Administrative fine for alleged political discrimination annulled; appeal by anti-discrimination council rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 23 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 516/17.06.2020 reclamanţii A. şi B. au fost sancţionaţi pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi combaterea tuturor formelor de discriminare.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au formulat acţiune în contencios administrativ în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 09.10.2020 solicitând instanţei: anularea Hotărârii nr. 516/17.06.2020 emise de pârâtul CNCD în dosarul nr. x/2019 ca neîntemeiată şi nelegală şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 5 februarie 2021, instanţa a dispus, urmare a cererii reclamanţilor, introducerea în cauză a celor două persoane care au formulat sesizarea către pârâtul CNCD, respectiv numiţii C. şi D..

Intervenienţii C. şi D. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamanţilor şi menţinerea Hotărârii CNCD nr. 516/2020 ca temeinică şi legală.

În prealabil, intervenienţii au solicitat: anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată; respingerea cererii de anulare a Hotărârii nr. 516/2020 ca fiind tardiv introdusă.

Prin încheierea din 5 martie 2021, instanţa a dispus respingerea excepţiei netimbrării cererii, iar prin încheierea din data de 9 aprilie 2021, instanţa a dispus respingerea excepţiei tardivităţii introducerii acţiunii.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 44 din 25 iunie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi cu părţile introduse în cauză conform art. 78 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004, C. şi D., a anulat Hotărârea nr. 516/17.06.2020 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pronunţată în dosar nr. x/2019, a obligat, în solidar, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi părţile introduse în cauză conform art. 78 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004, C. şi D. la plata către reclamanţi a sumei de 3.050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 44/25.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 44/25.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca fiind dată cu încălcarea/aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare respectiv a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii formulată de către reclamanţii A. - primarul Comunei Cucerdea şi B. - viceprimarul Comunei Cucerdea cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a Hotărârii nr. 516/17.06.2020 emisă de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În opinia recurentului-pârât, sentinţa civilă nr. 44/25.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Susţine recurentul-pârât că, raportat la obiectul prezentei cauze deduse judecăţii, contrar a ceea ce a reţinut judecătorul fondului, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în urma sesizării petenţilor C. şi D. cu privire la aplicarea de către Primarul Comunei Cucerdea respectiv Viceprimarul Comunei Cucerdea a unor sancţiuni contravenţionale exclusiv petenţilor, pe criteriul apartenenţei politice, a procedat la verificarea respectării şi aplicării de către părţile reclamate a principiului nediscriminării şi al tratamentului egal în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunilor contravenţionale la care se face referire în sesizare.

În virtutea prevederilor art. 16, art. 18 alin. (1) şi art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, C.N.C.D. a analizat faptele cu care a fost investit prin petiţia nr. 3607/25.06.2019, exclusiv prin prisma creării unui tratament diferenţiat, discriminatoriu între petenţii C. şi D. susţinători ai formaţiunii politice E.. - F. şi alţi cetăţeni ai comunei Cucerdea cu alte convingeri politice, aspecte care se constituie în veritabile fapte de discriminare în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Un al doilea motiv de recurs se referă la faptul că sentinţa civilă nr. 44/25.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Apreciază recurentul-pârât că judecătorul fondului a încălcat dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., dispunând, în mod eronat şi nejustificat, obligarea în solidar a pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminări şi a părţilor introduse în cauză C. şi D. la plata către reclamanţi a sumei de 3.050 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) neţinând cont de complexitatea extrem de redusă a cauzei, necenzurând onorariul nejustificat de mare, motiv pentru care sentinţa civilă nr. 44/25.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, se impune a fi casată ca fiind nelegală sub acest aspect.

Apărările formulate de intimaţii - reclamanţi A. şi B. şi de intimaţii - pârâţi C. şi D.

