Sufficiency of "well-justified case" for suspending temporary secondment termination in administrative public service

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 21.04.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a solicitat anularea Ordinului MEC nr. 3120/14.01.2021 privind încetarea numirii acestuia, prin detaşare în interesul învăţământului, în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior, precum şi obligarea pârâtului la plata diferenţelor dintre drepturile cuvenite pentru funcţia de inspector şcolar general şi cele efectiv încasate în perioada cuprinsă între data eliberării din funcţia menţionată şi data reluării acestor atribuţii.

Reclamantul a mai solicitat şi suspendarea executării Ordinului contestat, în conformitate cu disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanţe ce face obiectul recursului

Prin încheierea pronunţată în data de 08 iunie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi, în rejudecare, să se admită cererea de suspendare privind încetarea numirii sale, prin detaşare în interesul învăţământului, în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila până la soluţionarea acţiunii în fond, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul litigiu,

În esenţă, recurentul - reclamant a susţinut că principalul aspect de nelegalitate al încheierii pronunţata de instanţa de fond îl constituie încălcarea dispoziţiilor art. 425 din C. proc. civ., în sensul ca încheierea instanţei de fond este nemotivata, respectiv nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea proprie si obiectivă a instanţei de fond la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Atât prin cererea introductiva, cât si prin concluziile orale din şedinţa publică din data de 08.06.2021, recurentul arată că a invocat o serie de argumente in susţinerea cererii de suspendare a actului administrativ contestat, emis de către intimat, însă, instanţa de fond, în considerentele încheierii recurată nu face nicio referire la motivele invocate de către parte în susţinerea cererii de suspendare, apărările/susţinerile sale lipsind cu desăvârşire din considerentele încheierii.

Or, în motivarea convingerii este fundamental ca instanţa de judecata sa indice motivele de fapt si de drept care au stat la baza formarii convingerii sale proprii si care au fost probele care au stat la baza înlăturării susţinerilor sale.

Din simpla analiză a încheierii atacată, se poate lesne constata că este o copie fidelă a sentinţei nr. 39/10.03.2021 pronunţata de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2021 ce a avut ca obiect cererea de suspendare provizorie a actului administrativ contestat, ceea ce-l îndreptăţeşte să concluzioneze că instanţa de fond nu si-a format o convingere proprie pe baza susţinerilor pârtilor coroborate cu materialul probator administrat in cauza, ceea ce echivalează cu o necercetare a cererii, asa se explică şi faptul ca nu face nicio referire la prejudiciile aduse instituţiei publice si la actele depuse în dovedirea acestora.

În condiţiile în care instanţa de fond a procedat la soluţionarea cererii de suspendare fără a analiza aspectele invocate şi probele depuse de subsemnatul, rezultă că hotărârea instanţei de fond nu este motivată, iar în lipsa acestei motivării, apreciazpă că nici părţile nu sunt în măsură să analizeze legalitatea hotărârii dar nici instanţa de recurs nu poate exercita controlul legalităţii incheierii din 08.06.2021.

De asemenea, solicită a se observa că instanţa a preluat acelaşi raţionat juridic din sentinţa nr. 39-10.03.2021, plecând de la Metodologia de organizare si desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, trimiterile la Ordinele de numire anterioaresi la lipsa unei motivări suplimentare, la argumentul nemotivarii actului subsecvent, de încetarea a detaşării ce nu poate fi reţinut. la numirea unei alte persoane de postul de inspector şcolar general, la emiterea Ordinului anterior intrării in incapacitate temporara de munca, la simplele afirmaţii in privinţa pagubei iminente, si altele, care cu uşurinţa rezultă că, păstrează topica sentinţei anterioare.

Susţine astfel recurentul că formularea cererii de suspendare în temeiul dispoziţiilor art. 15 din legea contenciosului administrativ, până la soluţionarea acţiunii în fond, nu îndreptăţeşte instanţa de fond la preluarea considerentelor sentinţei nr. 39/10.03.2021 din dosarul nr. x/2021, motiv pentru care consideră că încheierea recurată este nemotivată şi îi încalcă dreptul la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul susţine că încheierea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea eronată a legii, din considerentele acesteia rezultând împrejurarea că instanţa s-a bazat în exclusivitate pe o greşită aplicare a legii, respectiv a art. 14 precum şi a celorlalte dispoziţii incidente ale Legii nr. 554/2004 (art. 2, art. 7).

