Alleged discrimination for failure to protect disabled parking spot; sanction annulled and first-instance judgment reversed

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Primarul Sectorului 4 Bucureşti - A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 497 din 11.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Colegiul Director din cadrul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 657 din 22 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului ce face obiectul prezentei judecăţi

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Primarul Sectorului 4 - A. şi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea prezentului recurs, schimbarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii, arătând în esenţă următoarele:

În fapt, Primarul Sectorului 4 Bucureşti a chemat în judecată pârâţii B., solicitând instanţei admiterea acţiunii şi pe cale de consecinţă anularea Hotărârii nr. 497 din 11.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Colegiul Director din cadrul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentinţa civilă nr. 657/22.10.2019, prima instanţă a respins cererea sa, ca fiind neîntemeiată.

Recurentul consideră că instanţa de fond în mod greşit a pronunţat această soluţie, pentru următoarele motive:

In mod greşit a reţinut instanţa de fond că, în cele mai multe situaţii evenimentul sesizat de către numitul C., soţul pârâtei B. a rămas fără răspuns din partea Poliţiei locale a Sectorului 4.

Astfel cum a menţionat în întâmpinarea formulată în cauză, de la data de 07.06.2018 până la sfârşitul anului 2018, domnul C., soţul pârâtei B., a solicitat de mai multe ori, prin serviciul Dispecerat, un echipaj în vederea eliberării locului de parcare deţinut de acesta. La toate aceste sesizări s-au luat masuri legale, conform atribuţiilor legale ce le revin poliţiştilor locali, în cel mai scurt timp posibil, conform proceselor-verbale (2) şi fişelor de eveniment (9), anexate prezentei acţiuni, respectiv procesele-verbale de constatare din data de 13.07.2018 şi 17.07.2018, precum şi fişele de evenimente din datele de 07.06.2018,16.06.2018, 28.06.2018, 30.06.2018, 02.07.2018, 03.08.2018, 28.09.2018, 12.10.2018 şi 17.11.2018.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, din cuprinsul fişelor de eveniment din datele mai sus menţionate reiese că după fiecare sesizare s-au luat măsurile legale care s-au impus, după cum urmează:

- din fişa de eveniment din data de 07.06.2018, rezultă că poliţişti locali din cadrul instituţiei noastre s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că locul de parcare deţinut de pârâta B. era ocupat de autoturismul cu numărul de înmatriculare x. Conducătorul auto nu se afla la faţa locului, iar din verificările efectuate de către poliţiştii locali s-a constatat că proprietarul acestuia avea domiciliul în Sectorul 5 al Municipiului Bucureşti;

- din fişa de eveniment din data de 16.06.2018 (care a avut ca obiect tulburarea ordinii şi liniştii publice, şi nu ocuparea locului de parcare), rezultă că poliţiştii locali din cadrul instituţiei s-au deplasat la faţa locului, iar petentul le-a comunicat că a aplanat conflictul verbal cu vecinii;

- din fişa de eveniment din data de 28.06.2018, rezultă că poliţişti locali din cadrul instituţiei s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că locul de parcare era ocupat de autoturismul cu număr de înmatriculare x, conducătorul auto nu se afla la faţa locului, i s-a lăsat un fly-er informativ şi s-a comunicat către dispecerat să redirecţioneze sesizarea către Biroul Poliţiei Române (BPR);

- din fişa de eveniment din data de 30.06.2018, rezultă că poliţişti locali din cadrul instituţiei s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că au constatat că locul de parcare era blocat nu ocupat, iar la faţa locului se afla şi un echipaj al poliţiei rutiere (BPR);

- din fişa de eveniment din data de 02.07.2018, rezultă că sesizarea a fost redirecţionată către Biroul Poliţiei Române (BPR);

- din fişa de eveniment din data de 03.08.2018, rezultă că poliţişti locali din cadrul instituţiei noastre s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că au constatat că locul de parcare era ocupat de autoturismul cu număr de înmatriculare x, conducătorul auto a fost identificat şi a eliberatlocul de parcare;

- din fişa de eveniment din data de 28.09.2018, rezultă că poliţişti locali din cadrul instituţiei s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că locul de parcare era ocupat de autoturismul cu număr de înmatriculare x, conducătorul auto a fost sancţionat contravenţional;

- din fişa de eveniment din data de 17.11.2018, rezultă că poliţişti locali din cadrul instituţiei s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că locul de parcare era ocupat de un autoturism opel de culoare neagră, fără număr de înmatriculare x, conducătorul auto nu se afla la faţa locului, i s-a lăsat un fly-er informativ şi s-a comunicat către dispeceratsă redirecţioneze sesizarea către Biroul Poliţiei Române (BPR).

