Recovery of FEADR aid for artificial market distortion and circumvention of de minimis limits: binding force of prior res judicata

Şedinţa publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, repunerea în termenul de chemare în judecată, anularea Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.02.2015 privind proiectul x/29.07.2011 -"Achiziţie de utilaje în domeniul serviciilor - A.".

În data de 20 decembrie 2016, reclamanta A. Î.I. şi-a completat acţiunea, solicitând şi anularea Deciziei nr. 16147/04.05.2015 de soluţionare a contestaţiei pe care a formulat-o împotriva procesului-verbal de constatare.

Prin sentinţa civilă nr. 484/15.02.2017 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă ca prescrisă acţiunea reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 498/30.01.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul reclamantei împotriva menţionatei sentinţe, iar cauza trimisă spre rejudecare instanţei de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 325 din 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond, prin raportare la puterea de lucru judecat a hotărârilor invocate în alte dosare în care recurenta nu a fost parte, a apreciat că argumentele acelor hotărâri trebuie aplicate şi prezentei cauze, instanţa mărginindu-se la preluarea argumentelor prezentate în conţinutul sentinţelor la care aceasta face referire.

A susţinut recurenta că instanţa de fond motivează soluţia pronunţată printr-un singur paragraf care nu prezintă argumentele care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Elementul esenţial al unei hotărâri judecătoreşti este motivarea, care nu poate fi în principiu implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate de părţi sau asupra criticilor formulate.

Obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti reprezintă o condiţie a procesului echitabil, exigenţă prevăzută atât de Constituţia României, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de fond, în mod nelegal, cu aplicarea greşită a legii, a respins acţiunea formulată ca nefondată şi nu a dat eficienţă dispoziţiilor legale în vigoare, iar în continuare a reluat susţinerile prezentate în cererea de chemare în judecată.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a arătat faptul că instanţa de fond, prin raportare la puterea de lucru judecat a hotărârilor invocate în alte dosare în care recurenta nu a fost parte, a apreciat că argumentele acelor hotărâri trebuie aplicate şi prezentei cauze. Astfel, judecătorul fondului s-a limitat la preluarea argumentelor prezentate în conţinutul sentinţelor la care a făcut referire.

A susţinut recurenta că instanţa de fond a motivat soluţia pronunţată printr-un singur paragraf care nu prezintă argumentele care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 din Codul de de procedură civilă, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a apreciat că acţiunea este nefondată; astfel, a constatat că autoritatea pârâtă a reţinut, urmare a controlului efectuat, că proiectul a suferit o modificare substanţială în perioada de implementare, prin crearea de condiţii artificiale şi un avantaj nejustificat pentru S.C. B. S.R.L., prezentând in extenso şi elementele din care a fost desprinsă această concluzie.

Judecătorul fondului a prezentat apoi cadrul legal naţional şi european în materie şi a reţinut că analiza situaţiei de fapt din prezenta cauză, prin raportare la cele expuse, induce concluzia existenţei multor indicatori de fraudă din categoriile expuse, iar investigarea amănunţită efectuată de pârâtă a fost în măsură a-i transforma în certitudini în ceea ce priveşte elementul subiectiv care constă în faptul că reclamanta a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate, anume depăşirea intensităţii finanţării nerambursabile.

În continuare, judecătorul fondului a prezentat argumentele privind aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., faţă de statuările definitive ale instanţei de judecată în cadrul dosarului nr. x/2016

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 din C. proc. civ.

Astfel, prima instanţă a expus raţionamentul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă.

În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la faptul că instanţa de fond, prin raportare la puterea de lucru judecat a hotărârilor invocate în alte dosare în care recurenta nu a fost parte, a apreciat că argumentele acelor hotărâri trebuie aplicate şi prezentei cauze, criticile recurentei se referă la valorificarea de către instanţa de fond a efectului pozitiv al puterii lucrului judecat, critici ce urmează să fie analizată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat, caz în care nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior prin hotărâre judecătorească, astfel încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă rezolvarea a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

În optica legiuitorului, există deopotrivă încălcare a autorităţii de lucru judecat nu doar atunci când vin în contradicţie dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, ci şi atunci când contradicţia operează între considerentele acestora, în sensul de a se nega ceea ce s-a stabilit anterior asupra unei chestiuni litigioase care a făcut obiect al dezbaterilor şi al verificării jurisdicţionale, lucrul judecat având şi o funcţie pozitivă care impune judecăţii ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranşate deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat.

Drept urmare, cea de-a doua instanţă nu mai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească şi pe care nu o poate ignora.

Or, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 avut în vedere de instanţa de fond, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1843/31.05.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin respingerea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului, prin decizia civilă nr. 2230/18.04.2019, s-a reţinut "concluzia certă cu privire la crearea unor condiţii artificiale şi a unui avantaj nejustificat pentru S.C. B. S.R.L., pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR, în condiţiile în care beneficiarul final este societatea mai sus indicată, care este şi client unic al societăţii recurente."

În speţa de faţă a fost contestat Procesul-verbal de constatare nereguli nr. x/27.02.2015 prin care s-a considerat necesară retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat reclamantei şi rezilierea contractului cadru nr. x/29.07.2011, având în vedere încălcarea prevederilor contractuale de către beneficiar, pe perioada de valabilitate a acestuia.