Susţine astfel că, în cadrul procedurii de suspendare a actului administrativ instanţa nu trebuie să analizeze motivele de nelegalitate ale actului administrativ contestat, ci doar să constate că ele au fost invocate şi că ele ar putea conduce la anularea actului administrativ, însă, solicită a se observa că instanţa de fond a analizat legalitatea actului administrativ, intrând în fondul cauzei, cu trimitere atât la Legea nr. 1/2011, dar si la Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct din inspectoratele şcolare şi de director al casei corpului didactic, aprobată prin OMEC nr. 3992-2020, cu citarea dispoziţiilor referitoare la detaşarea si numirea inspectorilor şcolari generali si eliberarea acestora din funcţii, chiar dacă a menţionat "cel puţin aparent". Aceasta, în condiţiile în care, pe fond s-a dispus administrarea probatoriului care sa dovedească data emiterii Ordinului si toate considerentele care au determinat emiterea acestuia.

Deşi a susţinut ca unul dintre motivele de nelegalitate ale actului administrativ, îl constituie nemotivarea acestuia, motiv pe care de altfel îl reţine si instanţa de fond când face referire la motivele statuate de ICCJ, aceasta în mod evaziv apreciază că nu poate fi reţinut acest motiv în condiţiile în care nici ordinele de numire nu sunt motivate suplimentar.

Recurentul consideră că instanţa de fond a ignorat faptul că, motivarea actului administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului si se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective.

Cercetând sumar legalitatea Ordinului şi fără a prejudeca fondul litigiului, recurentul susţine că a făcut dovada îndeplinirii cerinţei cazului bine justificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care invocând o serie de argumente juridice de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente, recurentul susţine că în mod eronat instanţa de fond a concluzionat că nu este îndeplinită.

După aspectele teoretice reţinute, instanţa de fond a concluzionat că, susţinerile sale sunt simple afirmaţii lipsite de relevanţă întrucât nu a făcut dovada producerii unei pagube iminente, nici în privinţa prejudiciului material viitor şi previzibil şi nici în privinţa perturbări previzibile grave a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Solicită a se observa că instanţa de fond nu face nicio trimitere la argumentele sale si nici la înscrisurile depuse in dovedire, ca si cum acestea nu ar exista la dosarul cauzei, iar referirile la instituţia publica prejudiciata sunt generice si nicidecum concrete asa cum le-a evidenţiat şi detaliat in cerere.

În ceea ce îl priveşte nu numai că a fost lipsit de remuneraţia de inspector şcolar general, ci şi de cea aferentă contractului individual de muncă nr. x/2020 încheiat pentru implementarea proiectului cu titlu "STEP - Strategii de practică, un pas spre viitoarea meserie", întrucât ISJ Brăila a inţeles sa procedeze la încetarea acestuia deşi se afla în concediul medical şi raportul juridic de munca era suspendat de drept.

Contrar reţinerilor instanţei de fond, susţine recurentul că prejudicierea unei persoane nu are loc doar când aceasta este lipsita de mijloacele de trai ci şi atunci când aceasta este lipsită de veniturile prognozate în baza cărora si-a făcut planuri şi si-a asumat obligaţii pecuniare.

În ceea ce priveşte prejudicierea ISJ Brăila contrar reţinerilor instanţei de fond, aceasta s-a produs din perspectiva mai multor aspecte, ce au fost ignorate total de către instanţa de fond, respectiv că, în perioada scurtă de la numirea noului Inspector Şcolar General, B., învăţământul brăilean a fost grav afectat de activităţile şi iniţiativele acestuia. Încă din prima zi de mandat acesta a demonstrat că este o persoană conflictuală, care, în interes personal, foloseşte funcţia pe care o deţine pentru vendete personale şi politice.

