National security psychology attestation equivalence: Appeal allowed, lower judgment quashed, and plaintiff granted autonomous psychologist status in work psychology

Şedinţa publică din data de 22 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.06.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Psihologilor din România, revocarea rezoluţiei pronunţate în şedinţa din data de 07.05.2021 şi comunicate prin email la data de 17.05.2021 de către Colegiul Psihologilor din România, prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă cu privire la respingerea acordării treptei de psiholog autonom în psihologia muncii şi pronunţarea unei noi decizii prin care să-i fie acordată reclamantei treapta de psiholog autonom în psihologia muncii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 117 din 20 aprilie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Psihologilor din România şi a obligat reclamanta să achite pârâtului suma de 9.848,4 RON, cheltuieli de judecată parţiale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 117 din 20 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată că potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Normele metodologice din 14 iulie 2005, de aplicare a Legii nr. 213/2004:

"Psihologul atestat în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale are şi toate competentele psihologului atestat în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională, pe trepte similare de specializare", însă instanţa de fond a reţinut că această echivalare legală nu permite eliberarea unui atestat de liberă practică în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională, fiind încălcate dispoziţiile art. 10, coroborat cu art. 16 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 788/2005, unde sunt menţionate procedurile şi activităţile specifice de evaluare, în vederea atestării dreptului de liberă practică în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională, activităţi desfăşurate de către comisia de psihologie a muncii, transporturilor şi a serviciilor.

Consideră că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită şi cu încălcarea normelor de drept material, întrucât a omis norma de la art. 18 alin. (3) din Normele metodologice din 14 iulie 2005, considerând că prevederile acesteia nu sunt în armonie juridică cu dispoziţiile art. 10 coroborat cu art. 16 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 788/2005.

Precizează că art. 18 alin. (3) din Normele metodologice din 14 iulie 2005 reglementează în mod expres situaţia persoanei care deţine un atestat în psihologia securităţii naţionale şi care are şi toate competenţele psihologului atestat în specialitatea psihologiei muncii şi organizaţionale.

Susţine că instanţa de fond trebuia să ţină cont de norma mai sus arătată, având în vedere că aceasta nu intra în coeziune cu art. 10 şi art. 16, întrucât art. 18 alin. (3) reglementează o situaţie cu caracter de excepţie şi completează, astfel, dispoziţiile art. 10 şi art. 16.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, susţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu respectarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 18 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, aprobate prin H.G. nr. 788/2005.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 24 august 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Psihologilor din România, revocarea rezoluţiei pronunţate în şedinţa din data de 07.05.2021 şi comunicate prin email la data de 17.05.2021 de către Colegiul Psihologilor din România, prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă cu privire la respingerea acordării treptei de psiholog autonom în psihologia muncii şi pronunţarea unei noi decizii prin care să-i fie acordată reclamantei treapta de psiholog autonom în psihologia muncii.

Prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, reţinând că studiile de master urmate de către reclamantă nu pot fi încadrate în domeniul de avizare profesională muncă, organizaţii, transporturi aşa cum cere art. 5 pct. 3 lit. a) din Normele din 11.01.2019 privind privind competenţele profesionale ale psihologilor cu drept de liberă practică, emise de Colegiul Psihologilor din România şi publicate în Monitorul Oficial nr. 173 din 5 martie 2019, întrucât aceasta nu a dobândit titlul de master în specialitatea muncii şi transporturilor.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că art. 18 alin. (3) din Normele Metodologice din 14 iulie 2005 de aplicare a Legii nr. 213/2004 nu înlătură aplicabilitatea art. 10 lit. c) din acelaşi act normativ privind etapele ce trebuie parcurse pentru obţinerea de către recurneta-reclamantă a specializării solicitate, respectiv că echivalarea prevăzută la art. 18 alin. (3) din Normele Metodologice din 14 iulie 2005 nu permite eliberarea unui atestat de liberă practică în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională, fiind încălcate dispoziţiile art. 10 coroborat cu art. 16 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 788/2005, unde sunt menţionate procedurile şi activităţile specifice de evaluare, în vederea atestării dreptului de liberă practică în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională, activităţi desfăşurate de către comisia de psihologie a muncii, transporturilor şi serviciilor.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constatând că recursul este fondat, fiind incident motivul de casare invocat.

Astfel, Înalta Curte constată că potrivit art. 18 alin. (3) din Normele metodologice din 14 iulie 2005 de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România:

"(3) Psihologul atestat în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale are şi toate competenţele psihologului atestat în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională, pe trepte similare de specializare".

Înalta Curte nu poate împărtăşi opinia instanţei de fond în sensul că textul de lege invocat nu se aplică în ceea ce o priveşte pe recurenta-reclamantă, având în vedere pe de o parte, faptul că nu deţine un master în respectiva specialitate, iar pe de altă parte, că textul de lege invocat contravine art. 10 lit. c) şi art. 16 din aceleaşi norme motodologice.

Examinând norma instituită prin art. 18 alin. (3) din Normele metodologice din 14 iulie 2005 de aplicare a Legii nr. 213/2004, se constată că aceasta reprezintă o normă derogatorie de la procedura comună de urmat pentru obţinerea atestării în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională.

Fiind o normă de excepţie, ea se aplică strict în ipoteza prevăzută de respectiva normă, şi anume în ipoteza în care psihologul este atestat în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale, situaţie în care legiuitorul i-a acordat acestuia şi toate competenţele psihologului atestat în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională.

Astfel, în această ipoteză se impune interpretarea normei astfel cum a fost ea edictată, având în vedere că prin niciun text de lege nu se face trimitere la obligativitatea deţinerii unei diplome de master în respectiva specializare şi nici nu se condiţionează obţinerea celei de-a doua specializări prin urmarea anumitor proceduri, ci atestarea în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale, atrage în persoana psihologului şi toate competenţele unei atestări în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională.

Cu alte cuvinte, acordarea celei de-a doua competenţe se face ipso facto în considerarea atestării în prima specialitate.

De altfel, în cauză se impun a fi reţinute şi următoarele prevederi din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, referitoare la obţinerea atestatelor, ce fac trimitere la normele metodologice de aplicare:

Art. 9.

"Atestatul de liberă practică se eliberează pe baza normelor metodologice de aplicare a prezentei legi şi a stării de sănătate certificate".

Art. 10.

"În funcţie de competenţa şi experienţa profesională ale solicitantului, se poate acorda una dintre următoarele forme de atestare: (...)

c) atestatul de liberă practică autonomă, pentru psihologii care întrunesc criteriile de competenţă şi experienţă profesională stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi".

Prin urmare, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de recurs, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admitere cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 117 din 20 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va admite acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Psihologilor din România şi va anula Rezoluţia din 07.05.2021, comunicată cu Adresa nr. x/17.05.2021, emisă de intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România, sens în care va obliga intimatul-pârât să procedeze la emiterea unei decizii prin care să îi fie acordată recurentei-reclamante A. treapta de psiholog autonom în psihologia muncii.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România, ca parte care a pierdut procesul, la plata către recurenta-reclamantă A. a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 117 din 20 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Psihologilor din România.

Anulează Rezoluţia din 07.05.2021, comunicată cu Adresa nr. x/17.05.2021, emisă de intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România şi obligă intimatul-pârât să procedeze la emiterea unei decizii prin care să îi fie acordată recurentei-reclamante A. treapta de psiholog autonom în psihologia muncii.

Obligă intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România la plata către recurenta-reclamantă A. a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.