Admissibility of cassation appeal based on improper qualification of auxiliary intervention and procedural violations

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra contestaţiilor în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi hotărârile pronunţate în fond şi în recurs

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, astfel cum a fost completată şi modificată, reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, admiterea contestaţiei, desfiinţarea Hotărârii nr. 1/2015, pronunţate în dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., respectiv a încheierii din data de 16.01.2015, precum şi a Hotărârii nr. 2/2014, pronunţate în dosarul nr. x/2014 de către Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi închiderea dosarului disciplinar.

De asemenea, a solicitat constatarea şi sancţionarea, în principal cu nulitatea absolută, iar în subsidiar, cu inopozabilitatea, a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la data de 8.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum şi a actelor subsecvente.

Prin sentinţa nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia; a respins cererea de suspendare a Hotărârii nr. 1/2015, pronunţate în dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., a încheierii din data de 16.01.2015 şi a Hotărârii nr. 2/2014, pronunţate în dosarul nr. x/2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cerere formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti; a obligat reclamanta să plătească pârâtului Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia suma de 2.728 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 2775 din data de 28 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., a Hotărârii nr. 2/28.10.2014, pronunţate în dosarul nr. x/2014 de Consiliul de Disciplină din cadrul C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la data de 08 mai 2014, de Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Ulterior, reclamanta A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cerere de strămutare a judecării cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar prin încheierea nr. 604 din data de 7 februarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, cererea a fost admisă, dispunându-se strămutarea cauzei la Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Ca urmare a admiterii cererii de strămutare, prin încheierea nr. 7 din 11.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanţe şi trimiterea dosarului Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pe rolul acestei din urmă instanţe cauza fiind înregistrată la data de 05.03.2019 sub nr. x/2015*.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 134 din data de 30 mai 2019, a respins ca nefondată acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi a obligat reclamanta să plătească pârâtului Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia suma de 10.917,5 RON cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Împotriva sentinţei civile nr. 134 din 30 mai 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 134 din 30 mai 2019, iar pe fond, admiterea contestaţiei, desfiinţarea Hotărârii nr. 1/2015, pronunţate în dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. şi a Hotărârii nr. 2/28.10.2014, pronunţate în dosarul nr. x/2014 de Consiliul de Disciplină din cadrul C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

2. Hotărârile atacate cu contestaţie în anulare

2.1. Prin încheierea din 15 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, instanţa de recurs a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă Insemex Petroşani, reţinând că cererea nu îmbracă forma unei veritabile cereri de intervenţie, în fapt fiind vorba despre cererea prin care o terţă persoană încearcă să apere interesele recurentei-reclamante, fără a invoca, la nivel de aparenţă, un interes propriu în soluţionarea dosarului;

A respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecăţii, reţinând că nu se justifică luarea unei măsuri care ar conduce la tergiversarea soluţionării litigiului, în condiţiile existenţei unui remediu prevăzut de legiuitor, partea având posibilitatea de formulare a unei cereri de revizuire, în cazul constatării neconstituţionalităţii prevederilor ce formează obiectul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale;

A reţinut cauza în pronunţare cu privire la cererile de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ÎCCJ şi de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, excepţia nulităţii recursului şi recursul declarat de reclamantă, urmând să se pronunţe asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentă în dosarul asociat nr. x/2015

2.2. Prin decizia nr. 4649 din data de 13 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti şi a îndreptat eroarea materială strecurată în încheierea de şedinţă din data de 24 martie 2022, în sensul că denumirea intimatului-pârât este Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti, în loc de Colegiul Medicilor, iar în loc de "având cuvântul asupra excepţiei invocate, recurentul-reclamant" se va trece "având cuvântul asupra excepţiei invocate, intimatul-pârât";

A respins cererile formulate de recurenta-reclamantă A. privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/2000 şi la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. I punctul 19 din Legea nr. 212 din 25 iulie 2018, ce modifică art. 20 alin. (2) din Legea 554/2004, ca inadmisibile;

A respins cererea formulată de recurenta-reclamantă A. privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, ca inadmisibilă;

A respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti;

A respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 134 din 30 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat;

A obligat recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia a sumei de 1137 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Contestaţiile în anulare formulate în cauză

3.1. Împotriva încheierii din data de 15 septembrie 2022 şi a deciziei civile nr. 4649 din data de 13 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A., solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârilor atacate şi stabilirea unui termen pentru judecararea cererii de intervenţie şi a cererii de recurs.