Mai întâi, a avut conflicte cu primarul Municipiului Brăila şi cu cele mai importante licee şi colegii brăilene pe tema planului de şcolarizare, în sensul tăierii claselor de a IX-a la unităţile şcolare cu cele mai bune rezultate la examene. La presiunea autorităţilor locale, a cadrelor didactice şi a părinţilor, noul Inspector Şcolar General a renunţat la propunerile de tăieri de clase la unele instituţii. Nici în momentul de faţă planul de şcolarizare nu este finalizat, fapt ce a generat revolta cadrelor didactice de la Colegiul Economic "Ion Ghica", liceul tehnologic din judeţul Brăila cu cel mai bun procent de promovabilitate la examenul de bacalaureat.

Folosindu-şi funcţia, noul inspector şcolar general a tăiat discreţionar o clasă de la Liceul "C." contrar hotărârii Consiliului de Administraţie al unităţii de învăţământ şi a obligat conducerea Liceului "C." să organizeze mai multe şedinţe ale Consiliului de Administraţie pe această temă pentru a se vota (impus) dorinţa personală. Această dorinţă a noului inspector şcolar general ar întrerupe nejustificat continuitatea ciclului gimnazial şi ar pune în pericol viabilitatea catedrelor profesorilor unităţii. De fiecare dată, Consiliul de Administraţie al Liceului "C." a votat împotriva Inspectoratului Şcolar Judeţean. Este un abuz în serviciu grosolan deoarece planul de şcolarizare al unei instituţii se votează o singură dată în termene prevăzute de lege. Nici în momentul de faţă, situaţia nu este reglementată.

O altă pagubă a sistemului de învăţământ brăilean o constituie demiterile pe criterii politice ale directorilor din scoli/licee/colegii. Au fost demişi pe criterii politice, conform afirmaţiilor făcute de noul inspector şcolar general în presă, directorii de la Liceele însurăţei şi Ianca, deoarece aceştia nu sunt membri în partidul din care acesta face parte, ceea ce înseamnă o discriminare faţă de persoanele care au o altă opţiune politică.

Consideră că prin acest demers se continuă practica Ministerului şi se confirmă astfel susţinerea sa că singurul motiv al emiterii ordinului este cel politic.

O altă pagubă a sistemului de învăţământ brăilean o reprezintă destabilizarea sistemului de învăţământ.

Dat fiind faptul că noul inspector şcolar general are o relaţie conflictuală politică cu anumiţi directori de unităţi şcolare, a numit la Liceul tehnologic D. după demiterea directorului un director din comuna Frecaţei (din Insula Mare a Brăilei), care, evident, nu cunoaşte problemele comunităţii oraşului Ianca şi ale şcolii. A numit directori, încălcând Legea, la Şcoala "E." şi Frecăţei. Orice director trebuie să aibă titlul de expert în management educaţional, conform legii (cei de mai de sus numiţi nu au acest titlu obligatoriu, deşi în unităţile şcolare respective există multe cadre didactice cu acest certificat).

Este pentru prima data în învăţământul brailean când profesorii intră în grevă împotriva Inspectorului Şcolar General, din cauza nerespectării hotărârilor Consiliilor de Administraţie ale unităţilor şcolare de către noul inspector şcolar general. Cadrele didactice, părinţii şi elevii au condamnat deciziile abuzive de schimbare a directorilor, iar elevii au fost obligaţi de jandarmi să intre la ore (la Liceul Tehnologic însurăţei), conform relatărilor din presă şi de pe reţelele de socializare.

Toate activităţile Inspectorul Şcolar General B. au dus la destabilizarea sistemului educaţional brailean după bunul său plac, în funcţie de răzbunările personale şi politice. Tăierea claselor la liceele de elită, nefinalizarea planului de şcolarizare, aducerea profesorilor şi elevilor în stradă, relaţia conflictuală cu autorităţile locale şi numirile arbitrare de directori, discreţionar, într-o perioadă cu mari probleme generate de pandemie, duc la apariţia şi adâncirea situaţiei de criză din învăţământul brailean şi afectează în mod irevocabil imaginea şi încrederea în această instituţie dar şi a autorităţilor publice în genere.

