Validity of judicial panel substitution and admissibility of recusal against non-member judge in cassation appeal

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 19.04.2017 şi înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii IPJ Suceava şi MAI Bucureşti a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- acordarea, de către pârâtele IPJ Suceava şi Ministerul Afacerilor Interne, a cuantumului maxim al salariilor de bază şi al sporurilor, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv Familii Ocupaţionale de Funcţii Bugetare: Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 71 din 2015, actualizarea şi plata diferenţelor la drepturile salariale în funcţie de clasele de salarizare şi coeficienţii de ierarhizare, ale funcţiilor deţinute, stabilirea la nivelul maxim, pentru perioada: 09.04.2015- 05.10.2016;

- comunicarea, de către pârâtele IPJ Suceava şi Ministerul Afacerilor Interne, la adresa de domiciliu a buletinului financiar de calcul, privind stabilirea şi actualizarea la zi, în funcţie de indicele de inflaţie şi dobânda legală, a cuantumului maxim al salariilor de bază şi al sporurilor, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv Familii Ocupaţionale de Funcţii Bugetare: Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 71 din 2015, în referire la plata diferenţelor la drepturile salariale în funcţie de clasele de salarizare şi coeficienţii de ierarhizare, ale funcţiilor deţinute şi să se stabilească la nivelul maxim, pentru perioada: 09.04.2015 05.10.2016;

- precizarea, de către pârâtele IPJ Suceava şi Ministerul Afacerilor Interne, a valorilor nivelului minim şi a nivelului maxim a clasei de salarizare şi a coeficienţilor de ierarhizare, pentru funcţiile deţinute în cadrul IPJ Suceava, în perioada: 09.04.2015-05.10.2016, precum şi a valorilor efective ale clasei de salarizare şi a coeficienţilor de ierarhizare, pentru funcţiile deţinute în cadrul IPJ Suceava, în perioada: 09.04.2015-05.10.2016, de care a beneficiat la calculul elementelor salariale mai sus menţionate;

- precizarea, de către pârâtele IPJ Suceava şi Ministerul Afacerilor Interne, a faptului dacă termenul de: salariu de bază minim brut, în accepţiunea H.G. nr. 1017/2015 şi H.G. nr. 1/2017, este sinonim cu termenul de: salariu de funcţie, în accepţiunea Legii nr. 284/2010.

- iniţierea de demersuri, de către cele două pârâte, în vederea declasificării, actelor normative secundare: H.G. nr. 0292/2011, Ordinul MAI S/214/2011, cu modificările şi completările ulterioare, acte care încalcă principiile CEDO privind claritatea, previzibilitatea şi predictibilitatea normei de drept, precum şi art. 31, din Constituţia României, şi Legea nr. 182/2002, şi comunicarea de copii după aceste norme declasificate.

Prin sentinţa nr. 4105 din 12 octombrie 2017, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

A admis în parte acţiunea, având ca obiect "drepturi băneşti" formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava şi Ministerul Afacerilor Interne Bucuresti.

A obligat pârâţii să plătească reclamantului diferenţele salariale rezultate din salariile acordate şi salariile stabilite la nivelul maxim de salarizare în plată pentru funcţii similare ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din Legea nr. 71/2015 aprobată prin O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice pentru perioada 09.04.2015 - 05.10.2016, sume ce se vor actualiza în raport de indicele de inflaţie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul A. şi pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava şi Ministerul Afacerilor Interne.

Prin decizia nr. 1329 din 19 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava s-a admis excepţia tardivităţii recursului formulat de recurentul IPJ, s-a respins, ca tardiv introdus, recursul formulat de recurentul IPJ, împotriva sentinţei nr. 4105 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2017; s-au admis recursurile formulate de reclamantul A., şi pârâtul MAI împotriva aceleiaşi sentinţe, s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 16 mai 2018 sub nr. x/2017*.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată în şedinţa publică din 21 iunie 2018 în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepţia de litispendenţă invocată din oficiu, în raport de dosarul nr. x/2017 înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava şi s-a trimis dosarul instanţei mai întâi investite.

Prin sentinţa nr. 1325 din 20 decembrie 2019, Tribunalul Suceava a dispus următoarele:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MAI pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea la acordarea cuantumului maxim al salariilor de bază şi al sporurilor, şi respinge, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, capătul de cerere respectiv.

