Statutory interest on overdue salary judgments: classification as salary-assimilated income requiring gross-basis calculation and social security contributions

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei cauzei în favoarea acestei instanţe, prin sentinţa nr. 1746/23.11.2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, anularea art. 4 alin. (3), art. 4 alin. (2) şi art. 2 alin. (3) şi Anexa din Ordinul nr. 4004 din 14.05.2019 emis de pârât.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 28 din 9 martie 2022, a respins excepţia lipsei procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes a acesteia în promovarea acţiunii.

Totodată, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi a anulat art. 2 alin. (3) şi art. 4 alin. (2) şi (3) din Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4004/14.05.2019, respingând în rest cererea.

De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurentul a susţinut că prevederile art. 2 alin. (3) şi art. 4 alin. (2) şi (3) din Ordinul nr. 4004/14.05.2019, contestate în cauză, nu contravin actelor normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora au fost emise, ordinul fiind emis cu respectarea normelor legale de tehnică legislativă, nu contravine art. 4, art. 77 şi art. 21 din Legea nr. 24/2000, iar autoritatea competentă să emită norme este Ministerul Educaţiei.

Cu privire la dispoziţia prevăzută Ia art. 2 alin. (3) din Ordin a arătat că dispoziţiile referitoare la modalitatea de calcul aşa cum sunt precizate în acest text stabilesc faptul că dobânda legală remuneratorie diminuată cu 20% sau, după caz, dobânda legală penalizatoare diminuată cu 20% se aplică la valoarea sumelor nete cuvenite, calculată potrivit hotărârii judecătoreşti, respectiv valoarea netă a debitului principal.

Această prevedere din ordin a fost reglementată tocmai pentru a clarifica o situaţie creată în sistemul de învăţământ, pentru a nu încălca prevederile art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legala remuneratorie, cât şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, invocând principiile consacrate de art. 11 şi următoarele din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor la dispoziţia prevăzută la art. 4 alin. (2) din Ordin a considerat că motivarea primei instanţe este greşită pentru că acest text prevede că potrivit clasificaţiei economice a cheltuielilor bugetare, dobânzile legale se vor încadra la titlul "Alte cheltuieli, cod 59, articolul "Despăgubiri civile", cod 59.17.

Această dispoziţie reglementează clasificarea economică a conturilor financiare şi nu constituie un motiv de nelegalitate, iar reclamanta nu a adus argumente de nelegalitate care să conducă la anularea acestei dispoziţii.

În concluzie, includerea în Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4004 din 14.05.2019 privind metodologia de calcul şi efectuare a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru personalul din unităţile/instituţiile de învăţământ de stat, Ministerul Educatei Naţionale şi alte unităţi din subordinea/coordonarea acestuia, în anul 2019, a art. 4 alin. (2) privind acordarea dobânzii legale la titlul 59, s-a făcut în baza prevederilor Legii bugetului de stat nr. 50/2019, sumele pentru dobânzi fiind aprobate şi incluse în bugetul Ministerului Eduaţiei în Anexa 3/25/02, capitolul 65.01 "învăţământ" titlul 59 "Alte cheltuieli", articolul 59.17 "Despăgubiri civile".

În legătură cu art. 4 alin. (3) din Ordin, a arătat că acesta statuează că pentru sumele cuvenite privind dobânda legală se datorează numai impozitul pe venit, care se reţine şi se calculează la data efectuării plăţii şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume, invocând Legea nr. 227/2015, Codul fiscal, Secţiuna a doua, Titlul V, art. 137 - alin. (1) lit. a), iar la Secţiunea a treia - art. 139, alin. (1), lit. a) - q), nu se menţionează că dobânda legală este cuprinsă în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac.

Prin notele scrise depuse la dosar de intimata-reclamantă, s-a invocat excepţia lipsei de obiect, în considerarea faptului că dispoziţiile ordinului contestat au fost anulate într-o altă cauză (Decizia ÎCCJ nr. 4706/18.10.2022).

