Revision petition for doctoral degree salary allowance held inadmissible due to failure to satisfy the "minus petita" requirement under the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea supusă revizuirii

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1429 din 10 martie 2022, a admis recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 100 din 18 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi, în rejudecare, a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a invocat, prin concluziile scrise formulate în cauză, puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 978/12.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins acţiunea intimatului-reclamant privind anularea OMJ nr. 554/C/2020 şi emiterea unui nou ordin care să prevadă sporul de doctorat, definitivă prin nerecurare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte a respins excepţia de tardivitate a completării motivelor de recurs invocată de intimatul-reclamant, referitoare la puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 978/12.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, apreciind că este vorba de un aspect de ordine publică şi, câtă vreme poate forma chiar şi obiectul unei cereri de revizuire, cu atât mai mult poate fi invocat şi analizat în recurs şi, ţinând cont că acest aspect a fost pus în discuţia părţilor, a analizat, în soluţionarea recursului, cu prioritate puterea de lucru judecat invocată.

Instanţa de recurs a reţinut că aspectul privind includerea indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor deţinut de intimatul-reclamant a fost tranşat definitiv în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti în care s-a pronunţat sentinţa rămasă definitivă prin nerecurare şi care se impune cu putere de lucru judecat şi în prezenta cauză, deoarece vizează aceeaşi modalitate de interpretare a dispoziţiilor legale aplicabile speţei, chiar dacă este vorba de un ordin anterior al MJ.

Astfel, a reţinut că în prezenta cauză se solicită anularea parţială a ordinului MJ nr. 87/C/04.01.2019 emis în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 având ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale intimatului-reclamant, iar în dosarul nr. x/2019 s-a contestat ordinul MJ nr. 1403/C/14.03.2019, emis în aplicarea aceloraşi dispoziţii legale.

Or, motivele de nelegalitate ale celor două acte administrative contestate, invocate de intimatul-reclamant, sunt identice şi vizează aspectul că, prin omiterea includerii indemnizaţiei aferente titlului ştiinţific de doctor, sunt încălcate dispoziţiile sentinţei civile nr. 2533/12.09.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015

S-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 978/12.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2019 s-a constatat că sentinţa civilă nr. 2533/12.09.2016 a Tribunalului Prahova nu are putere de lucru judecat în cauza respectivă întrucât priveşte acordarea sumelor compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept pentru o perioadă în care era incident un temei juridic distinct cu privire la acordarea acestora.

Astfel, s-a stabilit că pârâtul Ministerul Justiţiei a reţinut în mod corect faptul că începând cu data de 01.01.2019 în vederea acordării drepturilor salariale pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor sunt incidente dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 şi s-a constatat că susţinerea doctoratului în domeniul ordine publică şi siguranţă naţională naţională este corespondentă domeniului Ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică, specializarea Ordine şi siguranţă publică.

Aşa fiind, instanţa de recurs a reţinut că întrucât intimatul-reclamantul nu deţine titlul de doctor în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, cu diploma depusă în copie la dosar fiind făcută dovada deţinerii titlului de doctor în domeniul "Ordine publică şi siguranţă naţională", drepturile salariate ale acestuia au fost în mod corect stabilite prin OMJ nr. 87/C/04.01.2019, fără includerea indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor, având relevanţă prin prisma dispoziţiilor legale incidente (art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017) domeniul pentru care intimatul-reclamantul deţine titlul Ordine publică şi siguranţă naţională, fără legătură cu exercitarea funcţiei de judecător.

2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei decizii intimatul-pârât A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În motivarea cererii revizuentul a reluat situaţia de fapt, arătând, în esenţă, că în cadrul etapei procesuale a recursului, recurentul Ministerul Justiţiei şi-a completat motivele de recurs, prin concluziile scrise depuse la dosar, după împlinirea termenului de depunere a motivelor iniţiale, cu un motiv nou de recurs, invocând puterea de lucru judecat, situaţie în care a invocat excepţia tardivităţii acestei completări, asupra căreia însă instanţa de recurs nu s-a pronunţat prin dispozitivul deciziei atacate, ci prin considerente, unde se regăseşte o alegaţie sumară, contrară art. 485 şi art. 487 alin(1) din C. proc. civ.

Or, în opinia părţii era obligatoriu ca instanţa, prin dispozitivul deciziei criticate, să se pronunţe cu privire la excepţia de tardivitate invocată, care viza completarea motivelor de recurs prin concluziile scrise depuse la dosar, însă nu a procedat astfel, aşa încât a considerat că este incident cazul de revizuire invocat.

Unul din efectele nepronunţării asupra respectivei excepţii este admiterea în mod nelegal a cererii de recurs, ca o consecinţă a puterii de lucra judecat în ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 978/2019 a Curţii de Apel Bucureşti.

A precizat revizuentul că legalitatea dreptului său de a primi indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor a făcut obiectul Dosarului civil nr. x/2015, soluţionat prin sentinţa nr. 2533/2016 a Tribunalului Prahova, cauză care a fost soluţionată în mod definitiv.

Totodată, prin sentinţa civila nr. 1188/2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul civil nr. x/2020 s-a apreciat faptul că cererea sa este întemeiată, fiind astfel îndreptăţit a primi sporul pentru titlul ştiinţific de doctor.

De asemenea, a arătat că dat fiind faptul că este îndreptăţit la acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor în baza sentinţei civile nr. 2533/2016, la data pronunţării acestei hotărâri sunt incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 57/2015, raportarea instanţei de recurs la H.G.. nr. 140/2017 fiind una greşită, în contradicţie cu considerentele Deciziei ÎCCJ nr. 26/2020, iar, pe de alta parte, la data pronunţării sentinţei civile nr. 2533/2016 nu era in vigoare H.G. nr. 140/2016, aşa încât nu poate fi aplicată retroactiv, conform normelor de tehnică legislativă.