De asemenea, s-a constatat o valoare a cheltuielii afectate de nereguli de 94.141 RON, respectiv o valoare a creanţei bugetare de 94.141 RON. Pentru a decide în sensul nemenţinerii eligibilităţii proiectului x "Achiziţie de utilaje în domeniul serviciilor - A.", finanţat prin FEADR, autoritatea pârâtă a reţinut, urmare a controlului efectuat, că proiectul a suferit o modificare substanţială în perioada de implementare, prin crearea de condiţii artificiale şi un avantaj nejustificat pentru S.C. B. S.R.L..

În raport cu dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., în mod corect a avut în vedere instanţa de fond caracterul definitiv al deciziei nr. 2230/18.04.2019, prin care s-a statuat asupra situaţiei de fapt şi de drept ce priveşte, deopotrivă, şi pe recurenta-reclamantă A., în condiţiile în care, în prezenta cauză nu au fost relevate împrejurări diferite, de natură să conducă la o altă soluţie.

Înalta Curte reţine că, printr-o hotărâre judecătorească anterioară, asupra chestiunii de drept în litigiu s-a stabilit că "prin modul în care au acţionat cele cinci entităţi a fost îngreunată realizarea obiectivului măsurii 312 prin afectarea concurenţei întrucât, în locul creării unor entităţi care să acţioneze în mod real ca nişte jucători pe piaţa respectivă, prin accesarea fondurilor europene de către reclamantă şi de către cele patru întreprinderi individuale s-a obţinut o întărire pe piaţă a unei întreprinderi preexistente, căreia i s-au pus la dispoziţie utilaje suplimentare. Trebuie observat că utilajele achiziţionate de reclamantă, deşi se aflau, formal, în patrimoniul acesteia, au servit preponderent intereselor societăţii S.C. B. S.R.L., ale cărei lucrări le-au realizat.

Faptul că toate serviciile au fost realizate contra cost nu poate conduce la o altă concluzie având în vedere legătura de rudenie dintre titularii entităţilor. Pentru aceştia era nerelevant dacă profitul se înregistra pe societatea reclamantă sau pe S.C. B. S.R.L., câştigurile rămânând, oricum, în cadrul aceleiaşi familii. Ceea ce s-a urmărit a fost consolidarea pe piaţă a unei afaceri preexistente printr-o activitate concertată a entităţilor din grup, acestea acţionând, în fapt, ca o singură entitate.

Toate aceste constatări au justificat pe deplin măsura de retragere a sprijinului acordat reclamantei", respectiv "Elementul subiectiv constă în aceea că reclamanta a fost înfiinţată cu scopul vădit de depăşire, în mod artificial, a impedimentelor pe care le avea societatea S.C. B. S.R.L. în accesarea măsurii 312. Nu există nici un element care să conducă la ideea că s-a intenţionat dezvoltarea unei societăţi autonome care să deruleze o afacere proprie. Acţiunea concertată a entităţilor analizate, deţinute de membrii aceleiaşi familii, confirmă faptul că s-a dorit dezvoltarea afacerii iniţiale prin achiziţionarea de noi utilaje necesare acesteia".

De asemenea, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

"Or, din analiza coroborată şi comparativă a societăţilor implicate rezultă că mai mulţi beneficiari independenţi din punct de vedere legal au aceeaşi adresă, au acelaşi sediu social, locul de realizare al investiţiilor este identic, au punct de lucru deschis de S.C. B. S.R.L., iar contractele de comodat încheiate pentru toate cele patru firme sunt încheiate cu acelaşi comodant, respectiv S.C. B. S.R.L. reprezentată de C..

De asemenea, în urma analizării contractelor de prestări servicii şi a facturilor fiscale prezentate, s-a constatat că cei patru beneficiari de finanţare prestează servicii aproape exclusiv către S.C. B. S.R.L.."

Prin urmare, este corectă concluzia instanţei de fond privind crearea de condiţii artificiale pentru depăşirea ajutorului acordat, în condiţiile lipsei de autonomie a întreprinderilor implicate şi a neîndeplinirii obiectivului măsurii.

În mod judicios a reţinut instanţa de fond că această concluzie se impune cu putere de lucru judecat, întrucât aspectul a fost deja dezlegat definitiv, în sensul că toate entităţile implicate au creat condiţii artificiale pentru a beneficia de sprijin si a obţine un avantaj care contravine obiectivelor măsurii, astfel că neregula care conduce la încetarea valabilităţii contractului de finanţare şi la recuperarea sumelor plătite de fosta APDRP beneficiarului constă în crearea în mod artificial a condiţiilor necesare obţinerii finanţării, fapt ce are ca efect obţinerea, de către beneficiarul real al finanţării, a unor sume mai mari decât plafonul impus de regula "de minimis".

Cu privire la aspectele învederate de recurentă la pag. 9-15 din dosarul de recurs, instanţa de control judiciar observă că reprezintă reluarea fidelă a susţinerilor din cererea de chemare în judecată .

Înalta Curte constată că nu se impune examinarea acestor susţineri, întrucât ele au fost deja analizate de instanţa de fond, iar exercitarea căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti presupune formularea unor critici concrete de nelegalitate cu privire la hotărâre, iar nu preluarea susţinerilor din cererea de chemare în judecată, care au format obiectul analizei primei instanţe.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A.-Întreprindere Individuală împotriva sentinţei civile nr. 325 din 16 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.-Întreprindere Individuală împotriva sentinţei civile nr. 325 din 16 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 martie 2023.