Regulatory revocation of non-bank financial institution license due to cumulative compliance violations and exclusive supervisory competence over sanction proportionality

Şedinţa publică din data de 22 martie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia înregistrată la data de 03 august 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. S.A.., în contradictoriu cu Banca Naţională a solicitat în principal anularea Hotărârii nr. 5 din 29 aprilie 2022 şi Hotărârea nr. 12 din 8 iulie 2022 emise de intimată, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii aplicate cu o sancţiune mai uşoară.

Cu titlu preliminar, a menţionat contestatoarea că Hotărârea nr. 12 din 8 iulie 2022 nu cuprinde o veritabilă analiză în fapt şi în drept asupra motivelor de contestaţie, fiind doar o copie fidelă a raportului de supraveghere ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 5 din 29 aprilie 2022 .

Prin Hotărârea nr. 5 din 29 aprilie 2022, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a radiat din Registrul general şi din Registrul special Instituţii Financiare Nebancare societatea A. S.A., înscrisă în Registrul general şi în Registrul special Instituţii Financiare Nebancare ţinute de către Banca Naţională a României la Secţiunea k) - Activităţi multiple de creditare sub nr. x, respectiv nr. x şi, implicit, a interzis acestei societăţi desfăşurarea activităţii de creditare.

Prin Hotărârea nr. 12 din 8 iulie 2022 Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a respins, ca nefondată, contestaţia înregistrată la Banca Naţională a României cu nr. x/27.05.2022, formulată de A. S.A. cu privire la Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României nr. 5 din 29 aprilie 2022 privind radierea societăţii A. S.A. din Registrul General şi Registrul special Instituţii Financiare Nebancare şi, implicit, interzicerea desfăşurării activităţii de creditare.

Faptele indicate, pretins a fi încălcate, se încadrează ca fiind încălcări ale Normelor interne privind activitatea de emitere scrisori de garanţie în relaţia cu persoanele juridice desfăşurată în cadrul A. S.A. - ediţia decembrie 2020, iunie 2021; Actului constitutiv al societăţii; Legii contabilităţii nr. 82/1991; Regulamentelor BNR, precum şi Legii nr. 93/2009.

Criticile aduse Hotărârii nr. 5/29.04.2022, fiind respinse prin Hotărârea nr. 12/08.07.2022.

Astfel, Hotărârea nr. 5/29.04.2022 indica faptele prevăzute la lit. a) - c) din art. 59, iar prezentarea propriu-zisă se rezuma la o înşiruire de fapte, care, în cea mai mare parte, au fost remediate în opinia contestatoarei, pe parcursul derulării activităţii de inspecţie, aspect ce nu a fost avut în vedere absolut deloc în cadrul soluţionării contestaţiei.

Din aceasta perspectiva, consideră că ambele hotărâri ale BNR sunt nelegale, deoarece nu respectă formalităţile şi rigorile legale, privind modul de stabilire şi individualizare a sancţiunilor.

Pe fondul cauzei, învederează faptul că sancţiunea aplicată de către Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României, menţinută şi prin hotărârea nr. 12, este nelegală şi netemeinică, ca urmare a reţinerii unei situaţii de fapt eronate, cu ignorarea aspectelor legale incidente în prezenta cauză.

Se susţine că, contestatoarea şi-a îndeplinit în termen obligaţiile, prin transmiterea actelor doveditoare, precum şi prin retransmiterea acestora.

A mai susţinut A. S.A. că sunt nelegale şi netemeinice cele două hotărâri, arătând punctual, pentru fiecare faptă reţinută în sarcina sa, care sunt argumentele pentru care a înţeles să formuleze prezenta contestaţie, după cum urmează:

Cu privire la ce au reţinut Inspectorii în cadrul Raportului de supraveghere nr. x/25.11.2021:

- încălcări ale Normelor interne privind activitatea de emitere scrisori de garanţie în relaţia cu persoanele juridice desfăşurată în cadrul A.. - ediţia decembrie 2020, iunie 2021 -pag. 3-5 din Raportul de supraveghere nr. x/25.11.2021, cu descrierea generala în categoria faptelor din Hotărârea nr. 5, respectiv:

- Neaprobarea în mod statutar a Normelor interne, având drept consecinţa emiterea scrisorilor de garanţie cu încălcarea art. 21 alin. (1) din Legea nr. 93/2009.

