Valuation date for expired documents in grant applications: validity calculated from physical deposit versus electronic upload during program suspension

Şedinţa publică din data de 14 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, la data de 20.08.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului Pentru Mediu, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 184 emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu de respingere a cererii de finanţare nr. x din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, anularea deciziei de respingere a contestaţiei nr. 320, precum şi obligarea pârâtei la admiterea cererii de finanţare nr. x din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice.

Prin sentinţa civilă nr. 54/CA din 03.02.3021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a declinat, în favoarea Curţii de Apel Braşov, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 28/25.03.2021 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competentă.

Soluţionând regulatorul de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 3317/02.06.2021 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 94 din 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.

S-a anulat decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 310/06.08.2020 şi decizia nr. 184 din lista 2 a şedinţei Comitetului director al AFM din 11.06.2020 de respingere a solicitării reclamantului formulate în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională.

A fost obligată pârâta să analizeze pe fond cererea de finanţare nr. x formulată de reclamant în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională.

A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1.250 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerii cererii de chemare în judecată.

S-a arătat că sentinţa civilă nr. 94/23.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, caz de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A fost criticată hotărârea instanţei de fond sub aspectul interpretării dispoziţiilor legale în raport de care a fost respins dosarul de finanţare înregistrat cu numărul unic x, depus de intimatul reclamant în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională.

Astfel, prin modalitatea de interpretare a prevederilor din Ghid referitoare la data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate, instanţa fondului face confuzie atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speţă, dar şi cu privire la semnificaţia unor termeni, asimilând noţiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noţiunea de "indisponibilitate" a aplicaţiei informatice la care face trimitere art. 33 alin. (7) din Ghid.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Ghid referitoare la înscrierea solicitantului la un instalator validat, s-a arătat că în cuprinsul acestora se indică doar locul unde se face înscrierea în program, iar nu şi momentul, data înscrierii rezultând din prevederile ale art. 18 alin. (3), identificându-se cu momentul introducerii în aplicaţia informatică a documentelor depuse în dosarul de finanţare, prevăzute la art. 21 din Ghid.

Or, la data de 06.11.2019, când dosarul intimatului reclamant a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat, Extrasul de carte funciară eliberat la 30.08.2019 avea o vechime mai mare de 30 de zile, fiind astfel justificată soluţia de respingere a cererii de finanţare.

De asemenea, aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte certificatele de atestare fiscale depuse, emise la 30.08., 03.09. şi 10.09.2019, raportat la data înregistrării acestora în aplicaţia informatică (06.11.2019), nemaifiind în termenul de valabilitate.

Astfel, sunt neîntemeiate aprecierile instanţei fondului, întrucât art. 21 lit. e) din Ghidul de finanţare,stabileşte termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexă.

Totodată, s-a arătat că legiuitorul a stabilit atribuţii distincte în sarcina instalatorului validat şi, respectiv, a Comisiei de analiză, rezervând acesteia din urmă obligaţia de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude însă dreptul acesteia de a analiza şi conformitatea documentelor.

Recurenta pârâtă a avertizat solicitanţii cu privire la necesitatea îndeplinirii de către documentele din dosarele de finanţare a cerinţelor de conformitate la data înregistrării lor în aplicaţia informatică, fiind evident că documentele ce nu mai erau valabile la data de 06.11.2019 trebuiau înlocuite, demers pe care intimatul reclamant nu 1-a realizat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În susţinerea legalităţii sentinţei pronunţate de prima instanţă, a învederat că recurenta - pârâtă a suspendat înscrierea în program pentru o perioadă de 2 luni, iar prin comunicatele de presă din datele de 30.10.2019 şi 6.11.2019 a informat solicitanţii că toate documentele înregistrate în aplicaţie vor fi considerate ca fiind depuse în termen, astfel că acestuia nu i se poate imputa vreo culpă.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

La data de 10.09.2019 a fost deschisă sesiunea de înscriere a solicitanţilor persoane fizice în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională ("Casa Verde Fotovoltaice), însă, la aceeaşi dată autoritatea pârâtă a suspendat înscrierile, programul fiind reluat în 6 noiembrie 2019.

