Securitate worker status under Law 24/2008: restriction of private life via political surveillance

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.01.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2282 din data de 17 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2282 din data de 17 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, au fost învederate, în esenţă, următoarele:

- instanta de fond a interpretat gresit prevederile art. 2 din Legea nr. 24/2008, deoarece din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către partea reclamanta-intimata, Consiliul Naţional pt. studierea arhivelor securităţii, nu exista nicio dovadă că recurentul ar fi "desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului";

Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul de fond, recurentul îşi pune semnatura pe o confirmarea a unui document şi pe o adresa către instituţiile statului, dar care nu aduc nici direct, nici în mod indirect sau în concret vreo atingere sau îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în general sau a vreunei persoane, în mod special.

Asa cum lesne poate constata instanţa, arată recurentul, aceste înscrisuri sunt simple formalităţi de serviciu şi îndeplinirea atribuţiilor/obligaţiilor sale, nereprezentând nicio încălcare a prevederilor Legii nr. 24/2008 şi nici nu sunt dovezi concrete că s-a încălcat art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Mai mult chiar, recurentul a dat dovada că respectă drepturile fundamentale şi în urma cercetărilor normale, legale, faţă de o persoană suspectată de spionaj, s-a dispus închiderea şi clasarea dosarului respectiv.

Celelalte înscrisuri de la dosarul cauzei, apreciază că nu pot fi atribuite părţii recurente.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ. apreciază recurentul că trebuie asteptat respunsul de la "The Director of Curt", din Israel, căruia i s-a solicitat să prezinte lămuriri, dovezi referitoare la domiciliul legal al partii recurente, in caz contrar putandu-se discuta de incalcarea prevederilor art. 155 alin. (1) pct. 13 noul C. proc. civ.

4. Apărările formulate de intimată

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, opinând că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală, este motivată şi aplică în mod corect art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unei hotărâri se poate cere în cazul în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", Înalta Curte constată că, subsumat acestui motiv de casare, recurentul-reclamant nu a indicat, în concret, care sunt regulile de procedură pretins a fi încălcate de către instanţa de fond, motivul de casare fiind invocat formal.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este nefondat, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanţă, analizând documentaţia depusă la dosarul cauzei de către reclamant, a reţinut în mod corect că, prin activitatea desfăşurată, recurentul-pârât a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că B. era "suspect de spionaj în favoarea S.U.A. (menţiune tăiată de ofiţer) Conform ordinului 70/.../. ".

Din actele depuse la dosarul de fond, rezultă că pârâtul A., având gradul de maior şi funcţia de şef al Serviciului 9 din cadrul Direcţiei a II-a (1957), a participat activ la urmărirea informativă a unui fost ofiţer în "armata burgheză", şef al compartimentului de contraspionaj din cadrul Biroului Statistic Militar Bucureşti, aflat în atenţia organelor de Securitate întrucât "era suspect de activitate duşmănoasă împotriva regimului nostru şi de spionaj".

Aşadar, din înscrisul de la dosar fond, rezultă că pârâtul A. a propus urmărirea prin acţiune informativă individuală a titularului dosarului, B..

Potrivit aceluiaşi înscris "Scopul deschiderii dosarului este de a stabili: Activitatea sa din trecut şi prezent" . În acelaşi document se mai arată că "titularul a fost şeful compartimentului de contra spionaj din Biroul Statistic Militar Bucureşti"

Prin adresele aflate la dosar fond, pârâtul a solicitat punerea sub urmărire a corespondenţei interne şi externe precum şi a coletelor mai multor persoane, între care se află şi titularul dosarului, B..

La data de 26 ian. 1967 s-a hotărât închiderea acţiunii şi clasarea dosarului spre păstrare la arhiva Serviciului - C - (cartotecă), deoarece s-a stabilit că "acţiunea inf. a fost greşit deschisă, neexistând materiale care să constituie o bază suficientă pentru a afirma că este suspect de spionaj sau să desfăşoare activitate ostilă regimului nostru" .

Înalta Curte constată, că, în speţă, măsurile propuse de pârât şi acţiunile întreprinse pentru îndeplinirea acestora, se încadrează în categoria activităţilor care au avut drept urmare îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului stipulate de Constituţia României de la acea dată, precum şi de normele internaţionale la care România era parte.

Astfel, înscrisurile depuse la dosarul primei instanţe, al căror conţinut este descris pe larg în considerentele sentinţei recurate, demonstrează, cu prisosinţă, acţiunile întreprinse de către pârât, ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viaţa privată, protejat normativ şi în perioada anterioară anului 1989.

Instanţa de primă jurisdicţie nu a preluat aprecierile cuprinse în documentele fostei Securităţi, ci a examinat datele comunicate, pentru a putea stabili dacă acestea îndeplinesc cerinţele legii.

Or, aprecierile asupra activităţii persoanei urmărite sunt dublate şi de informaţiile corespunzătoare, de măsurile întreprinse şi solicitate de pârât, ceea ce a determinat constatarea faptului că sunt îndeplinite cerinţele impuse de textul de lege.

Simpla obţinere şi mai ales, folosire a unor informaţii cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea intereselor naţionale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o încălcare a dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Nu prezintă relevanţă dacă informaţiile obţinute şi prelucrate de către recurent au determinat sau nu îngreunarea situaţiei persoanei urmărite, sau dimpotrivă, au condus la concluzia că acesta nu avea opinii critice la adresa regimului comunist, importantă fiind, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de recurent, în viaţa privată a persoanei urmărite.

În altă ordine de idei, pentru a fi reţinută calitatea de lucrător al Securităţii în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea de ofiţer al Securităţii să fi desfăşurat activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Se constată că legiuitorul nu face distincţie între persoanele care au iniţiat şi supus spre aprobare anumite măsuri şi persoanele care le-au aprobat, respectiv, le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliţie politică să vizeze încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Prin urmare, toate activităţile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau au urmărit să o facă, indiferent dacă au fost de iniţiere, propunere sau aprobare, etc., conduc la constatarea calităţii de lucrător în sensul prevăzut de dispoziţiile legale anterior enunţate.

Recurentul nu se poate apăra invocând că, … aceste înscrisuri sunt simple formalităţi de serviciu şi îndeplinirea atribuţiilor/obligaţiilor sale …", iar, dovada că respectă drepturile fundamentale şi în urma cercetărilor normale, legale, faţă de o persoană suspectată de spionaj, s-a dispus închiderea şi clasarea dosarului respectiv", având în vedere că, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist", care a desfăşurat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".

Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (spre exemplu, în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009), faptul că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor/…/contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti", şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".

II.1 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 2282 din data de 17 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2022.