Nu în ultimul rând, susţine recurentul că schimbarea intervenita, produce şi la nivelul aparatului de lucru din cadrul ISJ Brăila confuzii cu privire la strategia de urmat şi a modului de lucru în general, ceea ce conduce la un dezechilibru în interiorul instituţiei.

Apreciază astfel că a invocat o serie de împrejurări de fapt şi drept suficiente pentru a crea o suspiciune asupra legalităţii Ordinului nr. 3120-14.01.2021 şi a făcut dovada îndeplinirii condiţiile formale şi substanţiale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pe cale de consecinţă, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunţată în data de 08.06.2021 de către Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2021 şi, în rejudecare, să se admită cererea de suspendare a Ordinului M.E.C. nr. 3120 din 14.01.2021 privind încetarea numirii subsemnatului, prin detaşare în interesul învăţământului, în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila până la soluţionarea acţiunii în fond, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul litigiu.

Apărările formulate de intimaţi

Împotriva recursului promovat de reclamantul A. a formulat întâmpinare intimatul - pârât Ministerul Educaţiei, în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, susţinând în esenţă că reclamantul nu a doivedit existenţa cazului bine justificat deoarece ordinul este motivat ăîn drept iar asupra termenului de mandat s-a îndeplinit condiţia necesarăî, respectiv încetarea detaşării de către ministrul educaţiei prin prisma dreptului dezervat de care dispune.

Deopotrivă, susţine că recurentul - reclamant nu argumentează şi nu dovedeşte paguba iminentă care ar justifica suspendarea actului administrativ, suspendare care implică existenţa unui prejudiciu material viitor, dar previzibil, cu evidenţă, sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Din analiza încheierii rezultă că instanţa în mod temeinic şi legal, a analizat, motivat şi pronunţat asupra obiectului cererii, îndeplinirea celor două condiţii legale fiind verificată în mod legitim de către aceasta, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care ar fi trebuit sa ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanţă, dovezi care lipsesc din cererea de chemare în judecată.

Răspunsurile la întâmpinări

Deşi întâmpinarea intimatului Ministerul Educaţiei i-a fost comunicată recurentului A. în termenul legal, acesta nu a combătut apărările părţii adverse în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit cu soluţionarea dosarulu din data de 17.09.2021, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. Înalta Curte a declarat dezbaterile închise şi a reţinut dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce fac obiectul pricinii deduse judecăţii.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), instanţa de control judiciar reţine că,

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de reclamant, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat; prima instanţă reţinând corect situaţia de fapt, în limitele impuse de această procedură şi, totodată, realizând o încadrare juridică adecvată.

Astfel, analizând sentinţa recurată, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., raportându-se la cerinţa neprejudecării fondului, Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe, de respingere a cererii de suspendare a executării actului administrativ, ca nefondată, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale în vigoare, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Cercetând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că argumentele recurentului - reclamant, în sensul că "atât prin cererea introductivă cât şi prin concluziile orale din şedinţa publică din data de 08.06.2021 am invocat o serie de argumente în susţinerea cererii de suspendare….însă urmează să constataţi că instanţa de fond nu face nici o referire la motivele invocate de subsemnatul în susţinerea cererii de suspendare, apărările/susţinerile mele lipsind cu desăvârşire din considerentele încheierii", nu pot fi reţinute, deoarece, pe de o parte, în cadrul cererii de suspendare instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, iar pe de altă parte, raportat la faptul că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Faptul că, în considerentele încheierii instanţa nu a redat în integralitate toate susţinerile reclamantului din cererea de chemare în judecată şi din cadrul dezbaterilor orale de la termenul de judecată din data de 08 iunie 2021, nu poate conduce la nelegalitatea încheierii recurate, raportat la dispoziţiile art. 233 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură civilă, conform cărora încheierea de şedinţă va cuprinde printre altele "i) cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor..", precum şi raportat la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, conform cărora hotărârea va cuprinde "b) considerentele în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor…".