Cererea de finanţare nr. x formulată de reclamant în cadrul acestui program a fost respinsă de autoritate pârâtă prin decizia nr. 184 din lista 2 a şedinţei Comitetului director al AFM din 11.06.2020.

Împotriva soluţiei de respingere, reclamantul a formulat contestaţie, în condiţiile art. 23 din Ordinul 1287/2018, contestaţie respinsă prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 310/06.08.2020 cu motivarea că extrasul de carte funciară depus este mai vechi de 30 de zile la data înscrierii, iar certificatul de atestare fiscală privind impozitele şi taxele locale emis pe numele solicitantului finanţării are valabilitatea expirată, neputând concluziona faptul că solicitantul nu are obligaţii restante la bugetul local.

Instanţa de fond, admiţând acţiunea formulată de reclamant, în interpretarea dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Ordinul 1287/2018, a reţinut că valabilitatea documentelor (extras de carte funciară şi certificat de atestare fiscal) se analizează la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, având în vedere şi situaţia particulară ivită ca urmare a suspendării sesiunii de înscriere încă din ziua deschiderii şi reluării acesteia după 2 luni, moment la care documentele nu mai îndeplineau condiţiile de valabilitate de 30 de zile.

Criticile recurentei-pârâte privind greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 18, ale art. 21 lit. e), h) şi i), precum şi ale art. 33 alin. (12) din Ghidul solicitantului sunt nefondate.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente situaţiei deduse judecăţii, soluţia primei instanţe fiind pronunţată în conformitate cu legea aplicabilă în cauză, motiv pentru care va fi adoptată în consecinţă şi de instanţa de control judiciar.

În esenţă, chestiunea supusă analizei şi asupra căreia părţile au opinii contrare vizează data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate.

În opinia recurentei-pârâte, analiza valabilităţii documentelor aferente cererii de finanţare nu ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanţare la instalator, ci în raport de data la care dosarul intimatului - reclamant a fost introdus în aplicaţia informatică de instalatorul validat.

În schimb, intimatul - reclamant a solicitat să se constate că, în raport de data de 09 septembrie 2019, când a înregistrat cererea de finanţare la instalatorul validat, documentele aferente cererii de finanţare, solicitate prin Ghid, se aflau în termenul de valabilitate.

Potrivit art. 8 din Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018, etapele programului sunt următoarele: a) publicarea pe pagina de internet a Autorităţii a informaţiilor necesare demarării programului; b) validarea, încheierea contractelor cu instalatorii şi publicarea listei acestora; c) înscrierea solicitanţilor, rezervarea sumelor aferente finanţării şi aprobarea solicitanţilor; d) obţinerea ATR (n.r. aviz tehnic de racordare) şi încheierea contractelor de finanţare nerambursabilă; e) implementarea proiectului; f) decontarea şi plata sumelor solicitate de către instalatorii validaţi; g) monitorizarea beneficiarilor final.

Art. 18 din acelaşi Ghid prevede că:

"(1) Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validaţi care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul. (2) Instalatorul validat care a încheiat contractul de participare efectuează înscrierea solicitantului cu condiţia depunerii de către acesta a tuturor documentelor prevăzute în ghid. (3) Înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în:

a) identificarea solicitantului şi analiza conformităţii documentelor prezentate cu condiţiile impuse prin ghid; b) introducerea în aplicaţia informatică a următoarelor date...; c) scanarea de către instalator a documentelor prevăzute la art. 21 şi introducerea lor în aplicaţia informatică în format pdf, ulterior stabilirii conformităţii acestora; d) rezervarea sumelor aferente finanţării fiecărui solicitant care întruneşte condiţiile referitoare la conformitatea documentelor."