Admite în parte acţiunile conexate formulată de reclamantul A. cu domiciliul în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava şi Ministerul Afacerilor Interne Bucureşti.

Obligă pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava să acorde reclamantului cuantumul maxim al salariilor de bază şi al sporurilor din cadrul categoriei profesionale, respectiv familii ocupaţionale de funcţii bugetare: Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, din care face parte reclamantul, cu actualizarea şi plata diferenţelor drepturilor salariale stabilite la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare, ca urmare a aplicării art. 1 alin. (5)1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, pentru perioada 09.04.2015-05.10.2016, inclusiv prin acordarea:

- sporului maxim de risc şi de solicitare neuropsihică în procent de 20% pentru perioada 01.08.2015-05.10.2016;

- procentului de 100% din cuantumul sumelor compensatorii tranzitorii corespunzătoare salariului de merit în plată la nivelul anului 2009 pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016, respectiv acordarea procentului de 50% din cuantumul sumelor compensatorii tranzitorii, corespunzătoare salariului de merit în plată la nivelul anului 2009 pentru perioada 01.08.2016-05.10.2016;

- sumelor compensatorii tranzitorii corespunzătoare sporului maxim pentru lucrări de excepţie şi misiuni speciale în procent de 50%, în plată la nivelul anului 2009, pentru perioada 09.04.2015-05.10.2016;

- sporului maxim de fidelitate, în procent de 20% pentru perioada 09.04.2015-05.10.2016; diferenţe salariale ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie şi la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenţei fiecărui drept salarial şi până la data plăţii efective.

Respinge ca nefondate restul capetelor de cerere.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a promovat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava.

Prin decizia nr. 672 din 24.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a admis recursul promovat de pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava, împotriva sentinţei nr. 1325 din 20 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, intimaţi fiind pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi reclamantul A.. S-a casat sentinţa nr. 1325 din 20 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 şi în rejudecare: s-a respins acţiunea promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava şi Ministerul Afacerilor Interne Bucureşti.

La data de 28.10.2019 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. dosar x/2019, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 672 din 24.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 963 din data de 17 decembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

A respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 672 din 24.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, intimaţi fiind Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava şi Ministerul Afacerilor Interne, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs de reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5 şi 7 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Arată recurentul că înţelege să invoce excepţia de procedură a autorităţii de lucru judecat cu privire la dispozitivul Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, pronunţată de de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Or, dispoziţia definitivă din dispozitiv, dată de 3 magistraţi judecători independenţi, a fost încălcată, cu privire la stabilirea componenţei efective a completului de judecată, care a soluţionat dosarul nr. x/2019, din acest complet făcând parte în mod nelegal şi neprocedural, netransparent, neprevizibil şi nepredictibil, doamna judecător B..

Arată recurentul că aspectul încălcării normelor procedurale obligatorii, de ordine publică cu privire la componenţa completului de judecată, cu privire la modul de desemnare a membrilor completului de judecată, dar şi cu privire la încălcarea autorităţii de lucru judecat, în limitele procesuale expuse, i-au creat un prejudiciu procesual evident, în condiţiile în care la data de 04.12.2019, a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător C. (având în vedere dispoziţiile definitive obligatorii din încheiere), cerere care prin încălcarea normelor de procedură civilă şi a Regulamentului intern de norme ce reglementează activitatea instanţei de judecată, nu a mai fost înregistrată printr-un dosar asociat (de exemplu: 763/39/2019/a2) şi apoi soluţionată separat printr-o Încheiere finală, fiind respinsă nelegal, prin decizia civilă nr. 963 din data de 17.12.2019, ca inadmisibilă.

Cu privire exclusiv la parţialitatea doamnei judecător B. precizează recurentul faptul că doamna judecător B., a exercitat funcţia de judecată în cadrul completului C1 R, în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosar aflat în faza procesuală a recursului, pronunţându-se pe fondul cauzei, într-un dosar civil al cărui obiect principal este identic cu obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, (în care a avut calitatea de reclamant), şi în care reclamantul, poliţist activ în cadrul IPJ Suceava, până în anul 2016, s-a aflat într-o situaţie juridică similară, cu situaţia juridică a recurentului din dosarul x/2017 (cu privire la capătul principal de cerere, din prima cerere de chemare în judecată, formulată la data de 12.04.2017).