Ori, dat fiind caracterul sumar al analizei pe care instanţa o poate face în procedura soluţionării cererii de suspendare a actului administrativ, Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat întocmai, analizând actul administrativ ce face obiectul judecăţii, în limitele prevăzute de normele legale în vigoare.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată este motivată şi nu există contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul respingerii acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Aşadar, procedura sumară de cercetare a unui act administrativ-fiscal realizată pe baza unei cereri de suspendare a executării se grefează pe analiza în aparenţă a unor motive de nelegalitate a respectivului act, ceea ce nu se confundă cu o cercetare a legalităţii respectivului act administrativ-fiscal.

În cauza de faţă, Înalta Curte constată că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 Cod de procedură civilă. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă; lipsa de motivare neputând fi reţinută, raportat la faptul că instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Reţine Înalta Curte că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

Motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi să ofere toate garanţiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părţilor, cât timp raţionamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar şi în condiţiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar constată că hotărârea recurată respectă exigenţele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi considerată motivată, întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se atât la susţinerile părţilor, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii, iar o astfel de motivare permite exercitarea controlului ierarhic superior asupra legalităţii sale, asigurând, totodată, garanţiile necesare pentru efectivul acces la justiţie şi pentru evitarea arbitrariului în soluţionarea cauzei.

Prin urmare, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recursul declarat de recurentul - reclamant este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), criticile recurentului privesc modalitatea de interpretare a condiţiilor prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ şi de aplicare concretă a acestora în cauza de faţă.

Înalta Curte constată că recursul astfel cum a fost formulat este nefondat, deoarece recurentul-reclamant nu a invocat nicio împrejurare de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Cu caracter preliminar, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond

Văzând dispoziţiile legale mai sus arătate, instanţa de recurs reţine că un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care vor fi îndeplinite cumulativ cele două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat, cele două condiţii determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei şi invers.

Analizând susţinerile recurentei - reclamante referitoare la existenţa cazului bine justificat, Înalta Curte constată că prima instanţă, raportându-se la cerinţa neprejudecării fondului, în mod temeinic a realizat doar o cercetare sumară a aparenţei dreptului, analizând actul ce face obiectul suspendării doar sub aspectul existenţei unor indicii ce ar fi putut conduce la concluzia că dispoziţie obligatorie este nelegală, având în vedere tocmai faptul că această condiţie a cazului " bine justificat" presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă, pentru a putea fi identificată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului şi fără a se analiza consecinţele juridice pe care acesta le-a produs.

Trebuie amintit că, din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acesta se bucură de prezumţia de legalitate, fiind executoriu din oficiu, în baza legii şi pentru aplicarea acesteia.

Astfel, existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ. Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situaţie de excepţie, în cadrul căreia instanţa are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.

În speţă, recurentul reclamant a invocat în susţinerea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, lipsa motivării în fapt şi în drept a ordinului, neîmplinirea termenului stabilit în mod expres în cuprinsul actului administrativ (sfârşitul anului şcolar 2020-2021), numirea unei alte persoane pe acelaşi post, tot prin detaşare, emiterea ordinului în perioada în care recurentul se afla în incapacitate temporară de muncă, nu s-a făcut dovada că măsura încetării detaşării a fost luată în interesul învăţământului, imediat după emiterea ordinului s-a procedat şi la încetarea contractului individual de muncă nr. x/02.11.2020 încheiat cu ISJ Brăila pentru implementarea proiectului cu titlul " STEP -Strategii de practică, un pas psre viitoarea mesesie", fără să se ţină cont că se afla în incapacitate de muncă şi raportul juridic de muncă era suspendat.

