Timeliness of judicial challenge to integrity report: strict 15-day deadline triggers on registered mail service, not actual receipt or re-notification.

Şedinţa publică din data de 14 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 05.05.2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x, suspendarea executării acestuia în condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei şi obligarea pârâtei la retragerea de pe website-ul propriu a oricăror informaţii publice referitoare la presupusa stare de incompatibilitate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1224 din 16 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis exceptia tardivitatii cererii, invocata de pârâtă prin întâmpinare.

S-a respins cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca tardiva.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În susţinerea recursului s-a arătat că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că reclamantul ar fi primit raportul contestat pe data de 22.02.2021 şi că a depus acţiunea pe data de 29.04.2021, cu depăşirea termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru contestarea raportului.

S-a arătat că pârâta a efectuat o serie de comunicări către reclamant anterior datei de 22.02.2021, efectuând şi comunicarea raportului pe data de 22.02.2021 fără însă ca acesta să primească vreuna din aceste comunicări. Acestea au fost efectuate prin intermediul poştei romane, iar recurentul-reclamant nu a intrat în posesia lor, după cum reiese din dovezile depuse chiar de pârâtă la dosar, fiind restituite pârâtei.

La momentul luării la cunoştinţă de comunicatul din 18.02.2021, afişat pe site-ul pârâtei, referitor la presupusa stare de incompatibilitate, s-a adresat unui avocat, iar pe data de 04.03.2021 a comunicat paratei un punct de vedere, înregistrat sub nr. x, solicitând a se constata că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, urmând să revină asupra oricăror masuri dispuse, precum şi să i se comunice raportul.

Ulterior, pârâta, acceptând că a existat o eroare în comunicarea actelor, i-a comunicat la sediul reprezentantului ales Raportul de evaluare pe data de 13.04.2021, contestaţia fiind depusă în termenul legal de 15 zile, respectiv pe data de 29.04.2021.

În concluzie, s-a arătat că este nelegala soluţia adoptată de instanţa de fond de admitere a excepţiei tardivităţii contestaţiei depuse împotriva Raportului de evaluare nr. x/18.02.2021, comunicat pe data de 13.04.2021, solicitându-se în temeiul art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. si art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a solicitat să se constate că acesta nu a fost motivat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea primei instanţe este rezultatul unei corecte aplicări a normelor legale, recurentului - reclamant fiindu-i comunicat raportul de evaluare la adresa de domiciliu cu scrisoare recomandată, iar contestaţia formulată a fost depusă cu încălcarea termenului prevăzut de 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Conform art. 21 alin. (4) si art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activităţii de evaluare şi, după caz, organelor de urmărire penală şi celor disciplinare. Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ.

Raportul de evaluare nr. x/18.02.2021 întocmit de Inspecţia de Integritate din cadrul Agentiei Nationale de Integritate a fost comunicat reclamantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 22.02.2021 .

Pe plicul poştal a fost menţionat în mod corect domiciliul legal al reclamantului din str. x Sector 2 Bucureşti, identic cu cel precizat de reclamant în cererea de chemare în judecată.

Reclamantul a fost avizat sa-si ridice corespondenta la 25.02.2021, însă acesta nu s-a prezentat la oficiul poştal până la expirarea termenului de păstrare a acesteia, motiv pentru care plicul a fost returnat autorităţii publice pârâte la datata de 05.03.2021, astfel cum reiese din mentiunile făcute pe plic de către funcţionarii de la oficiul poştal .

Curtea de apel, în soluţionarea excepţiei tardivităţii contestaţiei invocate de pârâtă, a constatat că cererea de chemare în judecata a fost depusă de reclamant la oficiul poştal la data de 29.04.2021, cu depăşirea termenului legal imperativ de 15 zile libere prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care a început sa curgă la data de 22.02.2021 şi s-a împlinit la data de 10.03.2021.

Prin motivele de recurs, întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., recurentul - reclamant a invocat, în esenţă, reţinerea de către prima instanţă a unei stări de fapt eronate, prin modul în care a aplicat dispoziţiile legale incidente, în sensul că termenul de 15 zile trebuia să fie calculat de la momentul primirii efective a raportului de evaluare, în urma recomunicării ca urmare a solicitării făcute prin reprezentantul legal şi nu de la data comunicării prin scrisoare recomandată, întrucât corespondenţa pârâtei nu i-a parvenit.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat în mod formal de recurentul - reclamant, Înalta Curte apreciază că sentinţa atacată îndeplineşte exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, răspunzând apărărilor formulate de părţi.

Astfel, nu se poate reţine incidenţa acestui motiv de nelegalitate.

În ceea ce priveşte critica privind încălcarea normelor de drept material, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 instituie dreptul persoanei care face obiectul evaluării în faţa Agenţia Naţională de Integritate "de a contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ".