Deşi cele două dosare mai sus invocate, au avut evoluţii procesuale diferite la prima instanţă, şi au fost repartizate, cercetate, dezbătute, analizate, de complete de judecată diferite, considerentele celor două decizii civile, mai sus invocate, sunt absolut indentice.

O astfel de preluare a motivării, la nivel grosier, ad integrum, necondiţionat de obiectul, părţile, sau cauza acţiunii, de o manieră repetitivă (fiind vorba despre cel puţin trei decizii civile), de la un dosar la altul, sau de realizare în comun, la nivelul mai multor complete de judecată, din cadrul Curţii de Apel Suceava a unei motivări comune, de prezentare a unor considerente comune, în condiţiile explicite mai sus detaliate, este de natură să afecteze principiul securităţii raporturilor juridice, al dreptului la un proces echitabil, este de natură să creeze premisele unei erori judiciare, creându-i recurentului un prejudiciu procesual evident, o insecuritate şi confuzie juridică, cu privire la autoritatea şi puterea de lucru judecat a deciziei invocate, referitor la obiectul principal dedus judecăţii, din prima cerere de chemare în judecată, părţile litigiului, sau cu privire la cele patru capete de cerere din cea de a doua cerere de chemare în judecată, mai sus menţionate, pentru a căror stabilire este nevoie de continuarea procedurilor judiciare, la nivel naţional, precum şi la nivelul Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În aceste condiţii mai sus detaliate, a fost încălcat secretul deliberării şi al motivării celor trei decizii civile.

Revenind la recursul declarat împotriva deciziei nr. 963 din data de 17 decembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurentul arată că se impune casarea deciziei civilă nr. 963 din data de 17.12.2019 (partea care se referă la respingerea cererii de recuzare a doamnei judecător C.), pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, şi apoi pe cale de consecinţă, casarea întregii decizii civile nr. 963 din data de 17.12.2019, fiind incidente motivele de casare, de nelegalitate, prevăzute de art. 488 alin. (1), punctul 1, punctul 2, punctul 5, punctul 7 din C. proc. civ.

În partea finală a dispozitivului Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus cu titlu de autoritate dar şi de putere de lucru judecat următoarele:,,…La termenul de judecată din 17.12.2019, în locul doamnelor judecător D. şi E., în componenţa completului de judecată vor intra doamnele judecător F. şi Amalia Stănescu…".

Această parte din dispozitiv, a dobândit autoritate de lucru judecat, la data de 03.12.2019, arată recurentul.

Cu toate acestea, dispoziţia definitivă mai sus citată, dată de 3 magistraţi judecători independenţi, a fost încălcată, cu privire la stabilirea componenţei efective a completului de judecată, care a soluţionat dosarul nr. x/2019, din acest complet făcând parte în mod nelegal şi neprocedural, netransparent, neprevizibil şi nepredictibil, doamna judecător B. (în lipsa evenual a unei noi dispoziţii de repartizare aleatorie a dosarului, sau a altui act procedural care să fie comunicat şi pus în discuţia părţilor, cu privire la nerespectarea Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, şi la schimbarea ad-hoc a unui membru al completului de judecată), mai arată recurentul.

Acest aspect al încălcării normelor procedurale obligatorii, de ordine publică cu privire la componenţa completului de judecată, cu privire la modul de desemnare a membrilor completului de judecată, dar şi cu privire la încălcarea autorităţii de lucru judecat, în limitele procesuale mai sus expuse, i-a creat un prejudiciu procesual evident, susţine recurentul, în condiţiile în care la data de 04.12.2019, a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător C. (având în vedere dispoziţiile definitive obligatorii din încheiere), cerere care prin încălcarea normelor de procedură civilă şi a Regulamentului intern de norme ce reglementează activitatea instanţei de judecată, nu a mai fost înregistrată printr-un dosar asociat (de exemplu: 763/39/2019/a2), şi apoi soluţionată separat printr-o Încheiere finală, fiind respinsă nelegal, prin decizia civilă nr. 963 din data de 17.12.2019, ca inadmisibilă.

Practic, prin folosirea unui artificiu nelegal procedural, netransparent, neprevizibil şi nepredictibil, (în lipsa evenual a unei noi dispoziţii de repartizare aleatorie a dosarului, sau a altui act procedural care să fie comunicat şi pus în discuţia părţilor, cu privire la nerespectarea Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, şi la schimbarea ad-hoc a unui membru al completului de judecată), doamna judecător B., a făcut parte din completul de judecată ce a soluţionat dosarul nr. x/2019, instanţa de judecată considerând nelegal, şi neprocedural, că a solicitat recuzarea unui judecător (C.), care nu face parte din completul de judecată.

