Eligibility of public health management committee members for statutory computer-based salary surcharge

Şedinţa publică din data de 22 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul Serviciul de Ambulanta Bucureşti-Ilfov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, anularea constatărilor, concluziilor şi măsurilor Raportului nr. ACP 564/20151 înaintat cu adresa MS nr. C. civ. 393/06.01.2016, înregistrată la SABIF sub nr. x/08.01.2016, Pct. II. lit. g), subpunct b1 resurse umane salarizare.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 498 din 18 decembrie 2020, a admis acţiunea formulată de reclamantul Serviciul de Ambulanta Bucureşti-Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, a anulat constatările, concluziile şi măsurile privitoare la sporul de 15% acordat membrilor comitetului director, cuprinse în raportul nr. x 564/08.12.2015 la pct. II Resurse umane salarizare, lit. g) sporuri, subpunctul b), respectiv la paginile 8 şi 11 din raport.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond, recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivarea sentinţei este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente în prezenta cauză, fără a aplica aceste prevederi, în concret, la situaţia de fapt, existând astfel contradicţie între textele de lege indicate şi soluţia dată.

În perioada ianuarie 2011 - iunie 2017, salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată prin Legea cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, care s-a aplicat etapizat prin legi speciale anuale.

Potrivit art. 6 alin. (4) din Legea cadru nr. 284/2010, ordonatorii principali de credite au avut obligaţia să stabilească salariile de bază, sporurile, alte drepturi salariale în bani şi în natură stabilite potrivit legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu, cu precizarea că Ministerul Sănătăţii are calitatea de ordonator principal de credite pentru unităţile prevăzute în anexa nr. 2 la H.G. nr. 144/2010 cu modificările şi completările ulterioare, unde sunt prevăzute şi serviciile de ambulanţă judeţene.

Prin O.M.S. nr. 547/2010 a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Conform art. 17 alin. (1) din OMS nr. 547/2010, sporurile pentru condiţii de muncă se acordă pentru activitatea desfăşurată, conform contractului individual de muncă, în cadrul programului normal de lucru.

Deşi, prevederile art. 8 alin. (1) din aceleaşi regulament, stabilesc că în toate cazurile în care se menţionează personalul din unităţi, secţii, compartimente etc. se va înţelege întregul personal al unităţilor, secţiilor, compartimentelor etc. respective, în fapt se înţelege întreg personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (1).

Conform art. 118 alin. (8) (9) şi (11) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, privind reforma în domeniul sănătăţii, contractul individual de muncă al persoanelor care ocupă funcţia de manager general şi funcţii de conducere specifice comitetului director se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului. Pe perioada executării contractului de management/administrare, membrii comitetului director beneficiază de un salariu de bază şi de alte drepturi salariale stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare.

Managerul general încheie cu Ministerul Sănătăţii, reprezentat prin ministru, un contract de management pe o perioadă de maximum 3 ani, în conţinutul căruia sunt prevăzuţi atât indicatorii specifici de performanţă, cât şi clauzele contractuale care reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor.

Astfel, prevederile Regulamentului aprobat prin OMS nr. 547/2010 se aplică numai personalului expres nominalizat în cuprinsul acestuia care îndeplineşte şi condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) din acest regulament.

Prin urmare, pe perioada suspendării contractului individual de muncă, persoanele care ocupă funcţia de manager şi funcţii de conducere specifice comitetului director, pe perioada mandatul îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract de management/administrare şi pot beneficia numai de drepturile salariale stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare pentru această categorie de personal.

Prin Raportul privind controlul efectuat la Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov, aprobat de Ministrul Sănătăţii, nr. ACP 564/08.12.2015, s-a reţinut în sarcina conducerii Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov:

"... s-a constatat că s-a acordat un spor de 15% conform prevederilor OMS 547/2010, anexa 3, lit. b), pct. 7, membrilor comitetului director, . . . . . . . . . .".

Astfel, în Raport se menţionează:

"De sporul de 15% din salariul de bază prevăzut la lit. B) (7) din anexa 3 la OMS nr. 547/2010 beneficiază personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puţin 75% din programul de lucru.