Faţă de acest aspect, învederează că art. 21 alin. (1) are în vedere obligaţia entităţilor IFN de a elabora normele interne, obligaţie care a fost îndeplinită, aceste norme existând la nivel de societate.

Încălcarea art. 21 presupune lipsa totala a elaborării Normelor interne şi nu existenta acestora, care ar prezenta anumite deficienţe.

Analiza debitorilor şi entităţilor aflate în relaţii cu contestatoarea s-a realizat prin mijloacele informatizate şi programe, care sunt în mod constant actualizate.

Referitor la cele 29 scrisori de garanţie, care nu ar fi fost aprobate prin note de aprobare apreciază că inadvertenţa constatata de inspectori nu presupune sancţionarea societăţii cu sancţiunea drastica a radierii.

Pentru toate scrisorile de garanţie emise a emis contracte de garantare, prin raportare la situaţia particulară a fiecărui client. De asemenea, s-au corectat Normele în sensul identificării categoriilor de garanţii, reale şi personale.

În ceea ce priveşte menţionarea unor bilete la ordin diferite faţă de menţiunile din contractele de garantare, învederează faptul că s-a indicat că din eroare materiala s-a procedat la completarea unor date greşite, eroare care a fost remediată şi care nu constituie un impediment major.

Fapta de a accepta încasarea în rate a primelor de emitere a scrisorilor de garanţie, fără aprobarea directorului general, învederează că există posibilitatea plăţii în rate a primelor ce a fost prevăzută ca posibilitate în cadrul Normelor interne.

Emiterea unei scrisori de garanţie pentru un grup de societăţi comerciale nerezidente - fapta pentru care s-a oferit explicaţii inspectorilor, în sensul că fiind vorba de o asociere, în cadrul căreia funcţionau atât societăţi rezidente, precum şi societăţi nerezidente, s-a considerat angajamentul acordat ca fiind al societăţii rezidente.

În ceea ce priveşte fapta reţinută privind deschiderea punctului de lucru, prin neînregistrare şi adoptare contrar actelor interne ale societăţii, precizează că această măsură a fost îndeplinită pe deplin, societatea înregistrând punctul de lucru avut în vedere prin rezoluţia nr. 160078/11.11.2021 de la registrul comerţului.

În privinţa modului de înregistrare în contabilitate a evidentelor societăţii, precizează că a externalizat activitatea de organizare a contabilităţii conform contractului de prestări servicii financiar-contabile nr. 50/04.01.2021, încheiat cu socitatea B. S.R.L.

Activitatea prevăzută în contractul de brokeraj reprezintă una de încasări şi plaţi pentru contestatoare, nicidecum activităţi de creditare sau asimilate acestora pentru şi în numele subscrisei. Prin urmare, nu devin aplicabile dispoziţiile indicate de inspectori, respectiv Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plata.

Întrunirea consiliului de administraţie în prezenţa unui singur membru şi adoptarea deciziilor în acest sens, faptă care a fost remediată prin Decizia administratorilor din 29.11.2021, care a presupus confirmarea deciziilor semnate de către Preşedintele CA.

În ceea ce priveşte registrele şedinţelor şi deliberărilor consiliului de administraţie, precum şi registrul şedinţelor şi deliberărilor adunării generale a acţionarilor, precizează ca deficienţele constatate au fost remediate, efectuându-se completările corespunzătoare, conform cerinţelor inspectorilor.

Cu privire la Raportul de supraveghere nr. x/14.01.2022, care se refera în principal la analiza portofoliului de titluri de investiţii precizează că, prin persoanele cu factori de decizie din prezent, a preluat acest titlu ca urmare a cesiunii acţiunilor, conform menţiunii nr. 549111/13.11.2020 de la registrul comerţului.

În concluzie, învederează faptul că s-a respectat şi s-a adus la îndeplinire masurile constatate deficitare de către inspectorii BNR, în acord cu dispoziţiile legale prevăzute de art. 45 din Legea 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 6/2015 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, Regulamentul BNR nr. 5/2012 privind clasificarea creditelor şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit aplicabil entităţilor supravegheate de BNR, altele decât instituţiile de credit.