În ceea ce privesc motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, recurentul reia criticile formulate împotriva Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi mai adaugă următoarele, reluând practic aceleaşi critici pentru fiecare motiv de casare invocat:

Completul de judecată care a exercitat funcţia de judecată în dosarul nr. x/2019, nu a fost alcătuit potrivit dispoziţiilor legale, iar compunerea acestuia a fost schimbată cu încălcarea legii, din următoarele considerente:

Cererea de recuzare a judecătorului C., formulată de recurent la data de 04.12.2019, şi trimisă prin Poşta Română cu confirmare de primire, nu a mai fost înregistrată în evidenţele ECRIS, şi în alte evidenţe ale instanţei, prin atribuirea unui număr de dosar asociat (de exemplu: 763/39/2019/a2), cum s-a întâmplat cu prima cerere de recuzare care a făcut obiectul dosarului asociat: x/2019

Cererea de recuzare a judecătorului C., formulată de recurrent la data de 04.12.2019, nu a fost soluţionată separat printr-o Încheiere, care să fie pronunţată în şedinţă publică, după cum prev. de art. 51 alin. (5), din C. proc. civ., încheiere care să poată fi atacată la instanţa de recurs, conform disp. art. 53 alin. (1), din C. proc. civ.

Judecătorul C., care trebuia să facă parte din completul de judecată, conform dispoziţiilor obligatorii ale Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, nu a mai făcut parte din acest complet de judecată, în condiţiile în care din aplicaţia informatică: portjust.ro, sau din decizia civilă nr. 963/17.12.2019, nu rezultă că aceasta a formulat cerere de abţinere, sau că împotriva acesteia s-a formulat cerere de recuzare.

Completul de judecată ce a participat la sedinţa de judecată din data de 17.12.2019, în dosarul nr. x/2019, prin pronunţarea deciziei civile nr. 963/17.12.2019, a încălcat autoritatea de lucru judecat a Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, mai sus menţionate, motiv de nulitate absolută, de ordine publică, necondiţionată, a întregii decizii civile nr. 963/17.12.2019. Membrii completului de judecată (inclusiv grefierul de şedinţă), trebuiau să cunoască conţinutul acestei încheieri şi să respecte atoritatea şi puterea de lucru judecat ale acesteia, arată recurentul. Mai mult judecătorul G. a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat şi motivat Încheierea finală definitivă din data de 03.12.2019, dată în dosarul nr. x/2019.

Nu rezultă, în condiţii de obiectivitate, de regularitate procesual civilă şi în condiţiile necesităţii garantării efective a respectării principiilor findamentale ale procesului civil(principii reglementate şi la nivel constituţional, precum şi la nivel comunitar european), principii statuate expres prin disp. art. 6, art. 7, art. 8, art. 12, art. 13, art. 14, art. 19, art. 20, art. 22, din C. proc. civ..(şi care trebuiau cunoscute şi aplicate efectiv inclusiv de membrii completului de judecată), de ce anume judecătorul C. nu a mai făcut parte din completul de judecată mai sus menţionat, şi de ce nu a respectat dispoziţiile obligatorii ale Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, concluzionează recurentul.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Prealabil, Înalta Curte arată că motivele de recurs formulate la data de 8 martie 2022 de către recurent le va respinge ca fiind tardiv formulate faţă de dispoziţiile art. 485 coroborate cu dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Mai arată Înalta Curte că deşi recurentul îşi întemeiază declaraţia de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5 şi 7 C. proc. civ. reia aceleiaşi critici pentru fiecare dintre motivele de casare invocate.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte învederează că, pentru o mai bună logică a redactării, având în vedere similitudinea şi corelaţiile dintre criticile expuse de recurent, cererea de recurs va fi analizată şi soluţionată printr-un raţionament juridic întemeiat pe argumente comune.

Analizând sentinţa recurată din perspectiva criticilor recurentului, în limitele învestirii, respectiv, partea care se referă la respingerea cererii de recuzare a doamnei judecător C., Înalta Curte le va respinge ca nefondate.