Persoanele care ocupă funcţii de conducere în comitetul director nu intră sub incidenţa acestor prevederi şi nu pot beneficia de sporul de 15% din salariul de bază întrucât conform atribuţiilor stabilite prin contractul de management sau contractul de administrare atribuţiile acestor persoane sunt de a manageria întreaga unitate sanitară sau anumite domenii de activitate ale acesteia, lucru care nu se poate realiza stând în faţa calculatorului cel puţin 75% din programul normal de lucru

De sporul de 15% din salariul de bază prevăzut la lit. B) (7) din anexa nr. 3 la OMS nr. 547/2010 poate beneficia personalul TESA şi personalul din Dispeceratul integrat."

În ceea ce priveşte membrii comitetului director, cu excepţia managerului, prin Ordinul nr. 1624/2007 au fost aprobate atribuţiile acestora, atribuţii asumate prin contractul de administrare. Şi în situaţia acestor funcţii de conducere (directorul medical, directorul economic, directorul tehnic şi asistentul-şef), obligaţiile asumate sunt de natura specifică a funcţiilor de conducere, respectiv: "aprobă, asigură, propune, organizează, răspunde, supervizează, analizează, ia măsuri pentru..., coordonează, controlează".

În concluzie, majoritatea atribuţiilor corespunzătoare funcţiilor de conducere sunt legate de aprobări care se realizează în format scris sub forma unor rezoluţii sau semnături. Actele care necesită aprobări sunt întocmite/elaborate de compartimentele de specialitate prin personalul de execuţie angajat în acest scop şi care se află în subordinea membrilor comitetului director în conformitate cu Ordinul nr. 259/2010 pentru aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare al Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov. Conducerea Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov nu a pus la dispoziţie membrilor comisiei de control documente din care să reiasă faptul că la nivelul Serviciului de ambulantă este implementat şi în stare de funcţionare un sistem electronic de circuit al documentelor care ar presupune inclusiv semnarea acestora electronic, ceea ce ar presupune că toate documentele rămân în sistem electronic pentru lecturare şi implicit semnare/aprobare.

Spor de 15% din salariul de bază:

7. personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puţin 75% din programul normal de lucru;".

În concluzie, norma legală instituie o condiţie esenţială pentru acordarea sporului de 15% şi anume ca timpul efectiv de lucru pe calculator să fie de cel puţin 75% din programul normal de lucru.

Pentru aceste motive, solicită casarea sentinţei civile nr. 498/2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii în contencios administrativ ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul Serviciul de Ambulanta Bucureşti-Ilfov a solicitat anularea constatărilor, concluziilor şi măsurilor Raportului Corpului de Control al Ministrului Sănătăţii nr. ACP 564/2015.

Raportul a fost întocmit în temeiul dispoziţiilor art. 4 şi 4 indice 1 din O.G. nr18/2011, pentru stabilirea măsurilor privind verificarea şi controlul unităţilor sanitare cu paturi de către Ministerul Sănătăţii şi instituţiile din subordinea acestuia potrivit cărora:

"(1) Activitatea inspectorilor sanitari, a asistenţilor-inspectori şi a farmaciştilor-inspectori se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare care reglementează activitatea de control în domeniul sănătăţii publice şi în domeniul farmaceutic. (2) Personalul împuternicit cu atribuţii în domeniile medical, farmaceutic, economic, resurse umane, normare, organizare şi salarizare supune aprobării ministrului sănătăţii raportul de control întocmit în urma verificărilor efectuate. (3) Măsurile propuse în domeniul asistenţei medicale şi în domeniul farmaceutic, prevăzute în raportul de control şi aprobate de ministrul sănătăţii, sunt obligatorii şi sunt duse la îndeplinire de unităţile sanitare publice sau private controlate în termenele stabilite. (4) Nerespectarea măsurilor stabilite în calitatea serviciilor de asistenţă medicală poate duce la suspendarea sau ridicarea autorizaţiei de funcţionare a unităţii sanitare controlate, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, ori la aplicarea altor sancţiuni, după caz.(5) Unităţile sanitare din subordinea Ministerului Sănătăţii au obligaţia ducerii la îndeplinire a măsurilor stabilite prin raportul de control aprobat de ministrul sănătăţii în domeniile medical, farmaceutic, economic, resurse umane, normare, organizare şi salarizare, în termenele stabilite. (6) Pentru unităţile sanitare, altele decât cele din subordinea Ministerului Sănătăţii, raportul de control poate conţine şi recomandări asupra domeniilor economic, resurse umane, normare, organizare şi salarizare, potrivit reglementărilor în vigoare. Recomandările prevăzute în raportul de control care sunt aplicabile unităţilor sanitare, altele decât cele din subordinea Ministerului Sănătăţii, vor fi comunicate instituţiilor implicate. (7) Unităţile sanitare publice sau private supuse controlului au obligaţia de a permite accesul comisiilor de control în incinta unităţii sanitare şi de a pune la dispoziţia acestora toate documentele solicitate de membrii comisiilor de control, cu respectarea prevederilor art. 198 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare".

