Discriminatory harassment via disciplinary sanction for professional criticism; scope of O.G. 137/2000 and right to defend in administrative proceedings

Şedinţa publică din data de 22 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Ordinul Tehnicienilor Dentari, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., a solicitat desfiinţarea/anularea Hotărârii nr. 504 din data de 21.08.2019 emisă de Colegiul Director al CNCD, în dosarul x/2018, ca urmare a petiţiei nr. 1816 din 2018 depusă de A. şi comunicată la sediul ales pentru comunicarea actelor în data de 02.10.2019 de sancţionare a OTDR cu avertisment şi, în rejudecarea cererii petentului A., respingerea ca vădit nefondată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal l, prin sentinţa nr. 546 din 13 aprilie 2021, a respins excepţia inadmisibilităţii ca nefondată şi a respins cererea formulată de reclamantul Ordinul Tehnicienilor Dentari, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Ordinul Tehnicienilor Dentari a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivare arată că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii şi este un rezultat al unei analize incorecte a situaţiei de fapt şi o greşită aplicare a legii.

OTDR este obligat sa cerceteze disciplinar fiecare sesizare scrisă, prin urmare, dispoziţiile art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 nu-şi găsesc aplicabilitate în procedura de soluţionare a unei sesizări.

Instanţa de fond în analiza sa ar fi trebuit să verifice şi să constate dacă a existat intenţia de a leza demnitatea d-lui A..

Curtea de Apel ar fi putut constata că nu s-a creat şi nici nu a existat intenţia de creare a unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, fapt ce denotă lipsa vinovăţiei, ca element constitutiv al răspunderii contravenţionale,

Comisiile OTDR nu au făcut decât să-şi exercite atribuţiile legale de soluţionare a sesizării depuse de dl. B..

Dacă sancţiunea aplicată dlui A. de Comisia Disciplinară era justificată sau nu, analiza de legalitate sau de temeinicie este însă prerogativa instanţelor de judecată, din rândul cărora CNCD nu face parte şi nici nu se poate substitui instanţelor judecătoreşti, tot aşa cum nici preşedintele şi nici Consiliul Naţional al OTDR nu se pot substitui Comisiei de Disciplină, potrivit principiului separării funcţiilor "executivă" şi "de judecată".

Astfel fapta reclamată nu poate constitui un motiv în săvârşirea unor acte de discriminare, aşa cum sunt ele deţinute de art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, respectiv [5] Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

Deşi a aplicat o sancţiune contravenţională, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a descris fapta pentru care a fost sancţionat OTDR.

Potrivit prevederilor O.G. nr. 137/2000 de la art. 20 alin. (4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor. OTDR nu a fost parte citată la CNCD şi această lipsă de procedură cu OTDR nu a fost sancţionată de instanţa de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că pârâtul A. a sesizat CNCD cu privire la caracterul discriminatoriu al cercetării şi sancţionării sale disciplinare de către Comisia de disciplină a Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, ca urmare a comentariilor critice pe care acesta le-a făcut în luna februarie 2017 pe reţeaua de socializare C., în cadrul unui grup restrâns numit "D.".

Prin Hotărârea nr. 504/21.08.2019 emisă în dosarul nr. x/2018, Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a reţinut hărţuirea petentului de către partea reclamată prin faptul că a fost singurul sancţionat pentru că şi-a exprimat opinia faţă de prestaţia OTDR, pe C..

Înalta Curte reţine că prin motivele de recurs în esenţă, OTDR susţine că a fost nelegal sancţionat contravenţional cu avertisment şi că nu figura în citativul CNCD, iar persoanele reclamate sunt persoane fizice care nu au calitatea de prepuşi/salariaţi.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte constată că în cadrul procedurii CNCD s-au depus note scrise prin care se identifică organismul profesional OTDR, structurile acestuia, organele de conducere şi persoanele nominalizate în plângere care nu se disociază de OTDR. Deci în consecinţă OTDR era în cunoştinţă de termenul şi termenii de citare ai CNCD, astfel excluzându-se prejudicierea dreptului la apărare.

Referitor la criticile OTDR, la dosarul cauzei se află dovezi care prezintă detaliat situaţia de fapt, intimidantă şi ostilă pe care atât CNCD, cât şi instanţa de fond le-au apreciat şi motivat corect ca fiind fapte de discriminare, în sensul art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare prevăd următoarele:

(5) Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

Astfel, fapta de hărţuire, conform textului de lege anterior redat, cuprinde o gamă largă de comportamente care trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile enumerate, precum rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant etc.

Înalta Curte constată că instanţa de fond, temeinic şi legal a apreciat că, sancţionarea intimatului-pârât A. pentru formularea anumitor critici în legătură cu modul în care organizaţia profesională din care face parte îşi îndeplineşte atribuţiile în legătură cu membrii acesteia, exprimate în cadrului unui grup de dialog pe o reţea de socializare este de natura a crea un cadru intimidant, susceptibil a limita libertatea acestuia de exprimare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ordinul Tehnicienilor Dentari împotriva sentinţei nr. 546 din 13 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2023.