Astfel, recurentul susţine că soţul pârâtei a formulat un număr de nouă sesizări prin disperat, iar Poliţia locală din cadrul instituţiei s-a deplasat la faţa locului la opt dintre acestea, întrucât la cea de-a noua nu a mai fost necesar, deoarece petentul a anunţat că locul de parcare a fost eliberat (12.10.2018).

Astfel, este lesne de remarcat că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că în cele mai multe situaţii evenimentul sesizat de numitul C. a, rămas fara răspuns.

În ceea ce priveşte posibilitatea Poliţiei locale de a aplica sancţiuni contravenţionale, recurentul susţine că, în mod corect a reţinut instanţa de fond că, potrivit Deciziei ICCJ - RIL nr. 11/2017, doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a legitima conducătorii auto. Pentru aceste considerente sesizările soţului pârâtei B. au fost redirecţionate spre competentă soluţionare către Brigda Rutieră Bucureşti (bpr/BPR, astfel cum s-a menţionat în - fişele evenimentelor).

Drept urmare, solicită a se constata că nu se poate reţine în sarcina autorităţii că:

- nu s-a deplasat la locul evenimentului pentru a putea stabili dacă poat aplica sancţiuni contravenţional, astfel cum greşit a reţinut instanţa de fond;

- nu a depus nicio diligentă reală în a asigura, inclusiv prin controale repetate şi aplicarea unor amenzi, locul de parcare necesar părinţilor unui copil cu dizabilitaţi, astfel cum s-a reţinut în Hotărârea nr. 497 din 11.12.2018 emisă de pârâtul CNCD şi menţinută de instanţa de fond.

Având în vedere aceste considerente, solicită a se constata că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de O.G. nr. 137/2000 pentru ca fapta de a nu asigura paza unui loc de parcare necesar părinţilor unui copil cu dizabilitaţi să fie o faptă discriminatorie, întrucât nu există un tratament diferenţiat, discriminatoriu potrivit art. 2 alin. (1) şi art. 10 Iit. h din O.G. nr. 137/2000, deoarece poliţia locală, pe de o parte a răspuns sesizărilor soţului pârâtei B., iar, pe de altă parte, nu are astfel de competenţe legale, motiv pentru care solicită admiterea recursului, schimbarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii şi pe cale de consecinţă anularea Hotărârii nr. 497 din 11.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Colegiu Director din cadrul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Apărările formulate în cauză

Deşi cererea de recurs le-a fost comunicată intimaţilor - pârâţi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., aceştia nu au formulat apărări în cadrul unor întâmpinări, conform art. 4711 alin. (3) C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 11.05.2020 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, luând act de solicitarea recurentului, de judecare a cauzei în lipsă, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise reţinând dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din Codul de procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate şi cu normele legale incidente litigiului dedus judecăţii, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A. este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

În fapt, Prin Hotărârea nr. 497 din data de 11.12.2018 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut că în cauză există o discriminare conform art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (4) şi, în conformitate cu art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, a sancţionat instituţia Primarului Sectorului 4 Bucureşti cu amendă contravenţională în cuantum de 1.000 RON.

S-a constatat că poliţia locală aflată în subordinea reclamantului a omis să trateze în mod diferit persoane aflate în situaţie diferită, în sensul că nu a depus nici o diligenţă reală în a asigura, inclusiv prin controale repetate şi aplicarea unor amenzi, parcarea necesară unui copil cu dizabilităţi. S-a reţinut că o astfel de atitudine venită din partea unor autorităţi care au sarcina de a supraveghea ordinea şi siguranţa cetăţenilor, în mod vădit reprezintă o diferenţiere produsă în dauna persoanelor cu dizabilităţi.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Primarul Sectorului 4 - A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combatarea Discriminării şi B. anularea Hotărârii nr. 497 din 11.12.2018,

Instanţa de fond a respins cererea formulată de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A., ca neîntemeiată, constatând legalitatea hotărârii emisă de CNCD.