Înalta Curte urmează să respingă criticile formulate prin cererea de recurs având în vedere că din înscrisul aflat la fila x de la dosarul de fond, reprezentând confirmarea de primire prin poştă, rezultă că Raportul de evaluare nr. x/18.02.2021 întocmit de Inspecţia de Integritate din cadrul Agentiei Nationale de Integritate a fost comunicat reclamantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 22.02.2021 la adresa de domiciliu.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de formulare a contestaţiei împotriva raportului de evaluare, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, fiind un termen imperativ şi absolut.

În ceea ce priveşte procedura de comunicare prin scrisoare recomandată, aminteşte Înalta Curte considerentele deciziei nr. 271 din 22 aprilie 2021 pronunţate de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 163 alin. (3), (6) şi (8) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"În toate cazurile de refuz de primire sau de lipsă a destinatarului/altor persoane care pot primi corespondenţa, legiuitorul a reglementat posibilitatea afişării unei înştiinţări a părţii despre posibilitatea de a-şi ridica personal citaţia, sub sancţiunea operării prezumţiei relative de comunicare, dacă destinatarul nu şi-a ridicat actul de la instanţa emitentă sau de la primărie, în termenul prescris de lege". În această situaţie, afişarea "are în vedere o situaţie cu caracter de excepţie şi urmăreşte să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluţionării cauzei, pe calea menţinerii cu rea-credinţă a unei permanente lipse de procedură" (Decizia nr. 108 din 2 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 31 mai 2002). De asemenea, în acest caz, afişarea "contribuie la protejarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private, de vreme ce documentul afişat nu-l mai reprezintă însăşi citaţia, ci o înştiinţare care cuprinde elemente suficiente de identificare a destinatarului, a celui care a făcut înştiinţarea, a dosarului la care se referă actul procedural, a locului de unde şi a datei până la care poate fi ridicată citaţia, precum şi menţiunea referitoare la consecinţele procedurale ale neprezentării pentru comunicare" (a se vedea Decizia nr. 795 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2016).

Or, procedura de comunicare s-a efectuat la domiciliul reclamantului (indicat şi în declaraţia de recurs), prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar împrejurarea că recurentul - reclamat, deşi avizat, nu s-a prezentat în perioada 22.02.2021- 05.03.2021 la oficiul poştal pentru a ridica această corespondenţă, nu constituie un motiv de repunere în termenul de formulare a contestaţiei, în condiţiile în care, aşa cum a concluzionat şi Curtea Constituţională, această modalitate de comunicare nu este de natură să aducă atingere drepturilor fundamentale, ci, dimpotrivă, contribuie la realizarea eficientă a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, garanţii ale dreptului la un proces echitabil, în deplină concordanţă cu art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, operând o prezumţie legală privind comunicarea actului.

Împrejurarea că, ulterior publicării soluţiei pe site-ul instituţiei pârâte, recurentul - reclamant a formulat un punct de vedere prin care a solicitat pârâtei să revină asupra soluţiei de constatare a stării de incompatibilitate şi a solicitat recomunicarea raportului, nu poate constitui un motiv pentru repunerea în termenul de exercitarea a contestaţiei.

Sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ.

În speţă, recurentul-reclamant a susţinut faptul că nu i-a parvenit raportul de evaluare, astfel cum rezultă din menţiunea de pe actele întocmite de factorul poştal, motiv pentru care a formulat o cerere de recomunicare a actului la momentul luării la cunoştinţa de soluţia pronunţată pe site-ul instituţiei.

Potrivit art. 186 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Termenul de decădere poate suporta, aşadar, o repunere în termen în condiţiile art. 186 din C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării şi într-un interval de timp de la data încetării acestora.

Potrivit art. 186 din C. proc. civ., instituţia de drept procesual a repunerii în termen constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual, care din motive temeinic justificate nu şi-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ.

Din analiza coroborată a prevederilor legale rezultă că, pentru repunerea în termen este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul iniţial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării.

Prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înţeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forţei majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute.

Înalta Curte reţine că recurentul - reclamant nu a depus nicio dovadă care să justifice un motiv temeinic justificat, invocând doar lipsa de diligenţă în exercitarea drepturilor sale procesuale, acesta neaflându-se într-o situaţie prevăzută de 186 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.. În plus, împrejurarea că autoritatea pârâtă a procedat la comunicarea unei copii a raportului, are doar valoarea formulării unui răspuns la o petiţie, iar nu efectul prelungirii termenului instituit de legiuitor pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ.

Prin urmare, în mod corect curtea de apel a respins cererea privind anularea Raportului de evaluare nr. x/18.02.2021, ca tardiv formulată.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1224 din 16 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2023.