Art. 41.Nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (3), (5) şi (7) se sancţionează, în funcţie de entitatea controlată, conform prevederilor legale în vigoare.

În raportul nr. x 564/08.12.2015 la pct. II Resurse umane salarizare, lit. g) sporuri, subpunctul b), respectiv la paginile 8 şi 11 din raport, s-a reţinut că, pe baza documentelor prezentate, s-a constatat că s-a acordat spor de 15% conform prevederilor OMS 547/2010, Anexa 3, lit. B), pct. 7, membrilor comitetului director, conform calculelor lunare de salariu din fluturaşii de salariu pe luna august 2015. De sporul de 15% din salariul de bază prevăzut la lit. B) (7) din anexa nr. 3 la OMS nr. 547/2010 beneficiază personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puţin 75% din programul normal de lucru.

Recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, prin organele sale de control, a apreciat că persoanele care ocupă funcţii de conducere în comitetul director nu intră sub incidenţa prevederilor OMS 547/2010, Anexa 3, lit. B), pct. 7, şi nu pot beneficia de sporul de 15% din salariul de bază întrucât conform atribuţiilor stabilite prin contractul de management sau contractul de administrare, atribuţiile acestor persoane sunt de a manageria întreaga unitate sanitară sau anumite domenii de activitate ale acesteia, lucru care nu se poate realiza stând în faţa calculatorului cel puţin 75% din programul normal de lucru.

În drept, se reţine că potrivit prevederilor Anexei 3, lit. B), pct. 7 din Ordinul MS 547/2010 (pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice), are dreptul la plata unui spor de 15% din salariul de bază: personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puţin 75% din programul normal de lucru;

Înalta Curte apreciază contrar celor susţinute de recurent că dreptul la plata sporului de 15% din salariul de bază nu este limitat la o anumită categorie de personal. Prin urmare, aprecierile recurentului, în sensul că de acest spor poate beneficia doar personalul TESA şi personalul din Dispeceratul integrat, nu sunt susţinute de textul de lege mai sus menţionat.

Prin urmare, pentru a stabili dacă un angajat din cadrul sistemului de sănătate publică are dreptul la plata sporului în discuţie, este necesară verificarea atribuţiilor acestuia şi a activităţii efective pe care o desfăşoară, conform documentaţiei de angajare şi altor înscrisuri relevante în acest sens.

Membrii comitetului director al unităţii sanitare reclamante sunt managerul general, directorul medical, directorul economic, directorul tehnic şi asistentul şef.

Contractele de management/administrare depuse la dosar reglementează raporturi de muncă, iar sistarea plăţii unui element constitutiv al salariului prevăzut în contract (în speţă, sporul de 15% conform OMS 547/2010) ori recuperarea acestui spor de la persoanele angajate în funcţia prevăzută în contract nu poate interveni decât în urma anulării, modificării ori încetării acestor contracte, ceea ce nu este cazul în speţă.

Activitatea complexă a unităţii reclamante este înregistrată şi se reflectă în programe informatice specifice domeniului medical, instalate pe calculatoarele din dotarea unităţii sanitare reclamante.

Prin urmare, exercitarea de către membrii comitetului director a atribuţiilor de aprobare, coordonare, organizare, supraveghere, nu se poate realiza în lipsa lucrului la calculator, doar prin întocmirea de rezoluţii scrise şi semnături.

Contrar susţinerilor recurentului, chiar dacă o parte a documentaţiei este întocmită de compartimente de specialitate din subordinea comitetului director, se reţine că membrii comitetului director au nevoie de acces la programele informatice instalate pe calculatoare pentru a verifica corectitudinea documentelor şi realitatea informaţiilor cuprinse în aceste documente, informaţii care se regăsesc în sistemele/programele informatice ale unităţii sanitare reclamante.

De asemenea, din prevederile contractelor de management/administrare depuse la dosar rezultă că membrii comitetului director nu doar aprobă, controlează, supervizează documentele întocmite de subordonaţi, ci, la rândul lor, au obligaţia de a întocmi documente constând în propuneri scrise, răspunsuri scrise, planuri, studii, rapoarte.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 498 din 18 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2023.