Parish’s restitution claim upheld and remanded for re-examination; compensation order refused.

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal. reclamanta Parohia Reformată Curteni a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România:

- anularea Deciziei nr. 9819/29.09.2021 emise de pârât;

- constatarea calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii;

- obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul compus din şcoala construită din cărămidă, formată din 3 camere împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 755 mp, înscris în CF. x Curteni, nr. topo x pe seama Oficiului dascălului/învăţătorului evanghelic reformat din Curteni, transcris în cartea funciară nr. x/A+1 Curteni în favoarea Statului Român;

- înaintarea acestei decizii împreună cu documentaţia aferentă la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, înfiinţată potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, sau Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 17 din 28 februarie 2022, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 9819/29.09.2021 emisă de pârâtă şi a obligat-o să procedeze la soluţionarea cererii de retrocedare nr. x din data de 28.01.2003 formulată de reclamantă, în urma examinării celorlalte condiţii pentru retrocedarea imobilelor, prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.

Totodată, a respins în rest cererea şi a obligat pârâtul la plata sumei de 3.000 RON în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursurile exercitate

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta Parohia Reformată Curteni şi pârâta Comisia Specială de Retrocedare.

3.1. În motivarea căii de atac reclamanta Parohia Reformată Curteni a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile vizând doar modalitatea de soluţionare a capătului de cerere privind emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul în litigiu şi să se înainteze această decizie la organele competente.

În esenţă, a susţinut că prima instanţă a aplicat greşit normele de drept material când a apreciat că, admiţând şi capătul de cerere privind emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul în litigiu, ar proceda la soluţionarea cererii de retrocedare nr. x/28.01.2003, eludându-se prevederile art. 1 şi următoarele din O.U.G. nr. 94/2000, prin raportare şi la faptul că Statul Român nu este reprezentat în contestaţie.

Astfel, a arătat că nu a investit instanţa cu stabilirea sau întinderea dreptului de proprietate în baza art. 35 din Legea nr. 165/2013, şi nici cu stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru acest imobil, ci doar cu obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobil, şi de a înainta acesta decizie către organele competente.

Or, admiterea acestei solicitări nu este în dezacord cu prevederile art. 21 din Legea nr. 165/2013, care enunţă faptul că cuantificarea măsurilor compensatorii urmează a avea loc pe cale administrativă.

Totodată, a susţinut că singurul motiv invocat de către Comisie în respingerea cererii sale a fost faptul că Parohia nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, respectiv legătura juridică între proprietarul tabular şi solicitanta cererii de retrocedare, iar în cursul judecăţii pârâta nu a prezentat argumente care să contracareze cele menţionate prin Adeverinţa nr. x/2021 emisă de Eparhia Reformată din Ardeal - Consiliul Dirigint, înscris din care rezultă faptul că "Oficiul învâţâtoresc Evanghelic reformat"/"Oficiul dascălului" vizează afectaţiunea dată de proprietar - Biserica Reformată Curteni.

Potrivit recurentei, pricina a fost soluţionată cu interpretarea greşită a prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 şi nesocotirea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că instanţa poate interveni, după emiterea deciziei de către Comisie, în demersul procedurilor administrative, dispunând anularea sau menţinerea Deciziei atacate dar şi alte măsuri care se impun în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei, în speţă obligarea emiterii deciziei şi înaintarea la organele competente.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs Comisia Specială de Retrocedare a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile vizând capătul de cerere privind anularea deciziei atacate.

În esenţă, a arătat că prima instanţă a interpretat şi a aplicat în mod eronat prevederile art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (11) şi alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 32 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

A arătat că prezenta cale de atac se fundamentează pe apărările formulate în ceea ce priveşte lipsa dovezii dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, dar şi pe criticile aduse cu privire la interpretarea şi aplicarea normelor de drept specifice prezentului litigiu, făcând trimitere la cadrul normativ în vigoare la data emiterii deciziei atacate (O.U.G. nr. 94/2000, H.G. nr. 1164/2002).

În continuare, a făcut referire la cele constatate de Comisie în raport cu înscrisurile existente în dosarul aferent cererii de retrocedare, susţinând că cererea de retrocedare a fost respinsă pentru că solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, făcând trimitere la motivele avute în vedere la fundamentarea acestei decizii şi la înscrierile din Cartea funciară.

A arătat că din economia Decretului - Lege nr. 115/1938, înscrierea în cartea funciară indică deţinătorul dreptului de proprietate asupra imobilului înscris, nicidecum destinaţia acestuia sau forma de organizare, în cărţile funciare fiind trecute şi destinaţiile imobilelor.