2. Apărările formulate în cauză

Intimata Banca Naţională a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia în raport de motivele în fapt şi în drept formulate, precum şi de probele administrate în cauză şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Contestatoarea A. S.A. a solicitat, în principal, anularea hotărârii nr. 5/29.04.2022 şi a hotărârii nr. 12/08.07.2022, ambele emise de intimata BNR, criticându-le pentru nelegalitatea şi netemeinicia faptelor constatate şi a sancţiunii dispuse, aceea a radierii societăţii din Registrul general şi Registrul special Instituţii Financiare Nebancare, cu consecinţa interzicerii acestei societăţi de a desfăşura activităţi de creditare.

Înalta Curte constată că intimata BNR a reţinut incidenţa prevederilor art. 59 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare cu modificările şi completările ulterioare, pentru faptele săvârşite de către A. S.A., fiindu-i imputate acestei societăţi încălcări ale următoarelor prevederi:

- neîncheierea de contracte de garanţie pentru toate creanţele/pentru toate bunurile mobile/imobile/intangibile, după caz, ale ordonatorilor şi neînscrierea acestora la Arhiva Electronică a Garanţiilor Reale Mobiliare (actualmente Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară);

- acceptarea drept garanţie la dispoziţia instituţiei financiare nebancare a unor bilete la ordin diferite de cele menţionate în contractele de garantare, precum şi tratamentul eronat al garanţiilor în reglementările proprii privind analiza, aprobarea şi executarea scrisorilor de garanţie, cu impact asupra riscurilor asumate în derularea activităţii de creditare;

- acceptarea încasării în rate a primelor de emitere a scrisorilor de garanţie, fără aprobarea Directorului general;

- acceptarea unor cereri de emitere a scrisorilor de garanţie semnate de persoane care nu deţineau calitatea de reprezentanţi legali ai societăţilor solicitante;

- lipsa, din documentaţiile aferente scrisorilor de garanţie analizate, a documentelor care să ateste că instituţia a efectuat consultări ale bazelor de date centralizate oficiale, respectiv Centrala Incidentelor de Plăţi şi Biroul de Credit;

- emiterea unei scrisori de garanţie pentru un grup de societăţi comerciale nerezidente;

- neînregistrarea în contabilitate a unor operaţiuni în ordine cronologică şi în concordanţă cu documentele justificative;

- înregistrarea eronată/neînregistrarea în contabilitate a unor operaţiuni;

- înregistrarea în evidenţele contabile a unor operaţiuni economico-financiare fără a avea la bază documente justificative datate;

- inexistenţa, anterior lunii noiembrie 2020, a unui registru al şedinţelor şi deliberărilor Consiliului de administraţie şi a unui registru al şedinţelor şi deliberărilor Adunării Generale a Acţionarilor instituţiei financiare nebancare, precum şi pentru că Registrul deliberărilor Adunării Generale a Acţionarilor, ţinut ulterior lunii noiembrie 2020, nu cuprinde toate deciziile Adunării Generale a Acţionarilor;

- întrunirea Consiliului de administraţie al instituţiei în prezenţa unui singur membru şi adoptarea unor decizii nestatutare, care nu sunt valabile;

- adoptarea deciziei de a deschide un punct de lucru nu a fost luată de organul statutar competent şi nu a fost înregistrată la Oficiul National al Registrului Comerţului;

- raportarea eronată a indicatorului Total Capitaluri Proprii. în Situaţia Indicatorilor privind criteriile de înscriere în Registru special pentru data de 30.06.2021;

- neincluderea garanţiilor financiare date pentru clientelă în Situaţia privind clasificarea expunerilor din credite şi necesarul de provizioane specifice de risc de credit întocmită pentru data de 30.06.2021, respectiv în formularul prevăzut în Anexa la Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 4/2012 referitor la raportarea situaţiei privind clasificarea expunerilor din credite/credite legate de serviciile de plată şi necesarul de provizioane specifice de risc de credit aferent acestora, aplicabil entităţilor supravegheate de Banca Naţională a României, altele decât instituţiile de credit;