În esenţă, prima instanţă a reţinut că, în cele mai multe situaţii, evenimentul sesizat de soţul pârâtei B. a rămas fără răspuns din partea autorităţii, astfel că reclamantul nu a făcut dovada unor justificări obiective şi rezonabile care l-au împiedicat să acorde un tratament diferenţiat în cauza de faţă persoanei cu dizabilităţi.

Soluţia primei instanţe nu este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a pronunţat o hotărâre cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2, alin. (1) şi (4), art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, cu modificările şi completările ulterioare, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul - reclamant.

Astfel, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înţelege "orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.", iar, conform alin. (4) din acelaşi act normativ " Orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, daca nu intră sub incidenţa legii penale."

Rezultă din cele expuse în precedent că, pentru existenţa unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferenţiat al petentului în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influenţat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al reclamantului vătămat, iar în final dacă lipseşte în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferenţă de tratament.

Prin urmare, se poate considera discriminare o diferenţiere bazată pe un criteriu care atinge un drept.

Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele, făcând imposibilă angajarea răspunderii administrative pentru discriminare.

În dezacord cu concluzia la care a ajuns instanţa de fond, instanţa de control reţine că mijloacele de probă administrate în faţa C.N.C.D. cât şi cele administrate de instanţa de fond sunt de natură a duce la concluzia că Hotărârea CNCD nr. 497 din 11.12.2018, este nelegală, nefiind întrunite cumuativ condiţiile prevăzute de O.G. nr. 137/2000 pentru ca fapta recurentului - reclamant să fie o faptă de discriminare.

În cauză se constată că pârâta B., mamă a unui copil cu dizabilitate, a solicitat un loc de parcare destinat persoanelor cu dizabilităţi, pe care l-a şi primit, respectivul loc de parcare fiind marcat corespunzător.

Prin petiţia înregistrată la CNCD cu nr. x/12.06.2017, pârâta a reclamat faptul că, în data de 07.06.2018 locul de parcare nu a putut fi folosit, fiind ocupat de un alt autoturism. Deşi a sesizat în mai multe rânduri Poliţia Locală, aceasta s-a deplasat doar de 2 ori la faţa locului şi nu a luat nici o măsură de asigurare a parcării.

Se reţine astfel, că, în cauză dreptul atins nu este dreptul la un loc de parcare, acesta fiindu-i atribuit intimatei - pârâte B., pentru fiica sa, ci asigurarea pazei respectivului loc de parcare.

Ori, sub acest aspect, este întemeiată susţinerea recurentului, în sensul că nu are competenţa legală de a asigura paza respectivului loc de parcare, neexistând nici o normă legală care să-i instituie Poliţiei locale obligaţie de a asigura părinţilor cu copii cu dizabilităţi folosinţa locului de parcare.

Este eronată reţinerea instanţei de fond în sensul că Poliţia Locală nu s-a deplasat până la locul evenimentului sesizat de soţul intimatei - pârâte B..

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, din cuprinsul fişelor de eveniment depuse la dosar reiese că după fiecare sesizare s-au luat măsurile legale care s-au impus, respectiv:

- din fişa de eveniment din data de 07.06.2018, rezultă că poliţişti locali din cadrul instituţiei s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că locul de parcare deţinut de pârâta B. era ocupat de autoturismul cu numărul de înmatriculare x. Conducătorul auto nu se afla la faţa locului, iar din verificările efectuate de către poliţiştii locali s-a constatat că proprietarul acestuia avea domiciliul în Sectorul 5 al Municipiului Bucureşti;

- din fişa de eveniment din data de 16.06.2018 (care a avut ca obiect tulburarea ordinii şi liniştii publice, şi nu ocuparea locului de parcare), rezultă că poliţişti locali s-au deplasat la faţa locului, iar petentul le-a comunicat că a aplanat conflictul verbal cu vecinii;

- din fişa de eveniment din data de 28.06.2018, rezultă că poliţişti locali s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că locul de parcare era ocupat de autoturismul cu număr de înmatriculare x, conducătorul auto nu se afla la faţa locului, i s-a lăsat un fly-er informativ şi s-a comunicat către dispecerat să redirecţioneze sesizarea către Biroul Poliţiei Române (BPR);

