul se împlineşte în ziua corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă.

În susţinerea acestui motiv de revizuire, revizuentul s-a limitat a invoca "existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, în care revoluţionarii au fost acţionaţi de CNSAS în instanţă, iar instanţele i-au declarat nevinovaţi", fără a menţiona expres hotărârile judecătoreşti definitive potrivnice în raport de care invocă acest motiv de revizuire şi a le ataşa la cerere, pentru a stabili " ultima hotărâre pronunţată", indiciu necesar la calcularea termenului de exercitare a acestui motiv de revizuire, astfel cum este prevăzut la art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. "Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea..."

În speţă, Decizia nr. 3438 a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contencios Administartiv şi Fiscal în dosarul nr. x/2010, " după evocarea fondului", la data de 11 septembrie 2012, astfel că, termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, de 1 lună " de la pronunţare", s-a împlinit la data de 11 octombrie 2012 (într-o zi lucrătoare de joi), aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea formula cererea de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Cum cererea de revizuire ce face obiectul judecăţii a fost transmisă prin poştă la data de 14.02.2023, aspect ce rezultă din conţinutul ştampilei aplicată pe plicul de expediere, ataşat la dosar, se constată că se depăşeşte cu mult termenul legal de o lună, calculat conform art. 101 alin. (3) din acelaşi cod, aplicabil în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, constatând ca fiind întemeiată excepţia tardivităţii, invocată de intimatul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în cadrul întâmpinării depusă la dosar, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei ce face obiectul judecăţii, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, ca tardivă.

Analizând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 8 C. proc. civ., ce reglementează situaţia când "partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa", Înalta Curte reţine că revizuirea întemeiată pe acest text este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: partea să fi fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să încunoştiinţeze instanţa despre o atare împrejurare, adică, împiedicarea trebuie să vizeze ambele împrejurări, respectiv: atât înfăţişarea părţii în instanţă, cât şi înştiinţarea instanţei despre aceasta şi să fi fost determinată de o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

În susţinerea acestui motiv de revizuire, a susţinut revizuentul că "nu a fost citat sau citaţia sau hotărârea judecătorească de admitere a recursului nu a ajuns niciodată", partea invocând deopotrivă plecarea sa în Elveţia.

Cu privire la necitarea sa, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi reţinută, în condiţiile în care din actele şi lucrările dosarului de recurs rezultă că revizuentul din prezentul dosar, intimat în dosarul soluţionat prin decizia ce face obiectul prezentei revizuiri, a fost legal citat la aceeaşi adresă indicată chiar de parte în cadrul concluziilor scrise depuse la judecata pe fond a litigiului, respectiv, în b-dul x nr. 24, sector 4 Bucureşti şi, dat fiind faptul că nu a fost găsită nici o persoană la respeciva adresă, citaţia fost afişată pe uşa principală a locuinţei destinatarului, dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul din dosarul de recurs restituindu-se la dosar cu menţiunea " Afişat", fiind încheiat Proces-verbal, conform art. 92 alin. (4) C. proc. civ., ataşat la fila x din respectivul dosar.

Oricum, nelegala citare nu este motiv de revizuire, textul legal anterior menţionat referindu-se la imposibilitatea obiectivă a părţii de a se prezenta în instanţă şi de a încunoştiinţa instanţa despre acest lucru, această imposibilitate fiind asimilată cu forţa majoră.

Chiar acceptând că simpla susţinere a revizuentului, în sensul că a fost plecat în Elveţia în perioada judecării recursului, ar corespunde realităţii, Înalta Curte apreciază că o astfel de ipoteză nu satisface exigenţa prevederilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ., întrucât lipsa de diligenţă a unei persoane de a urmări procesul nu poate fi asimilată cu un caz de forţă majoră.

Nici un înscris al dosarului nu demonstrează că revizuentul s-a aflat într-o imposibilitate absolută de a lua cunoştinţă despre stadiul dosarului având ca obiect calitatea sa de colaborator al Securităţii şi de a formula apărări, în condiţiile în care la momentul judecării pe fond a procesului revizuentul s-a prezentat personal.

Astfel fiind, nu se poate susţine că partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată recursului şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, astfel cum prevăd dispoziţiile pct. 8 ale art. 322 C. proc. civ.

În realitate, invocând aspecte care au fost deja supuse cenzurii instanţei de recurs, revizuentul tinde la punerea în discuţie a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile, pentru motive care nu se subsumează celor care deschid posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac.

În consecinţă, văzând că aspectele invocate în susţinerea acestui motiv de revizuire sunt contrazise de actele dosarului în care s-a pronunţat decizia din recurs, Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (8) C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Inadmisibile sunt şi motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 9 şi 10 din C. proc. civ. din 1865, invocate, de asemenea, de revizuent în cererea ce face obiectul judecăţii.

Potrivit acestor dispoziţii " Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri:

9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate",

10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare".