- neprezentarea, conform solicitărilor echipei de inspecţie, a documentaţiei aferente portofoliului de credite clasificat şi raportat în Situaţia privind clasificarea expunerilor din credite şi necesarul de provizioane specifice de risc de credit, precum şi a biletului la ordin în sumă de 11.949.799,11 RON emis în favoarea A. S.A. de societatea C. S.R.L., documentele respective nefiind identificate în arhiva societăţii;

- raportarea eronată/neraportarea a unor indicatori din Situaţiile financiare periodice întocmite pentru data de 30.06.2021;

- efectuarea de înregistrări contabile fără documente justificative;

- neclasificarea titlurilor achiziţionate potrivit criteriilor prevăzute de reglementările contabile aplicabile;

- nerespectarea regulilor de evaluare a titlurilor deţinute;

- înregistrarea în activul societăţii a unui titlu de valoare (Obligaţiune externă amortizabilă 7 1/2 % aur 1931 la purtător nr. 572207 emisă de D. şi garantată de Statul Român), care nu îndeplineşte condiţiile de recunoaştere în contabilitate a activelor, respectiv nu este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor, societatea efectuând astfel operaţiuni fără acoperire reală".

Înalta Curte constată că anterior aplicării sancţiunii cu radierea din registrele ţinute de banca centrală şi, implicit, interzicerea desfăşurării activităţii de creditare, contestatoarea a fost sancţionată prin Ordinul Prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 86/25.08.2020 cu amendă în sumă de 4.357,53 RON, reprezentând 0,03% din capitalul social minim reglementat aplicabil, pentru retransmiterea în format letric (scanat) a Situaţiei privind clasificarea expunerilor din credite/credite legate de serviciile de plată şi necesarul de provizioane specifice de risc de credit, 3L situaţiei Indicatori privind criteriile de înscriere în Registrul special, a Formularului de raportare a creditelor nou-acordate prevăzute la art. 20 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, cu modificările şi completările ulterioare, aferente datei de 31.03.2020, precum şi pentru netransmiterea Situaţiilor Financiare anuale, a raportului administratorilor şi a raportului auditorului statutar, aferente datei de 31.12.2019.

Referitor la susţinerile contestatoarei conform cărora "Hotărârea nr. 5/29.04.2022 indică faptele prevăzute la lit. a)-c) din art. 59, iar prezentarea propriu-zisă se rezumă la o înşiruire de fapte", contrar acestor afirmaţii se reţine că în cadrul Hotărârii nr. 5/29.04.2022 sunt prezentate, în mod detaliat, prevederile, sunt descrise faptele care au generat nerespectarea respectivelor prevederi menţionându-se că respectivele fapte intră sub incidenţa prevederilor art. 59 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 93/2009.

Încadrarea faptelor reţinute ca fiind faptele prevăzute la lit. a)-c) ale art. 59 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 atestă dreptul BNR de a aplica sancţiuni pentru faptele constatate, în cazul în care constată că o instituţie financiară nebancară şi/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 58 din Legea nr. 93/2009 se fac vinovate de cele menţionate la art. 59 alin. (1) lit. a)-d) din acelaşi act normativ.

În sarcina contestatoarei au fost reţinute şi încălcări ale reglementărilor proprii.

În continuare, cu privire la aspectele referitoare la înregistrările eronate/neînregistrările în contabilitate, conform descrierilor reţinute în Hotărârea nr. 5, precum şi Raport, inclusiv modul de întocmire a raportărilor efectuate către BNR, contestatoarea arată că a luat în calcul toate aspectele învederate de inspectori, efectuând în contabilitate remedierile şi modificările necesare pe parcursul înregistrărilor şi raportărilor contabile ulterioare, şi-a însuşit deficienţele ce au determinat reţinerea în sarcina sa a faptelor referitoare la evidenţa contabilă şi la modul de întocmire a raportărilor.

Înalta Curte apreciază că o eventuală remediere ulterioară neputând schimba constatarea în baza căreia s-a reţinut fapta.