În acord cu instanţa de fond şi Îalta Curte reţine ca fiind relevante în soluţionarea cauzei normele legale specifice de la art. 2511 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, cu completările şi modificările ulterioare în care se dispune că:

"(1)Personalul didactic titular în învăţământul preuniversitar poate fi detaşat în interesul învăţământului, cu acordul său, pentru ocuparea unor posturi din unităţi/instituţii de învăţământ şi unităţi conexe, la solicitarea acestuia, precum si pentru asigurarea pe perioadă determinată de cel mult un an şcolar a conducerii unităţilor de învăţământ unităţilor conexe ale învăţământului preuniversitar, inspectoratelor şcolare şi caselor corpului didactic şi a funcţiilor de îndrumare şi de control în inspectoratele şcolare. Detaşarea în interesul învăţământului se realizează conform metodologiei elaborate cu consultarea partenerilor de dialog social şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului."

De asemenea, potrivit art. 20 alin. (3),(4) din Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct din inspectoratele şcolare şi de director al casei corpului didactic aprobată prin OMEC nr. 3992 din 2 aprilie 2020:

"(3)Ministrul educaţiei si cercetării poate dispune încetarea detaşării în funcţia de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct din inspectoratul şcolar si de director al casei corpului didactic la o dată anterioară expirării termenului detaşării.

(4)Eliberarea din funcţia de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct din inspectoratele şcolare şi de director al casei corpului didactic se face de către ministrul educaţiei şi cercetării, în condiţiile legii."

Astfel, analizând sumar ordinul atacat, Înalta Curte constată că acesta, la nivel de aparenţă, conţine toate elementele prevăzute de normele legale incidente, fiind menţionate temeiurilor de drept ce au stat la baza emiterii acestuia, fiind emis în baza şi în vederea executării Legii educaţiei naţionale nr. 1/2-11, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile Ordinului nr. 3992/2020 privind aprobarea Metodologiei de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct din inspectoratele şcolare şi de director al casei corpului didactic, fiind emis în limitele de competenţă conferită de art. 2541 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi care reglementează detaşarea în interesul învăţământului.

Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile în care nici ordinele de numire a reclamantului în funcţia de inspector şcolar prin detaşare în interesul învăţământului, acceptate de reclamant, nu conţin o motivare suplimentară, în afara menţionării temeiurilor de drept ce au stat la baza emiterii acestora, în vigoare în perioada cât acesta a ocupat această funcţie, nici argumentul nemotivării actului subsecvent, de încetare a detaşării în interesul învăţământului, nu poate fi reţinut, acest act administrativ fiind motivat în fapt şi în drept în aceeaşi manieră în care au fost motivate şi Ordinele de detaşare în interesul învăţământului nr. 4785 din 14.08.2019, nr. 5050 din 30.08.2019 şi nr. 5118 din 14.08.2020, nefiind necesare justificări privind activitatea reclamantului, în condiţiile în care prin acest Ordin nu s-a dispus sancţionarea acestuia.

Nici faptul că pârâtul, până la data promovării acţiunii, nu a răspuns reclamantului la plângerea prealabilă formulată în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu poate constitui un indiciu de nelegalitate a actuluiu administrativ contestat, lipsa răspunsului putând fi sancţionată în altă manieră şi neavând legatură directă cu emiterea actului administrativ contestat. De altfel, instanţa de control judiciar reţine că prin Ordinul contestat reclamantului i-a încetat funcţia de inspector şcolar general pe care o ocupa temporar, prin detaşare, acesta neocupând această funcţie prin concurs. Aşadar, recurentul - reclamant nu este titularul postului de inspector şcolar general, iar această funcţie a ocupat-o temporar, în baza Ordinului MEC nr. 5118/14.08.2020, "până la organizarea concursului de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, dar nu mai târziu de sfârşitul anului şcolar 2020-2021, cu rezervarea catedrei pe care este titular". Se constată, astfel, că sintagma până la organizarea concursului de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, dar nu mai târziu de sfârşitul anului şcolar 2020-2021", se referă la durata maximă a detaşării, însă nu obligă la menţinerea acestei durate. Aşadar, măsura de exercitare cu caracter temporar a funcţiei, de inspector scolar general, deşi s-a dispus "până la organizarea concursului de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, dar nu mai târziu de sfarsitul anului şcolar 2020-2021", poate înceta şi înainte de această dată. Acest lucru este posibil, nefiind interzis de textul de lege, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu este titularul funcţiei, deci nu are un drept definitiv de numire în funcţie obţinut în urma câştigării unui concurs, ci a ocupat-o doar cu caracter temporar. Fiind detaşat temporar, această măsură poate înceta oricând din iniţiativa Ministrului Educaţiei şi Cercetării, conform art. 20 alin. (3) şi (4) din Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct din inspectoratele şcolare şi de director al casei corpului didactic aprobată prin OMEC nr. 3992 din 2 aprilie 2020, care poate desemna, în condiţiile legii, o altă persoană pentru restul perioadei rămase.