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că susţinerile recurentului pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Referitor la excepţia lipsei de obiect a recursului, invocată de intimata-reclamantă prin notele scrise, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că obiectul căii de atac exercitate îl formează sentinţa atacată.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea art. 4 alin. (3), art. 4 alin. (2) şi art. 2 alin. (3) şi Anexa din Ordinul nr. 4004 din 14.05.2019 privind metodologia de calcul şi plată a sumelor reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale prevăzute în titlurile executorii, pentru personalul din unităţile/instituţiile de învăţământ de stat, Ministerul Educaţiei Naţionale şi alte unităţi din subordinea/coordonarea acestuia, în anul 2019, emis de pârât.

Curtea de Apel Piteşti a respins excepţiile invocate şi a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat art. 2 alin. (3) şi art. 4 alin. (2) şi (3) din Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4004/14.05.2019, respingând în rest cererea.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului--pârât care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că judecătorul fondului a interpretat greşit normele de drept material.

Se reţine că prin Ordinul nr. 4004/14.05.2019 privind metodologia de calcul şi plată a sumelor reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale prevăzute în titlurile executorii, pentru personalul din unităţile/instituţiile de învăţământ de stat, Ministerul Educaţiei Naţionale şi alte unităţi din subordinea/coordonarea acestuia, în anul 2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 389/17.05.2019, se prevede:

- art. 4 alin. (2) "Potrivit clasificaţiei economice a cheltuielilor bugetare, dobânzile legale se vor încadra la titlul "Alte cheltuieli", cod 59, articolul "Despăgubiri civile", cod 59.17";

- art. 4 alin. (3) "Pentru sumele cuvenite privind dobânda legală se datorează numai impozitul pe venit care se reţine şi se calculează la data efectuării plăţii şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume";

- art. 2 alin. (3) "Dobânda legală remuneratorie diminuată cu 20% sau, după caz, dobânda legală penalizatoare diminuată cu 20% se aplică la valoarea sumelor nete cuvenite, calculată potrivit hotărârii judecătoreşti, respectiv valoarea netă a debitului principal".

În anexa la Ordin sunt procente de dobândă penalizatoare aplicată şi pentru perioada 2.01.2008- august 2011.

Ordinul nr. 4004/14.05.2019, prin care a fost aprobată metodologia de calcul a daunelor-interese moratorii, este un act administrativ cu caracter normativ, adoptat în executarea normei prevăzute la art. III din O.U.G. nr. 23/2019 pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, instituirea unor derogări şi prorogarea unor termene, conform căreia prin derogare de la prevederile art. 1 din Legea nr. 95/2018 privind adoptarea unor măsuri în domeniul finanţării învăţământului, hotărârile judecătoreşti devenite executorii până la 31.12.2018, având ca obiect acordarea de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din învăţământ, se achită în anul 2019, de la bugetul de stat aprobat prin Legea nr. 50/2019, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale.

În cauză, este în discuţie natura juridică a dobânzii legale acordate prin hotărâri judecătoreşti pentru eşalonarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti cu titlu de drepturi salariale, respectiv dacă reprezintă sau nu venituri salariale sau venituri asimilate salariilor, cu consecinţa regimului fiscal aplicabil.

Potrivit Ordinului nr. 4004/14.05.2019, contestat, toate unităţile/instituţiile de învăţământ din subordinea Ministerului Educaţiei trebuie să aplice procentul de dobândă la sumele nete, să reţină doar impozitul aplicat la sumele nete şi să nu vireze contribuţii de sănătate şi pensii.

Or, dobânda legală acordată prin hotărâri judecătoreşti pentru eşalonarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti cu titlu de drepturi salariale reprezintă venituri salariale sau venituri asimilate salariilor în sensul art. 55 alin. (2) lit. j)1) din Legea privind Codul fiscal nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, supuse impozitării şi plăţii celorlalte contribuţii (CAS, CASS).

Din această perspectivă sunt relevante dezlegările date prin Deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv Decizia nr. 4/22.01.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 - considerentele redate la paragr. 76-78, publicată în Monitorul Oficial nr. 213/9.03.2018, şi Decizia nr. 63/1.10.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 - considerentele redate la paragr. 79-85, publicată în Monitorul Oficial nr. 998/26.11.2018.