Referitor la fapta constând în emiterea unor scrisori fără aprobarea organelor statutare competente, afirmaţiile contestatoarei în sensul că prin verificarea şi contrasemnarea notelor de aprobare de către directorul societăţii s-a realizat o reevaluare a acestor scrisori, astfel încât fapta nu mai există, nu pot fi reţinute, în condiţiile în care fapta s-a produs deja la data la care scrisorile de garanţie au fost emise, fără aprobarea organelor statutare competente, fiind astfel încălcate în acest fel propriile reglementări interne, nu are relevanţă faptul că, ulterior momentului emiterii scrisorilor de garanţie, au fost emise şi semnate note de aprobare.

Cu privire la criticile privind fapta reţinută ce a constat în neîncheierea contractelor de garanţie pentru toate creanţele/pentru toate bunurile mobile/imobile/intangibile, după caz, ale ordonatorilor şi neînscrierea acestora la Arhiva Electronică a Garanţiilor Reale Mobiliare (actualmente Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară), Înalta Curte apreciază că contestatoarea şi-a încălcat, şi în acest caz, propria reglementare internă,

Cu privire la criticile privind biletele la ordin diferite faţă de menţiunile din contractele de garantare, acestea nu pot fi reţinute, de asemenea o eventuală remediere ulterioară neputând schimba constatarea în baza căreia s-a reţinut fapta.

Afirmaţiile cu privire la fapta de a accepta încasarea în rate a primelor de emitere a scrisorilor de garanţie, fără aprobarea directorului general nu pot fi reţinute, întrucât şi în legătură cu această faptă se constată că A. se face vinovată de încălcarea propriilor reglementări interne. Astfel, în condiţiile în care prima de emitere putea fi achitată în rate, în cazuri bine justificate, şi numai cu aprobarea directorului general, respectiva aprobare nefiind dată, rezultă că norma internă nu a fost respectată. Mai mult, nici susţinerea potrivit căreia plata în rate a primelor a fost prevăzută ca posibilitate în cadrul Normelor interne, deoarece aceasta, potrivit aceleaşi norme interne, era condiţionată de aprobarea directorului general, condiţie care de asemenea nu a fost respectată.

Cu privire la fapta constând în acceptarea unor cereri de emitere a scrisorilor de garanţie, semnate de persoane care nu deţineau calitatea de reprezentanţi legali ai societăţilor solicitante, nu pot fi reţinute apărările contestatoarei, conform cărora a avut în vedere datele publice cu privire la reprezentanţii societăţilor implicate, atâta vreme cât, în fapt, cei care au semnat cereri de emitere a scrisorilor de garanţie nu deţineau calitatea de reprezentanţi legali.

De asemenea, sunt nefondate criticile privind fapta de emitere a unei scrisori de garanţie pentru un grup de societăţi comerciale nerezidente. Contestatoarea arată că asocierea în cadrul căreia funcţionau atât societăţi nerezidente, cât şi societăţi rezidente a considerat angajamentul acordat ca fiind al societăţii rezidente. Din nou se poate constata eroarea în care se află contestatoarea, întrucât contractantul în speţă era reprezentat de un grup de firme înfiinţate în Bulgaria, deci o asociere formată exclusiv din societăţi nerezidente, nicidecum o asociere formată din societăţi nerezidente şi rezidente. Si în această situaţie, contestatoarea a încălcat propriile reglementări interne care prevedeau că aceasta emite scrisori de garanţie următoarelor categorii de clienţi: a) persoane juridice, rezidente, indiferent de forma de organizare şi natura capitalului social.

Referitor la susţinerile în sensul că societatea a înregistrat punctul de lucru avut în vedere prin rezoluţia nr. 160078/11.11.2021 de la Registrul Comerţului, astfel că la data raportului de supraveghere fapta nu mai exista, urmează a fi respinse, întrucât în urma acţiunii de monitorizare şi inspecţie desfăşurate în perioada de referinţă 20.09.2021 - 01.10.2021, a fost consemnată în raport fapta de mai sus şi, ulterior, reţinută în hotărârea contestată. Or, eventuala înregistrare a punctului de lucru, potrivit rezoluţiei din data de 11.11.2021 conform afirmaţiilor contestatoarei, este ulterioară perioadei în care a fost efectuată acţiunea de supraveghere, astfel încât nu se poate susţine că la data inspecţiei fapta nu exista.