În susţinerea contestaţiei în anulare arată că în dosarul de recurs din al doilea ciclu procesual, la data de 10.02.2022, s-a depus o cerere de intervenţie accesorie de către B., ce a fost comunicată părţilor, iar titularul acestei cereri a fost citat în calitate de petent; cererea de intervenţie accesorie a fost respinsă, sens în care s-a formulat recurs, fiind astfel format dosarul nr. x/2022.

Precizează că în aceeaşi cauză, la data de 15.09.2022, s-a depus o cerere de intervenţie accesorie de către Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă - INSEMEX Petroşani, conceptat în cauză ca petent, titular al cererii de intervenţie, însă această cerere nu a fost judecată, fiind calificată în şedinţă publică ca fiind o simplă petiţie.

Astfel, arată că cererea de intervenţie accesorie depusă de INSEMEX Petroşani nu a fost comunicată părţilor, iar petentul nu a fost citat.

Susţine că nici recurenta A. nu a fost citată; că în lipsa comunicării către părţile litigante a cererii de intervenţie accesorie, depuse de INSEMEX Petroşani şi în lipsa citării petentului, acesta nu s-a putut prezenta la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, pentru dezbaterea cererii de intervenţie şi nu şi-a putut exercita drepturile procesuale, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C. proc. civ., dreptul de a fi parte în proces, prevăzut de art. 55 din C. proc. civ., dreptul de a interveni în proces, prevăzut de art. 61 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., dreptul la intervenţie accesorie, prevăzut de art. 63 din C. proc. civ. şi dreptul la judecata cererii de intervenţie accesorie, conform art. 64 din C. proc. civ.

Consideră că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., regulile de drept aplicabile în speţă, întrucât judecătorul avea posibilitatea calificării actelor şi faptelor deduse judecăţii, precum şi obligaţia de a pune în discuţia părţilor calificarea cererii, precum şi pe aceea de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a se depăşi limitele învestirii.

Precizează că tot din cauza lipsei comunicării către părţile litigante a cererii de intervenţie accesorie depuse de INSEMEX Petroşani şi în lipsa citării petentului şi a recurentei, acesteia din urmă i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C. proc. civ. şi dreptul la judecata cererii de intervenţie accesorie, conform art. 64 din C. proc. civ., fiind încălcate dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

3.2. Împotriva aceloraşi hotărâri judecătoreşti a formulat contestaţie în anulare şi contestatorul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexploziva - INSEMEX Petroşani, solicitând anularea încheierii de şedinţă din data de 15.09.2022 şi a deciziei nr. 4649 din 13.10.2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, cu consecinţa rejudecării cererii de intervenţie, având în vedere că nu a fost citat şi nu s-a putut prezenta la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru judecarea cererii de intervenţie.

În susţinerea contestaţiei în anulare arată că la data de 10.02.2022, B. a formulat o cerere de intervenţie accesorie, fiind format în acest sens dosarul nr. x/2015.

Mai arată că la data de 15.09.2022 a depus o cerere de intervenţie accesorie, care nu a fost judecată, fiind calificată în şedinţă publică, ca fiind o petiţie, deşi contestatorul-petent o calificase ca fiind o cerere de intervenţie accesorie.

Susţine că, dată fiind această împrejurare, nu a fost citat şi nu s-a putut prezenta la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezbaterea cererii de intervenţie, cererea nu a fost soluţionată, astfel că nu şi-a putut exercita drepturile procesuale, cum ar fi dreptul la o cale de atac.

Consideră că i-au fost încălcate: dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C. proc. civ. dreptul de a fi parte în proces, prevăzut de art. 55 din C. proc. civ. dreptul de a interveni în proces, prevăzut de art. 61 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. dreptul la intervenţie accesorie, prevăzut de art. 63 din C. proc. civ. dreptul la judecata cererii de intervenţie accesorie, conform art. 64 din C. proc. civ.

De asemenea, consideră că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., respectiv regulile de drept aplicabile, întrucât judecătorul avea posibilitatea calificării actelor şi faptelor deduse judecăţii, precum şi obligaţia de a pune în discuţia părţilor calificarea cererii, precum şi pe aceea de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a se depăşi limitele învestirii.