Reclamantul a respectat paşii procedurali impuşi de normele legale incidente, acesta depunând cererea de finanţare la instalatorul validat S.C. B. S.R.L. în data de 09 septembrie 2019, urmând ca procedura de înscriere în sistem să fie realizată, potrivit art. 18 alin. (1) şi alin. (2) anterior citate, de instalatorul autorizat. Însă, procedura concretă de înscriere nu a putut fi finalizată prin introducerea de instalator a datelor în aplicaţia informatică potrivit art. 18 alin. (3) pct. c), întrucât, chiar din prima zi de utilizare, platforma informatică nu a mai putut fi accesată, fiind suspendate înscrierile şi reluate la data de 06 noiembrie 2019, care este şi data finalizării înscrierii cererii reclamantului în sistem, aspect necontestat în cauză.

Cum intimata-reclamantă a înregistrat la instalatorul validat cererea sa de finanţare, împreună cu documentele aferente solicitate de Ghidul de finanţare, la data de 9 septembrie 2019, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, nu se poate susţine că nu au fost respectate termenele privind valabilitatea documentelor, împrejurările de fapt şi de drept invocate de reclamant susţinând conformitatea procedurii urmate în concret şi lipsa oricărei culpe în depunerea documentaţiei în condiţiile date.

Aşa cum rezultă din aceste prevederi, aplicaţia informatică în care trebuie încărcate cererile de finanţare şi documentele aferente, de către instalatorul validat, este pusă la dispoziţie gratuit, fiind administrată de către Autoritate, în speţă Administraţia Fondului pentru Mediu, astfel că deficienţele de funcţionalitate a acestei aplicaţii şi imposibilitatea accesării ca urmare a suspendării înscrierilor în Programul în discuţie, care au generat, implicit, imposibilitatea încărcării efective a documentelor în sistem, nu-i pot fi imputate intimatului - reclamat, care şi-a îndeplinit obligaţia de a depune cererea de finanţare şi documentele aferente cu respectarea termenului legal.

În acest sens Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 39 din Ghid, potrivit cărora:

"Dacă din motive legate strict de Autoritate (de exemplu, dar fără a se limita, la disfuncţionalităţi ale aplicaţiei informatice) terţii se află în imposibilitatea obiectivă de a-şi respecta termenele impuse prin prezentul ghid, atunci respectivele termene se vor prelungi cu perioada aferentă întârzierii. Aceste decalări nu exonerează AFM de îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de terţi prin alte acte de natură juridică."

În consecinţă, nu pot fi primite susţinerile recurentei-pârâte în sensul că valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul înscrierii solicitantului în program, respectiv data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexe, câtă vreme din cuprinsul prevederilor legale incidente nu rezultă în mod neîndoielnic că aceasta este voinţa legiuitorului.

Sub acest aspect se impune a fi avute în vedere şi comunicatele de presă din datele de 30.10.2019 şi 6.11.2019, în care chiar Administraţia Fondului pentru Mediu a anunţat că "toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării".

Prin urmare, nu se confirmă criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare constând în încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prima instanţă stabilind în mod corect că pârâta nu putea aprecia ca nefiind valabile cele două înscrisuri menţionate, respectiv: extrasul de carte funciară şi certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul local, înregistrate de reclamant cu respectarea termenelor legale, în contextul acţiunii de suspendare a înscrierilor, dispusă de pârâtă.

În plus, Înalta Curte reţine că principiul proporţionalităţii impune ca, acordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate nejustificat şi disproporţionat drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale destinatarului actului administrativ fiscal, prin acordarea unei ponderi excesive aspectelor de ordin formal, asupra unor aspecte care puteau fi lămurite de către autoritatea administrativă prin solicitarea de completări, iar nu prin măsura respingerii cererii de finanţare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei - pârâte nu sunt întemeiate, iar instanţa de fond a constatat în mod judicios faptul că refuzul explicit exprimat de autoritatea pârâtă constituie un exces de putere, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată, în parte, în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la soluţionarea cererii înregistrate sub nr. x.

Având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte constată caracterul întemeiat al cererii formulate de intimatul - reclamant, dovedite cu chitanţa în cuantum de 1000 de RON, reprezentând onorariul de apărător, urmând a o încuviinţa.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 94 din 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1100 RON, cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului - reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2023.