- din fişa de eveniment din data de 30.06.2018, rezultă că poliţişti locali s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că locul de parcare era blocat nu ocupat, iar la faţa locului se afla şi un echipaj al poliţiei rutiere (BPR);

- din fişa de eveniment din data de 02.07.2018, rezultă că sesizarea a fost redirecţionată către Biroul Poliţiei Române (BPR);

- din fişa de eveniment din data de 03.08.2018, rezultă că poliţişti locali s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că locul de parcare era ocupat de autoturismul cu număr de înmatriculare x, conducătorul auto a fost identificat şi a eliberatlocul de parcare;

- din fişa de eveniment din data de 28.09.2018, rezultă că poliţişti locali s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că locul de parcare era ocupat de autoturismul cu număr de înmatriculare x, iar conducătorul auto a fost sancţionat contravenţional;

- din fişa de eveniment din data de 17.11.2018, rezultă că poliţiştii locali s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că locul de parcare era ocupat de un autoturism opel de culoare neagră, fără număr de înmatriculare x, conducătorul auto nu se afla la faţa locului, i s-a lăsat un fly-er informativ şi s-a comunicat către dispecerat să redirecţioneze sesizarea către Biroul Poliţiei Române (BPR).

Se constată, aşadar, contrar celor reţinute de prima instanţă, că poliţiştii locali din cadrul instituţiei recurente s-au prezentat la sesizările formulate de soţul intimatei - pârâte B., dispunând măsuri legale, în limita competenţelor ce revin poliţiei locale, inclusiv aplicarea unei sancţiuni contravenţionale, din Fişele eveniment rezultând că, pentru situaţiile în care conducătorul autoturismului care a ocupat locul de parcare nu se afla la autovehicul, poliţia locală a redirecţionat sesizarea către poliţia rutieră, respectând întocmai dispoziţiile art. 2 alin. (4) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010 şi Decizia RIL nr. 11/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce a statuat că "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 şi art. 105 pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a solicita proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum şi de a aplica sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relaţiilor solicitate."

Înalta Curte constată astfel că, faţă de datele concrete ale speţei, reţinerile Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării, respectiv că poliţia locală a omis să trateze în mod diferit persoane aflate în situaţii diferite, în sensul că nu a depus nicio diligenţă reală în a asigura, inclusiv prin controale repetate şi aplicarea unor amenzi, parcarea necesară unui copil cu dizabilităţi, sunt nefondate, în sarcina recurentului - reclamant neputând fi reţinută fapta de discriminare constată prin actul contestat, în condiţiile în care intimata - reclamantă a primit un loc de parcare destinat persoanelor cu dizabilităţi, asigurat prin Legea nr. 448/2006, marcat corespunzător, iar recurentul - reclamant nu are competenţa legală de a asigura paza respectivului loc de parcare.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că hotărârea C.N.C.D. contestată în prezenta cauză este nelegală, sancţionând o conduită care nu este discriminatorie, iar hotărârea instanţei de fond care o validează este dată cu aplicarea şi interpretarea eronată a a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (4) şi art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, fapt ce reclamă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Aşadar, apreciind că nu a existat din partea recurentului - reclamant omisiunea îndeplinirii unei atribuţii legale care să o pună pe fiica intimatei - pârâte B. într-o situaţie de discriminare, neputându-se reţine că recurentul - reclamant nu a depus nici o diligenţă reală în asigura, inclusiv prin controale repetate şi aplicarea unor amenzi, accesul la locul de parcare necesar părinţilor unui copil cu dizabilităţi, Înalta Curte consatată că se impune admiterea acţiunii promovate de reclamant şi anularea hotărârii emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, Înalta Curte, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, republicat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A., va casa sentinţa civilă recurată şi, în rejudecare, va admite acţiunea formulată de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A. şi, pe cale de consecinţă, va anula Hotărârea nr. 497 din data de 11.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Colegiul Director din cadrul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A. împotriva sentinţei nr. 657 din data de 22 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând,

Admite acţiunea formulată de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A..

Anulează Hotărârea nr. 497 din data de 11.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Colegiul Director din cadrul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.