Prin întâmpinarea formulată intimaţii - reclamanţi A. şi B. solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

Intimaţii - pârâţi C. şi D. solicită, în principal, admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate cu consecinţa menţinerii hotărârii CNCD ca legală şi temeinică, iar în subsidiar, faţă de criticile recurentului-pârât cu privire la cheltuielile de judecată, respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Curtea de Apel Târgu Mures, prin sentinţa recurată, în mod întemeiat a reţinut că, din intregul material probator administrat în cauză, fapta contravenţională de discriminare reţinută de către CNCD în sarcina reclamanţilor nu există, sancţionarea contravenţională a petenţilor C. şi D. neconstituind un tratament aplicat în mod discriminatoriu având la bază criterii politice.

Instanţa a reţinut că, din dispoziţiile O.G. nr. 137/2000, există o faptă de discriminare atunci când o persoană este tratată în mod nefavorabil, prin comparaţie cu modul în care au fost tratate alte persoane, aflate într-o situaţie similară, motivul acestui tratament constituindu-1 o caracteristică concretă a persoanelor şi anume "criteriul protejat".

Pentru existenţa discriminării este, aşadar, necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui tratament diferenţiat manifestat prin orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă; existenţa unui criteriu de discriminare, de felul celor enumerate exemplificativ în definiţia legală a discriminării; existenţa unui raport de cauzalitate între criteriul de discriminare şi tratamentul diferenţiat; scopul sau efectul tratamentului diferenţiat să fie restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a unui drept recunoscut de lege; persoanele sau situaţiile în care acestea se regăsesc să se afle în poziţii comparabile; tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, a cărui atingere se face prin metode adecvate şi necesare.

Or, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că intimaţii-pârâţi C. şi D. nu au fost trataţi în mod diferit faţă de ceilalţi locuitori ai comunei, măsurile dispuse fiind justificate obiectiv de necesitatea respectării prevederilor legale, anterior dispunerii măsurilor de sancţionare fiind luate măsuri de atenţionare a tuturor locuitorilor, inclusiv a acestora cu privire la aspectele ce se impuneau a fi remediate.

Totodată, instanţa a reţinut în mod corect că intimaţii-reclamanţi au făcut dovada faptului că nu doar intimaţii-pârâţi şi membrii E.-F. au fost sancţionaţi contravenţional, la data de 16.07.2018 fiind sancţionaţi şi alţi locuitori ai comunei, iar cu privire la sancţiunea aplicată se reţine că aceasta este individualizată în fiecare caz în parte în raport de gravitatea faptei, sancţiunea avertismentului fiind aplicată şi persoanelor despre care se arată că sunt membri E.-F., inclusiv intimatului-pârât C. fiindu-i aplicată sancţiunea avertismentului la data de 14.03.2018.

Astfel, instanţa a concluzionat în mod corect că tratamentul defavorizant imputat intimaţilor-reclamanţi, prin aceea că au procedat la sancţionarea intimaţilor-pârâţi pentru săvârşirea unor fapte contravenţionale, nu există şi nu reprezintă o faptă de discriminare în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, câtă vreme sancţionarea acestora s-a dispus în aceleaşi condiţii de aplicare a legii ca cele aplicate şi altor locuitori ai comunei, iar sancţionarea acestora nu a fost întemeiată pe criteriul politic, criteriu care nici nu a fost menţionat în cuprinsul petiţiei adresate CNCD.

Recurentul-pârât a mai susţinut că, atunci când judecătorul fondului a dispus obligarea CNCD la plata cheltuielilor de judecată (în solidar cu intervenientii introduşi în cauză), acesta, în mod greşit nu a ţinut cont de "statutul" CNCD şi în mod greşit a concluzionat ca acesta se afla în culpă procesuală şi 1-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul-pârât care vizează cheltuielile de judecată, instanţa le va respinge ca neîntemeiate.

Stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

În acest sens, art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său."

Este vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.

În aceste condiţii, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 44 din 25 iunie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimaţii-reclamanţi.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 martie 2023.