Audiovisual fine challenge nullified for failure to specify substantive law violations in cassation

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, în principal, anularea Deciziei nr. 137/15.06.2021 prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1) şi (2) din Decizia nr. 220/2011, şi, în subsidiar, modificarea sancţiunii dispuse, în sensul înlocuirii amenzii în cuantum de 5.000 RON, fiind disproporţionată în raport cu fapta reţinută, cu sancţiunea transmiterii unei somaţii de intrare în legalitate.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 495 din 11 martie 2022, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamata A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a reluat situaţia de fapt şi motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat.

Astfel, a susţinut că societatea a fost sancţionată în cadrul deciziei atacate cu amendă în valoare de 5.000 leu, pentru conţinutul emisiunii "Culisele statului paralel" difuzată în data de 11,20,21 şi 27 ianuarie 2021, iar în cadrul emisiunii s-au făcut mai multe referiri la diferite persoane publice, toate acele persoane au fost contactate însă nu au dat curs invitaţiei de a participa la emisiune şi de a-şi spune punctul de vedere.

Totodată, a precizat, contrar celor susţinute de autoritatea pârâtă, în sensul că nu a fost respectat dreptul la replică, că selecţiile Raportului de monitorizare arată contrariul, existând mai multe momente în cadrul cărora personajele centrale îşi puteau exprima un punct de vedere destul de amplu relativ la afirmaţiile aduse, emisiunea fiind una de opinie, în cadrul căreia invitaţii fac analize proprii cu privire la teme de actualitate.

Potrivit recurentei, sancţionarea postului de televiziune B. prin deţinătorul acestuia - societatea reclamantă - este o măsură neîntemeiată, în condiţiile în care principalul obiectiv urmărit a fost acela de a prezenta publicului informaţii obiective prin care să explice o acţiune de interes general.

În continuare, partea a făcut trimiteri ample la aplicarea prioritară a jurisprudenţei CEDO şi analiza prezumţiei de nevinovăţie, susţinând, în esenţă, că beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, nu este obligată să-şi dovedească nevinovăţia, sarcina administrării probelor revenind Consiliului, care trebuie să facă dovada că cele consemnate în decizie sunt întemeiate şi corespund realităţii.

A mai arătat că, în situaţii similare, Consiliul Naţional al Audiovizualului a decis sancţionarea altor posturi de televiziune cu emiterea unei somaţii publice de intrare de îndată în legalitate, or, sancţionarea diferită a recurentei apare ca inechitabilă.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, şi pe fond a solicitat respingerea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe şi a reluat conţinutul acţiunii introductive de instanţă şi criticile împotriva deciziei atacate, cu trimitere la aplicarea prioritară a jurisprudenţei CEDO şi analiza prezumţiei de nevinovăţie.

Recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 495 din 11 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.