4. Apărările formulate în contestaţia în anulare

Intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestaţiei în anulare formulate de contestatoarea A., ca lipsite de interes, respectiv ca inadmisibile, iar în subsidiar ca nefondată, precum şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Susţine că instanţa a respectat drepturile recurentei, în sensul că prin calificarea cererii petentului drept petiţie a permis recurentei să aibă un proces echitabil, într-un termen rezonabil; că la termenul de judecată din data de 15.09.2022 a fost pusă în discuţie cererea de intervenţie accesorie, contestatoarea fiind prezentă prin avocat; că formularea unei contestaţii în anulare pe motivul neamânării cauzei şi necomunicării unei cereri provenite din partea unui terţ, dar cu punerea în discuţia părţilor prezente a acestei cereri, nu poate fi justificată de către contestatoare prin prisma unui interes personal.

Pe de altă parte, arată că în speţă contestatoarea invocă lipsa comunicării cu părţile, respectiv lipsa citării petentului, care are calitatea de terţ în procedură. Astfel, invocă pretinse drepturi procesuale încălcate altor părţi şi unui terţ.

Consideră că, în ipoteza recalificării naturii juridice a petiţiei în cadrul contestaţiei în anulare, aceasta ar echivala cu un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.

Din perspectiva admisibilităţii contestaţiei în anulare întemeiate pe art. 503 alin. (1) C. proc. civ., arată că acest text de lege se referă la ipoteza în care contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, or, în cauză contestatoarea a fost legal citată şi avea termen în cunoştinţă, fiind şi reprezentată de către avocat, astfel că nu se poate susţine o eventuală lipsă de apărare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei în anulare şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia din data de 27 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 16 noiembrie 2022 pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării hotărârii a cărei anulare se cere, iar la data de 8 martie 2022 pentru soluţionarea contestaţiei în anulare, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 noiembrie 2022, Înalta Curte a respins excepţia lipsei de interes; a respins cererile formulate de contestatoarea A. şi de contestatorul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă - Insemex Petroşani privind suspendarea executării deciziei nr. 4649 din 13 octombrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, şi a dispus restituirea cauţiunii consemnate pentru cererile de suspendare a executării formulate.

6. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiilor în anulare

Examinând contestaţiile în anulare, în raport cu motivele invocate de contestatori şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte constată că obiectul dosarului nr. x/2015 în cadrul căruia au fost pronunţate încheierea de şedinţă şi decizia atacate cu contestaţie în anulare în prezenta cauză, l-a constituit recursul împotriva sentinţei civile nr. 134 din 30 mai 2019 pronunţate în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, declarat de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

În cadrul acestui dosar, la data de 14 septembrie 2022, petentul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă - Insemex Petroşani a formulat o cerere de intervenţie accesorie.

La termenul de judecată din data de 15 septembrie 2022, cererea de intervenţie accesorie a fost respinsă ca inadmisibilă, instanţa reţinând că aceasta nu îmbracă forma unei veritabile cereri de intervenţie, în fapt fiind vorba de o cerere prin care o terţă persoană încearcă să apere interesele recurentei-reclamante, fără a invoca, la nivel de aparenţă, un interes propriu în soluţionarea dosarului.

Înalta Curte, învestită cu soluţionarea contestaţiilor în anulare, urmează a le analiza global, având în vedere argumentele similare formulate de contestatori prin contestaţiile în anulare.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."

Din examinarea textului de lege ce constituie temeiul de drept al contestaţiilor în anulare reiese că această cale de atac de retractare poate fi formulată atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Or, în speţă, pentru termenul de judecată din data de 15 septembrie 2022, recurenta A. avea termen în cunoştinţă, ce i-a fost dat la termenul de judecată din 19 mai 2022, conform încheierii de şedinţă de la acel termen.

De asemenea, la termenul din 15 septembrie 2022, instanţa a amânat pronunţarea (aceasta fiind amânată succesiv la data de 29 septembrie 2022, respectiv la data de 13 octombrie 2022, când instanţa de fond a pronunţat sentinţa recurată), astfel că în cauză nu au mai avut loc dezbateri în şedinţă publică.

Prin urmare, nu se poate reţine lipsa citării acesteia pentru termenul când a avut loc judecata recursului.

Mai mult, la ambele termene, atât la cel din 19 mai 2022, cât şi la cel din 15 septembrie 2022, contestatoarea A. a fost reprezentată de avocat C. cu împuternicire avocaţială ataşată la dosarul cauzei, care la termenul din 15 septembrie 2022, după comunicarea cererii de intervenţie accesorie formulate de petentul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă - Insemex Petroşani şi după apelarea cauzei la a doua strigare pentru ca reprezentantul recurentei-reclamante să ia cunoştinţă de cuprinsul cererii comunicate, a pus concluzii asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie, precum şi asupra celorlalte cereri puse în discuţie în respectiva şedinţă de judecată.