Referitor la criticile arătate cu privire la fapta constând în întrunirea consiliului de administraţie în prezenţa unui singur membru şi adoptarea deciziilor în acest sens, faptă care a fost remediată prin decizia administratorilor din 29.11.2021, precizările A. S.A., nu pot fi reţinute întrucât documentul indicat, este unul prin care se încearcă o remediere ulterioară a deficienţei constatate, şi nu unul care ar putea să dovedească neexistenţa faptei reţinute.

Aceeaşi situaţie este şi în cazul remedierii deficienţelor constatate cu privire la registrele şedinţelor şi deliberărilor Consiliului de administraţie şi al Adunării Generale a Acţionarilor, context în care şi în acest caz nu pot fi reţinute aspecte care să susţină contestaţia.

Nu în ultimul rând se observă că A. nu contestă fapta privind analiza portofoliului de titluri de investiţii deţinut, ci relatează contextul preluării titlului şi confirmă că a procedat la anularea şi corectarea în contabilitate a sumelor aferente înregistrării titlului, ca urmare a celor reţinute de inspectori, însuşindu-şi, astfel, deficienţele constatate ce au condus la reţinerea faptei consemnată în hotărârea contestată.

În considerarea prevederilor art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale. În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte.

Înalta Curte apreciază că Hotărârile nr. 5/29 aprilie 2022 şi nr. 12/8 iulie 2022 sunt legale şi temeinice, au fost emise cu respectarea prevederilor legale incidente, invocate în cuprinsul acestora.

Astfel fiind, în mod corect dispunându-se radierea contestatoarei din registrele general şi special, şi, implicit interzicerea activităţii de creditare.

Ţinând cont de numărul mare, diversitatea şi gravitatea faptelor de nerespectare a cadrului de reglementare, autoritatea de supraveghere şi-a exercitat prerogativa de a aplica sancţiunea menită a răspunde în mod corespunzător cumulului de deficienţe identificate în activitatea instituţiei financiare nebancare.

Faptele constând în nerespectarea cadrului legal au impus o reacţie adecvată a autorităţii de supraveghere, menită a răspunde în mod efectiv scopului enunţat la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, conform căruia "Prezenta lege reglementează condiţiile minime de acces la activitatea de creditare şi desfăşurarea acesteia pe teritoriul României, prin instituţiile financiare nebancare, în scopul asigurării şi al menţinerii stabilităţii financiare".

De asemenea, se reţine şi că anterior aplicării sancţiunii cu radierea din registrele ţinute de banca centrală şi, implicit, interzicerea desfăşurării activităţii de creditare, contestatoarea a mai fost sancţionată prin Ordinul Prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 86/25.08.2020 cu amendă, pentru netransmiterea Situaţiilor Financiare anuale, a raportului administratorilor şi a raportului auditorului statutar, aferente datei de 31.12.2019, astfel, radierea acesteia din Registrul general şi din Registrul special Instituţii Financiare Nebancare reprezintă o sancţiune legală, adecvată şi proporţională.

În altă ordine, Înalta Curte are în vedere faptul că art. 275 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006, prevede că "Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale."

Prin urmare, această normă legală limitează sfera controlului judecătoresc la analiza aspectelor de nelegalitate relevate în cadrul unei contestaţii îndreptate împotriva actelor emise de BNR, după cum se arată în alin. (4) al articolului 275 din O.U.G. nr. 99/2006 "în cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte" fără a da instanţei judecătoreşti posibilitatea de a realiza o evaluare proprie asupra oportunităţii de a înlocui o sancţiune dispusă prin actele contestate cu o alta mai uşoară, solicitată pe calea contestaţiei. Procedând altfel, instanţa competentă şi-ar depăşi atribuţiile conferite puterii judecătoreşti, ceea ce nu este permis, intimata BNR fiind singura instituţie abilitată ca, pentru faptele reţinute în sarcina contestatoarei, să stabilească sancţiunea adecvată.

Pentru toate motivele arătate, nefiind găsite motive de nelegalitate în cuprinsul actelor atacate în cauză, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de A. S.A., împotriva Hotărârii nr. 5 din 29 aprilie 2022 şi a Hotărârii nr. 12 din 8 iulie 2022, ambele emise de intimata BNR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva Hotărârii nr. 5 din 29 aprilie 2022 şi a Hotărârii nr. 12 din 8 iulie 2022 emise de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2023.