În opinia părţii, interpretarea coroborată a înscrisurilor astfel cum a fost realizată de instanţă nu este în măsură să răstoarne prezumţia absolută a dreptului de proprietate ce reiese din cartea funciară, iar simpla menţiune din decretul de naţionalizare nu este de natură să stabilească dreptul de proprietate asupra unui imobil, atâta timp cât în cartea funciară este înscrisă o altă persoană.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

3.3. Prin întâmpinările formulate reciproc la recursurile exercitate, fiecare dintre recurenţi a solicitat respingerea recursului părţii adverse.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

1.1. Cu privire la recursul formulat de reclamanta Parohia Reformată Curteni

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 9819/29.09.2021 emise de pârât, constatarea calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul în litigiu şi să înainteze această decizie către organele competente.

Curtea de Apel Târgu Mureş a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia contestată şi a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea cererii de retrocedare formulată de reclamantă, în urma examinării celorlalte condiţii pentru retrocedarea imobilelor, prevăzute de, respingând în rest acţiunea.

În cauză, criticile formulate vizează soluţia asupra capătului de cerere privind emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul în litigiu şi să se înainteze această decizie la organele competente.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Prin decizia contestată, nr. 9819/29.09.2021, Comisia specială de retrocedare a respins cererea de retrocedare nr. x/28.01.2003, formulată de Eparhia Reformată din Ardeal pentru Parohia Reformată Curteni, prin care s-a solicitat retrocedarea imobilului compus din şcoală şi teren în suprafaţă de 700 mp, situat în satul Curteni, comuna Sântana de Mureş, judeţul Mureş, înscris în CF nr. x a localităţii Curteni, nr. top. x., în temeiul art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (11) şi alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, cu motivarea că solicitanta nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat.

Se constată astfel că autoritatea pârâtă nu a soluţionat cererea ţinând cont de toate probele administrate în cauză, în speţă de procesul-verbal nr. x/22.11.1939 depus de reclamantă.

Ulterior, autoritatea-pârâtă, punând în executare hotărârea primei instanţe, va emite o nouă decizie prin care să soluţioneze în fond cererea de retrocedare formulată de reclamantă, în urma examinării celorlalte condiţii pentru retrocedarea imobilelor, prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, cu referire la persoana în proprietatea căreia se afla imobilul la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, precum şi dacă imobilul poate fi restituit în natură ori dacă sunt îndeplinite condiţiile acordării de măsuri reparatorii prin echivalent.

În aceste condiţii, nefiind soluţionată pe fond cererea de retrocedare, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, nu poate fi primită cererea acesteia de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobil şi de a înainta această decizie împreună cu documentaţia aferentă la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, întrucât competenţa în soluţionarea fazei administrative a cererilor de retrocedare aparţine Comisiei speciale de retrocedare şi nu instanţei de judecată, Comisia fiind entitatea învestită de lege în acest sens.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 21-26 din Legea nr. 165/2013, şi ale O.U.G. nr. 94/2000 care reglementează atribuţiile Comisiei speciale de retrocedare, cererile de retrocedare urmând să parcurgă întreaga procedură prevăzută de acest act normativ.

De altfel, în cazul în care imobilul nu poate fi retrocedat în natură, Comisia specială de retrocedare este cea care va propune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condiţiile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, decizia Comisiei Speciale urmând a fi transmisă Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului - Ministru, această procedură fiind prevăzută imperativ de art. 21 şi următoarele din Legea 165/2013 menţionate.

În plus, atât doctrina, cât şi practica judecătorească au statuat că instanţa judecătorească nu va putea hotărî conţinutul unui act şi nici condiţiile în care organul administrativ ar urma să rezolve cererea cu care a fost învestit, pentru că s-ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat.

Aşadar, solicitarea reclamantei nu poate fi primită, ţinând cont, totodată, de prevederile art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, care reglementează obiectul acţiunii judiciare, prevederi care nu au fost nesocotite în cauză.

De altfel, este de subliniat că, într-o acţiune în contencios administrativ, calitate de părţi are persoana care se consideră vătămată, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004 (reclamanta), şi emitentul actului a cărui anulare se solicită, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege (pârâta).

1.2. Cu privire la recursul formulat de pârâta Comisia specială de retrocedare

Criticile părţii vizează soluţia privind anularea deciziei emise de autoritatea recurentă.

Prin decizia contestată, Comisia specială de retrocedare a respins cererea de retrocedare formulată de reclamantă, prin care s-a solicitat retrocedarea imobilului compus din şcoală şi teren în suprafaţă de 700 mp, situat în satul Curteni, comuna Sântana de Mureş, judeţul Mureş, înscris în CF nr. x a localităţii Curteni, nr. top. x.

Comisia specială de retrocedare a apreciat că solicitanta nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, reţinând, din cuprinsul traducerii CF nr. x Curteni, faptul că potrivit înscrierilor de carte funciară, imobilul respectiv s-a aflat în proprietatea Oficiului dascălului (misiunii) evanghelice-reformate Curteni, respectiv în proprietatea Şcolii Reformate Curteni potrivit datelor din extrasul CF nr. x Curteni, iar potrivit extrasului Anexă la Decretul nr. 176/1948 întreaga avere cu 5 imobile, conform inventarului jurnal, a aparţinut Bisericii reformate.