Scopul cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. îl constituie în principal respectarea dreptului la apărare al părţilor, pentru ca părţile să aibă cunoştinţă de aspectele puse în discuţie în litigiile în care sunt parte, respectiv pentru ca acestea să aibă posibilitatea să-şi apere în instanţă drepturile.

Cu toate acestea, o asemenea ipoteză nu se verifică în speţă, unde partea, respectiv contestatoarea A. a avut termen în cunoştinţă şi a fost reprezentată de avocatul ales.

Înalta Curte constată că lipsa citării la care se referă art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi reţinută în speţă, câtă vreme contestatoarea a avut termen în cunoştinţă, întrucât prin reglementarea acestui caz de contestaţie în anulare, legiuitorul a avut în vedere ipoteza în care partea nu a avut termen în cunoştinţă şi în care nu a fost citată, deşi citarea era necesară în vederea îndeplinirii procedurii cu părţile din proces.

De asemenea, prin lipsa părţii la termenul la care a avut loc judecata, legiuitorul a avut în vedere exclusiv ipoteza în care partea nu a fost reprezentată de avocat, or, în cauză contestatoarea a beneficiat de apărare specializată, avocatul care o reprezenta punând concluzii asupra tuturor aspectelor puse în discuţie de către instanţă.

Astfel, lipsa citării nu poate fi invocată de partea care a fost reprezentată la termenul de judecată de avocatul ales, cum este cazul din speţă.

În acest sens, se impun a fi reţinute prevederile de mai jos, potrivit cărora:

Art. 229 alin. (1) C. proc. civ.:

"Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convenţional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, considerându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată."

Art. 153 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

Prin urmare, în cauză nu se relevă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., pentru admiterea contestaţiilor în anulare.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute nici criticile contestatorilor conform cărora cererea de intervenţie accesorie formulată de către Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă - INSEMEX Petroşani a fost calificată drept o cerere prin care o terţă persoană încearcă să apere interesele recurentei-reclamante, fără a invoca, la nivel de aparenţă, un interes propriu în soluţionarea dosarului, pentru a putea fi calificată ca o cerere de intervenţei accesorie.

Aceasta pentru că un asemenea argument nu poate fi circumscris cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., care se referă doar la ipoteza în care contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

În acelaşi context, se impun a fi reţinute şi prevederile art. 65 C. proc. civ., potrivit cărora intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale.

De asemenea, contestatoarea A. nici nu poate invoca lipsa citării unei alte părţi în cadrul contestaţiei în anulare, în condiţiile în care din interpretarea art. 503 alin. (1) C. proc. civ. reiese că lipsa de procedură poate fi invocată doar în ipoteza în care insuşi contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, şi nu privire la alte părţi.

Totodată, nici criticile conform cărora cererea de intervenţie accesorie depusă de INSEMEX Petroşani nu a fost comunicată părţilor şi că petentul nu a fost citat nu pot face obiectul analizei în contestaţie în anulare, în condiţiile în care această cale de atac, de retractare, poate fi exercitată doar pentru motivele prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Pe de altă parte, în susţinerea argumentului de mai sus, contestatorii nu au făcut dovada vătămării suferite prin necomunicarea cererii formulate de INSEMEX Petroşani, în condiţiile în care nu este vorba de o vătămare prezumată, ce de una condiţionată de producerea unui prejudiciu.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în speţă, contestatorul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexploziva - INSEMEX Petroşani este în eroare cu privire la faptul că dosarul nr. x/2015 a avut ca obiect cererea de intervenţie accesorie a petentului B., în condiţiile în care respectivul dosar a avut ca obiect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de recurenta-reclamantă A., cerere ce a fost admisă la termenul din 19.05.2022, dispunându-se sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (6) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că, în pricina de faţă, criticile invocate de către contestatori pe calea contestaţiei în anulare nu se confirmă, motiv pentru care acestea urmează a fi respinse, ca nefondate.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţiile în anulare formulate de contestatoarea A. şi de contestatorul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă - Insemex Petroşani împotriva încheierii din 15 septembrie 2022 şi împotriva deciziei nr. 4649 din 13 octombrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţiile în anulare formulate de contestatoarea A. şi de contestatorul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă - Insemex Petroşani împotriva încheierii din 15 septembrie 2022 şi împotriva deciziei nr. 4649 din 13 octombrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.