Astfel, deşi sesizările au fost respinse, din considerentele deciziilor menţionate rezultă că s-a confirmat practica unitară a instanţelor, în sensul că dobânzile legale penalizatoare acordate prin hotărâri judecătoreşti pentru eşalonarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti cu titlu de drepturi salariale reprezintă venituri asimilate salariilor în sensul art. 55 alin. (2) lit. j)1) din Legea privind Codul fiscal nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare [art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare], supuse impozitării şi plăţii celorlalte contribuţii obligatorii prevăzute de lege (contribuţii de asigurări sociale şi asigurări sociale de sănătate).

Aşadar, din punct de vedere fiscal, dobânzile legale acordate prin hotărâri judecătoreşti pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti ce constituie titluri executorii reprezintă venituri asimilate salariilor, fiind supuse, astfel, impozitării şi reţinerii cotelor reprezentând contribuţii de asigurări sociale şi asigurări sociale de sănătate.

Este de subliniat că pentru sumele încasate de angajaţi, ce constituie venituri asimilate salariilor, exceptate de la impozitare şi de la reţinerea cotelor reprezentând contribuţii de asigurări sociale şi asigurări sociale de sănătate, legiuitorul a adoptat norme speciale derogatorii, însă veniturile reprezentând dobânzile legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti ce constituie titluri executorii nu fac parte din această categorie.

Se observă că în art. 139 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal legiuitorul a prevăzut că baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale o reprezintă câştigul brut realizat din salarii şi venituri asimilate salariilor, care include veniturile din salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege.

În ce priveşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate, potrivit dispoziţiilor art. 157 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câştigul brut care include veniturile din salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege, dispoziţii similare regăsindu-se şi în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Prin urmare, dobânda legală acordată prin hotărâri judecătoreşti pentru eşalonarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti cu titlu de drepturi salariale se calculează la sumele brute reprezentând debit principal, şi nu la sumele nete, cum s-a stabilit prin Ordin, şi sunt supuse nu numai impozitării, ci şi celorlalte contribuţii obligatorii prevăzute de lege.

Jurisprudenţa în materie fiind unitară şi constantă, în sensul că dobânda legală penalizatoare acordată prin hotărâri judecătoreşti pentru eşalonarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti cu titlu de drepturi salariale reprezintă venituri salariale sau venituri asimilate salariilor în sensul art. 55 alin. (2) lit. j)1) din Legea privind Codul fiscal nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare [art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare], supuse impozitării şi plătii celorlalte contribuţii. De altfel şi alte instituţii de stat au aceeaşi interpretare a normelor legale incidente (adresa nr. x/13.01.2020 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, depusă la dosar de către reclamantă).

Contrar susţinerilor recurentului, având în vedere faptul că dobânzile legale în discuţie sunt venituri asimilate salariilor, precum şi faptul că fondurile aprobate pentru plata daunelor-interese moratorii se repartizează de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării inspectoratelor şcolare, în vederea repartizării pe unităţi de învăţământ, potrivit clasificaţiei bugetare, apare ca nelegală încadrarea făcută dobânzilor legale prin art. 4 alin. (2(din Ordin, la titlul "Alte cheltuieli", cod 59, articolul Despăgubiri civile".

Prin urmare, alegaţiile recurentului, potrivit cărora ordinul atacat a fost emis cu respectarea normelor legale de tehnică legislativă nu au suport.

Potrivit art. 4 din Legea 24/2000,,(1) Actele normative se elaborează în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă să le adopte. (2) Categoriile de acte normative şi normele de competenţă privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituţia României, republicată, şi prin celelalte legi. (3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă".

Conform art. 77 din Legea 24/2000, "Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului, în formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4)", iar potrivit art. 78 din acelaşi act normativ, "Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu vor conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora".

Art. 21 din aceeaşi lege prevede că "În activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica Curţii Constituţionale în acel domeniu, jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, practica instanţelor judecătoreşti în aplicarea reglementărilor în vigoare, precum şi doctrina juridică în materie".

Instanţa de control judiciar analizând, dispoziţiile atacate în cauză (art. 4 alin. (3), art. 4 alin. (2) şi art. 2 alin. (3) din Ordinul nr. 4004 din 14.05.2019), constată că acestea contravin actelor normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora au fost emise, încălcând astfel prevederile art. 4, art. 77 şi art. 21 din Legea nr. 24/2000, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei împotriva sentinţei nr. 28 din 9 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.