În opinia revizuentului, instanţa de recurs a dat dovadă de un formalism excesiv, însuşindu-şi argumentele unei alte instanţe de judecată care vizau un alt act administrativ, lăsând fără efecte o hotărâre definitivă, şi anume sentinţa civilă nr. 2533/2016 prin care i-a fost acordat sporul în cauză.

În concluzie, a solicitat admiterea cererii de revizuire şi desfiinţarea deciziei atacate, cu consecinţa admiterii excepţiei tardivităţii completării motivelor de recurs şi respingerii cererii de recurs.

3. Apărarea intimatului

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Justiţiei a solicitat introducerea în cauză a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care că se subrogă în drepturile procesuale ale acestei autorităţi, în temeiul art. 142 din Legea nr. 304/2022.

Totodată, a arătat că excepţia de tardivitate a completării cererii de recurs invocată a fost analizată de instanţă şi respinsă, cum de altfel şi revizuentul precizează, considerându-se că excepţia puterii de lucru judecat este o excepţie de ordine publică.

Or, aşa cum se arată în literatura de specialitate, ipoteza minus petita, reglementată la art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., presupune ca instanţa, din greşeală, să fi omis să se pronunţe asupra unei cereri sau asupra unui capăt de cerere cu care a fost legat învestită. Revizuirea nu va fi admisibilă atunci când instanţa a soluţionat cererea sau capătul de cerere, în sensul respingerii acestuia.

În concluzie, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate întrucât, pe de o parte, excepţia de tardivitate invocată în recurs de către revizuent nu se circumscrie noţiunii de "lucru cerut", iar pe de altă parte această excepţie a fost soluţionată de instanţa de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Cazul de revizuire invocat - art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. - este expresia principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a soluţiona şi de a se pronunţa asupra tuturor pretenţiilor deduse judecăţii.

Acest caz de revizuire cuprinde trei ipoteze: extra petita (instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut), minus petita (instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut) şi plus petita (instanţa a dat mai mult decât s-a cerut).

În cauză, revizuenta a invocat faptul că deşi a invocat excepţia tardivităţii completării motivelor de recurs de către recurent prin concluziile scrise depuse la dosar, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra acesteia în dispozitivul deciziei criticate, ci prin considerentele acesteia, iar unul din efectele nepronunţării asupra respectivei excepţii este admiterea în mod nelegal a cererii de recurs, ca o consecinţă a puterii de lucra judecat invocate prin motivele suplimentare de recurs formulate peste termenul legal.

Înalta Curte constată că instanţa de recurs a analizat şi s-a pronunţat asupra excepţiei de tardivitate a completării motivelor de recurs invocată de intimatul-reclamant, referitoare la puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 978/12.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, apreciind că este vorba de un aspect de ordine publică şi, câtă vreme poate forma chiar şi obiectul unei cereri de revizuire, cu atât mai mult poate fi invocat şi analizat în recurs.

Ţinând cont că acest aspect a fost pus în discuţia părţilor, intimatul susţinându-şi punctul de vedere în cadrul dezbaterilor asupra cauzei, instanţa de recurs s-a pronunţat, cu titlu preliminar, asupra excepţiei tardivităţii şi ulterior a analizat, în soluţionarea recursului, cu prioritate puterea de lucru judecat invocată, neavând relevanţă că soluţia asupra respectivei excepţii nu a fost inserată şi în dispozitivul deciziei, câtă vreme aceasta a fost analizată şi soluţionată, aşa încât nu poate echivala cu o omisiune a instanţei de a se pronunţa cum lasă să se înţeleagă revizuentul.

Se reţine că motivul prevăzut în art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ca remediu în cazul încălcării principiului disponibilităţii, se referă exclusiv la obiectul cererii deduse judecăţii, la pretenţiile concrete formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, nepronunţarea instanţei trebuie să vizeze un lucru cerut, care să se refere la cererea concretă şi nu la argumentele care combat respectiva cerere.

Expresia de "lucru cerut", consacrată în art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., se referă la cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii. Prin urmare, acest motiv de revizuire trebuie analizat prin raportare la fondul pretenţiilor concrete deduse judecăţii de către reclamant şi se referă la neconcordanţa dintre petitul cererii de chemare în judecată şi soluţia pronunţată de instanţă.

De asemenea, ipoteza minus petita, reglementată de acelaşi text de lege presupune ca instanţa, din greşeală, să fi omis să se pronunţe asupra unei cereri sau asupra unui capăt de cerere cu care a fost legat învestită.

În fine, este de subliniat că nu se încadrează în ipotezele vizate de textul de lege menţionat omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii privind acordarea unui nou termen pentru angajarea unui apărător sau a unei excepţii procedurale invocate de parte, schimbarea temeiului acţiunii - instanţa putând pune în discuţie temeiuri noi de drept, neinvocate de parte, sau neanalizarea unui motiv de exercitare a căii de atac (Noul C. proc. civ., comentariu pe articole, vol. II, ediţia a 2-a revizuită şi adăugită - Hamangiu 2016).

Din această perspectivă, criticile revizuentului nu pot trece de filtrul de admisibilitate instituit prin art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., pentru că instanţa de recurs s-a pronunţat în limitele învestirii, soluţionând calea de atac în limitele devolutive permise de sentinţa atacată.

Revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, a fost concepută de legiuitor, pentru îndreptarea erorilor de fapt, iar nu de drept, în situaţiile în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 509 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra revizuirii

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 509 cu referire la art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1429 din 10 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -

Secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.