Astfel, din textul legal invocat rezultă în mod logic că admisibilitatea revizuirii unei decizii pronunţate de instanţa de recurs în această ipoteză este condiţionată, între altele, de existenţa unei hotărâri a Curţii Europene a Drepturilor Omului care să constate existenţa unei încălcări a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care s-a produs prin chiar hotărârea a cărei revizuire se cere.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., revizuentul s-a limitat a susţine că " există hotărâri CEDO privind obiectul prezentei revizuiri prin care termenii de poliţie politică şi colaborator al securităţii, sunt desfiinţaţi", fără a ataşa o astfel de hotărâre şi a arăta în concret drepturile şi libertăţile fundamentale încălcate de hotărârea judecătorească şi incidenţa acesteia în cauza dedusă judecăţii.

Or, în condiţiile în care revizuentul nu a făcut dovada că există o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului care să constate încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin hotărârea a cărei revizuire se cere, Înalta Curte apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 9 C. proc. civ. pentru a se putea aprecia că cererea de revizuire este admisibilă.

Şi în privinţa celuilalt motiv de revizuire reglementat de art. 322 pct. 10 din acelaşi act normativ, revizuentul s-a rezumat a susţine că, prin Decizia nr. 444/2014 Curtea Constituţională a declarat "calitatea de poliţie politică din Legea nr. 341/2004 ca fiind neconstituţională, iar prin Legea nr. 179/2021 se scoate din Legea nr. 341/2004, statutul de poliţie politică şi se introduce calitatea de colaborator al securităţii."

Analizând conţinutul acestei decizii, Înalta Curte constată că aceasta a avut ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de J., prin mandatar K., într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unei hotărâri a Consiliului Local Moldova Nouă, instanţa constituţională respingând, ca inadmisibilă, respectiva excepţie de neconstituţionalitate.

Însă, raportat la prevederile art. 322 pct. 10 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că una dintre condiţiile de admisibilitate stabilite de legiuitor pentru admiterea acestui motiv de revizuire este aceea ca hotărârea Curţii Constituţionale să se fi pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate invocată în acea cauză, deciziile Curţii Constituţionale neavând incidenţă în privinţa altor hotărârii judecătoreşti rămase definitive, întrucât acestea au putere doar pentru viitor, iar în caz contrar s-ar încălca autoritatea de lucru judecat, principiu ce nu poate fi înfrânt în această modalitate.

Prin urmare, pentru a fi admisibilă revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 10 C. proc. civ., este necesar ca, după pronunţarea unei hotărâri definitive într-o cauză în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, sau a unor dispoziţii legale dintr-o lege sau ordonanţă, Curtea Constituţională să se pronunţe în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocate în acea cauză."

Cum decizia Curţii Constituţionale nr. 444/2014, invocată de revizuent, nu are nici o legătură cu litigiul de faţă, excepţia de neconstituţionalitate ce a vizat art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, fără incidenţă în prezenta cauză, fiind respinsă, ca inadmisibilă, se constată că şi motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 10 este inadmisibil, revizuentul invocându-l doar formal.

Cererea de revizuire nu se poate însă limita la o indicare formală a temeiurilor de drept prevăzute de art. 322 din vechiul C. proc. civ., ci presupune îndeplinirea condiţiei legale a dezvoltării motivelor pe care se sprijină şi care ar permite instanţei de control judiciar să verifice admisibilitatea revizuirii şi faptele pe care se întemeiază.

Astfel, se constată că în cauză motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 9 şi 10 din Codul vechi de procedură civilă au fost invocate formal, simpla trimitere la existenţa unor horărâri CEDO " privind obiectul prezentei revizuiri" ori la Decizia Curţii Constituţionale nr. 444/2014 nefiind suficientă pentru a fi în prezenţa acestor cazuri de revizuire.

Înalta Curte constată că, de fapt, prin invocarea formală a acestor dispoziţii, revizuentul invocă nemulţumirea sa cu privire la soluţia instanţei de admitere a recursului declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi de constatare a calităţii sale de colaborator al securităţii, nemulţumire care nu poate constitui motiv de revizuire şi care nu se încadrează în aria de aplicare a art. 322 C. proc. civ. din 1865, în încercarea de a provoca o nouă rejudecare a cauzei.

Prin urmare, motivele de revizuire corespund unor critici de nelegalitate care pot fi formulate doar în calea de atac a recursului, revizuentul urmărind să obţină, pe calea revizuirii, exercitarea unui control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti irevocabile, acest demers fiind inadmisibil.

În concluzie, în raport cu motivele invocate în susţinerea cererii, care tind la reformarea hotărârii atacate, constituind un veritabil "recurs la recurs", aspect ce contravine naturii juridice a revizuirii, care reprezintă o cale de atac de retractare, iar nu de reformare, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de revizuent pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 6, 8, 9 şi 10 din C. proc. civ. din 1865 este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, ca atare.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 322 cu referire la art. 326 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, ca tardivă şi pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 6, 8, 9 şi 10 din C. proc. civ. din 1865, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3438 din 11 septembrie 2012 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, ca tardivă.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3438 din 11 septembrie 2012 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010, pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 6, 8, 9 şi 10 din C. proc. civ. din 1865, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2023.