Aşadar, nici susţinerea recurentului - reclamant în sensul că nu a fost îndeplinită condiţia necesară pentru încetarea mandatului (până la organizarea concursului de către Ministerul Educaţiei), respectiv termenul stabilit în mod expres în cuprinsul actului administrativ (sfârşitul anului şcolar 2020-2021), nu este aptă că creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii ordinului contestat şi să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucură acest act administrativ.

Deopotrivă, nici critica recurentului privind emiterea ordinului nr. 3120/2021 de încetare a mandatului în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă, nu poate fundamenta condiţia cazului bine justificat, având în vedere că Ordinul nr. 3120 a fost emis la data de 14.01.2021, iar, din certificatul de concediu medical Seria x nr. x depus de recurent în dovedirea acestei critici, rezultă că incapacitatea temporară de muncă a survenit la data de 15.01.2021, aceasta fiind data de început a acordării concediului medical, fiind, deci, ulterioară emiterii ordinului atacat.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că, prin susţinerile sale reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiei " cazului bine justificat", astfel cum în mod corect şi instanţa de fond a reţinut.

Mai mult, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 34/2022 pronunţată la data de 03.03.2022, în dosarul de bază nr. x/2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca fiind nefondată, acţiunea în anularea Ordinului MEC nr. 3120 din 14.01.2021.

Deşi nu este definitivă, această soluţie constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Această soluţie dată acţiunii în anularea actului administrativ vine să confirme constatarea primei instanţe, în sensul neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa legalităţii acttului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel confirmată prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ, până la soluţionarea recursului.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că prima instanţă, în raport de susţinerile părţilor, a realizat, în limitele învestirii sale, o examinare sumară a situaţiei de fapt şi de drept invocate de reclamantă, pe care le-a considerat, în mod justificat, ca nefiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare dedusă judecăţii, recurentul- reclamant neoferind indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate şi criticile recurentului privitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, reţinând că, în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea cererii de suspendare trebuie întrunite cumulativ atât condiţia pagubei iminente, cât şi condiţia cazului bine justificat. În raport de concluzia primei instanţe, referitoare la neîndeplinirea cerinţei cazului bine justificat, Înalta Curte constată că temeinicia sau netemeinicia susţinerilor părţii cu privire la îndeplinirea cerinţei pagubei iminente nu prezenta relevanţă şi nu este de natură a influenţa soluţia pronunţată în cauză.

În aceeaşi notă argumentativă, Înalta Curte reţine că în prezentul recurs nu se impune analizarea elementelor ce conturează îndeplinirea cerinţei pagubei iminente, date fiind considerentele prezentei decizii, prin care s-au menţinut constatările instanţei de fond referitoare la neîndeplinirea condiţiei cazului bine justificat. Nefiind îndeplinită una dintre condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, examinarea celei de-a doua cerinţe nu-şi găseşte utilitatea, neavând aptitudinea de a modifica soluţia instanţei de control judiciar.

Se constată, aşadar, că prima instanţă a făcut o analiză a premiselor suspendării executării actului administrativ şi a reţinut fondat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea efectelor efectelor Ordinului M.E.C nr. 3120 din 14.01.2021.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte reţine că, în absenţa dovedirii existenţei unui caz bine justificat, hotărârea primei instanţe este legală, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de respingere a cererii de suspendare este întemeiată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a încheierii pronunţate de prima instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 8 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021 ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.