S-a mai reţinut că a fost transmisă solicitarea către reclamantă de a face dovada legăturii juridice dintre proprietarul din cartea funciară şi solicitanta imobilului, Parohia Reformată Curteni, prin Adresa nr. x/17.05.2021 Parohia Reformată Curteni transmiţând copia certificată a Procesului-verbal nr. x/22.11.1939, din care a reieşit faptul că proprietarul imobilului cu o suprafaţă de 210 stj, intravilan clădit cu casă de cărămidă, cu 3 camere, locuită de învăţătorul confesional, în valoare de 11.000 RON, înscris în cartea funciară nr. x sub nr. x a fost Biserica Reformată.

De asemenea, în data de 13.09.2021, preotul paroh al Parohiei Reformate Curteni a comunicat faptul că nu mai are alte acte de depus pentru a face dovada legăturii juridice între proprietarul tabular şi solicitanta cererii de retrocedare.

Instanţa de control judiciar reţine că nu poate primi criticile recurentei care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că judecătorul fondului a interpretat greşit normele de drept material în ceea ce priveşte lipsa dovezii dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat.

Se reţine că pentru a se dispune retrocedarea imobilelor solicitanţilor, trebuie să fie îndeplinite mai multe condiţii.

Astfel, se impune ca imobilele să fi aparţinut cultelor religioase solicitante la momentul preluării, preluarea să fi fost făcută de către statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, preluarea să fie abuzivă, imobilele să se afle în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice, din cele prevăzute la art. 2 al O.U.G., respectiv o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

În cazul în care terenul este ocupat parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcţii noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora şi pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent.

Din această perspectivă este relevant pct. 13 din Anexa 1 la H.G. nr. 1164/2002, care cuprinde normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 şi actele doveditoare prevăzute la art. 1 alin. (9) teza finală din O.U.G. nr. 94/2000:

a) orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată etc.);

b) orice acte juridice sau declaraţii care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu;

c) orice acte care întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referinţă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol, începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate);

d) acte care permit recunoaşterea calităţii de beneficiar al retrocedării (actul de înfiinţare, dovada continuării sau reluării activităţii cultului religios);

e) expertize judiciare sau extrajudiciare de care solicitantul înţelege să se prevaleze în susţinerea cererii sale;

f) orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul înţelege să le folosească în dovedirea cererii sale.

Este de subliniat faptul că şcolile confesionale erau susţinute material şi supravegheate din punct de vedere al activităţii şcolare de către diferitele structuri ale cultelor religioase (parohii, eparhii) aparţinând acestora, aşa cum rezultă din economia Decretului nr. 176/1948, în temeiul căruia au fost preluate imobilele revendicate de reclamantă, unde, în cuprinsul art. I se precizează că pentru buna organizare şi funcţionare a învăţământului public de stat toate bunurile mobile şi imobile ce au aparţinut bisericilor, congregaţiilor şi au servit funcţionării şcolilor trec în proprietatea statului, atribuindu-se Ministerului Învăţământului, cum corect a sesizat şi prima instanţă.

De evidenţiat este faptul că în cuprinsul tabelului anexă la Decretul nr. 176/1948, se regăseşte şi menţiunea Şcoala ref. din Curteni a Bis. ref. cu 5 imobile şi întreaga avere, conform inventarului jurnal.

Totodată, este relevant înscrisul depus de reclamantă în susţinerea acţiunii, întocmit de autorităţile statului în anul 1939, respectiv Procesul-verbal nr. x/22.11.1939, din care reiese faptul că proprietarul imobilului cu o suprafaţă de 210 stj, intravilan clădit cu casă de cărămidă, cu 3 camere, locuită de învăţătorul confesional, în valoare de 11.000 RON, înscris în cartea funciară nr. x sub nr. x, era Biserica Reformată.

Or, cu toate că acest înscris a fost menţionat în cuprinsul deciziei atacate, autoritatea pârâtă nu i-a acordat nicio valoare probatorie în privinţa lămuririi calităţii de proprietar asupra imobilului.

Se constată astfel, contrar alegaţiilor recurentei-pârâte, că din coroborare probelor administrate în cauză, rezultă că proprietar asupra imobilului cu privire la care s-a formulat cererea de restituire a fost Biserica Reformată, menţiunea din cuprinsul cărţii funciare, oficiul dascălului (misiunii) evanghelice-reformate Curteni, servind identificării afectaţiunii date de către proprietar, Biserica Reformată, imobilului înscris, reclamanta având vocaţie la restituirea imobilului în cauză.

În aceste condiţii, în mod corect judecătorul fondului a reţinut că se impune soluţionarea cererii de retrocedare nr. x din data de 28.01.2003 formulată de reclamantă, în urma examinării celorlalte condiţii pentru retrocedarea imobilelor, prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.

Prin urmare, toate criticile recurentelor sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse,în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta Parohia Reformată Curteni şi de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei nr. 17 din 28 februarie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.