Referitor la critica recurentului în sensul că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat "cu privire la dispozitivul încheierii definitive finale din data de 03.12.2019", Înalta Curte arată că textul de lege la care acesta face referire, respectiv art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. reglementează autoritatea de lucru judecat şi arată că hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Analizând dispozitivul încheierii recurate, Înalta Curte reţine că prin încheirea a cărei casare se solicită, curtea de apel a tranşat asupra incidentului procedural vizând cererea de recuzare formulată de recurentul în cauză, în sensul că a respins-o ca inadmisibilă şi, admiţând cererea de abţinere formulată de doamnele judecător D. şi E., a stabilit că pentru termenul de judecată din data de 17.12.2019 în componenţa completului de judecată vor intra doamnele judecător F. şi C..

Din această perspectivă, în niciuna dintre situaţii nu s-ar putea aprecia că există autoritate de luru judecată în sensul atribuit de către legiutor acestei instituţii atunci când ne referim la desemnarea unor magistraţi judecători care să facă parte din componenţa unui complet de judecată.

Prin urmare, în cauză nu a existat o greşită aplicare a normelor de procedură reglementate de art. 430 C. proc. civ.

În ceea ce privesc criticile formulate de recurent în sensul că, ... am respectat puterea obligatorie a acestei încheiri ... solicitând recuzarea acestui judecător, prin mijloace exclusiv legale, ... şi nu prin mijloace improvizate, nelegale, neprevizibile ... mijloace ad-hoc prin care judecătorul C. nu a mai exercitat funcţia de judecată pentru şedinţa de judecată din 17.12.2019, nu a mai făcut parte din completul de judecată, locul acesteia fiind luat, tot prin mijloace improvizate nelegale..., de către judecătorul B..", Înalta Curte le va respinge, de asemenea ca nefondate.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă fără putinţă de tăgadă că pentru termenul de judecată din data de 17.12.2019 doamna judecător C. nu avea cum să facă parte din completul de judecată având în vedere că se afla la pensie, astfel că a fost înlocuită cu doamna judecător B., potrivit dispoziţiilor art. 110 alin. (6) şi (8) din Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti (proces-verbal aflat la dosar contestaţie în anulare).

Învederează Înalta Curte că nu poate avea în vedere alegaţiile recurentului referitoare la decizia civilă nr. 672/24.09.2019 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2017, la decizia civilă nr. 643/24.09.2019 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi decizia civilă nr. 725/15.10.2019 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019., acestea excedând cadrului procesual stabilit prin cererea de recurs.

În acest context, reţinând criticile recurentul care la fila x recurs revine asupra încheierii din data de 03.12.2019, Înalta Curte arată că în mod corect a fost consemnat în practicaua deciziei nr. 963/17.12.2019 faptul că reclamantul A. a formulat o cerere de recuzare privind pe domnul H. şi o cerere de recuzare privind pe doamna C. .

Or, faţă de dispoziţiile art. 46 raportat la art. 47 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că pot fi recuzaţi doar judecătorii care au fost învesţişi cu soluţionarea cauzei, cererile de recuzare au fost corect respinse ca fiind inadmisibile.

Mai reţine Înalta Curte că faţă de dispoziţiile art. 97 din Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti potrivit cărora:

(1) Cererile nou-intrate care privesc un dosar deja înregistrat în ECRIS nu vor fi înregistrate cu număr nou de dosar, dacă au unul din următoarele obiecte:

1. abţinere, recuzare, incompatibilitate, (…), ipotezele pentru care se constituie dosar asociat fiind stabilite în mod expres de dispoziţiile aceluiaşi articol din Regulament, respectiv la alin. (2), alegaţiile recurentului în sensul că cererea sa de recuzare trebuia înregistrată într-un dosar asociat şi apoi soluţionată printr-o încheiere finală, nu pot fi primite.

Faţă de toate aceste considerente, motivele de casare potrivit cărora instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale sau că hotărârea a pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii sau că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", sunt nefondate.

Aşadar, nu se poate concluziona că au fost încălcate drepturile procesuale ale reclamantului sau că instanţa de fond a instrumentat dosarul într-o manieră care să impună sancţionarea vreunui act de procedură cu nulitatea.

Instanţa de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerinţele reformării soluţiei primei instanţe, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată tardive motivele de recurs formulate la data de 8 martie 2022.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 963 din data de 17 decembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2022.