Timeliness of payment claims against the Policyholders' Guarantee Fund: justified delay in legalizing titles and reinstatement in time
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian Supreme Court (Inalta Curte de Casare si Justitie) dismissed the appeal filed by the Policyholders' Guarantee Fund, thereby upholding the Court of Appeal's decision that annulled the Fund's refusal to pay insurance claims and ordered the Fund to issue payment decisions for moral damages. The dispute concerned whether twelve claimants, victims of a road traffic accident caused by a driver insured by a bankrupt insurance company, submitted their payment requests within the statutory 90-day deadline required for creditors of insolvent insurers. The appellate court had found that although the final court judgment establishing the liability was issued in October 2020, the claimants were justified in missing the strict deadline because they only received the legalized copies of the judgment documents in January 2021, and they had previously attempted to file with the wrong administrative body, constituting valid grounds for reinstatement in time under procedural law. Relying on Article 14 of Law No. 213/2015 regarding the deadlines for payment requests in insurance insolvency, Article 186 of the Code of Civil Procedure regarding reinstatement in time due to justifiable reasons, and European Court of Human Rights jurisprudence on the right to a fair trial, the Supreme Court held that the claimants did not bear the burden of the delay in legalizing the titles, and thus the lower court's interpretation that the claims were timely and valid was correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 213/2015, art. 186 C. proc. civ, art. 186 alin. (1) C. proc. civ, art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015; Timeliness of payment claims against the Policyholders' Guarantee Fund: justified delay in legalizing titles and reinstatement in time: The dispute concerned whether twelve claimants, victims of a road traffic accident caused by a driver insured by a bankrupt insurance company, submitted their payment requests within the statutory 90-day deadline required for creditors of insolvent insurers. The appellate court had found that although the final court judgment establishing the liability was issued in October 2020, the claimants were justified in missing the strict deadline because they only received the legalized copies of the judgment documents in January 2021, and they had previously attempted to file with the wrong administrative body, constituting valid grounds for reinstatement in time under procedural law. Relying on Article 14 of Law No. 213/2015 regarding the deadlines for payment requests in insurance insolvency, Article 186 of the Code of Civil Procedure regarding reinstatement in time due to justifiable reasons, and European Court of Human Rights jurisprudence on the right to a fair trial, the Supreme Court held that the claimants did not bear the burden of the delay in legalizing the titles, and thus the lower court's interpretation that the claims were timely and valid was correct.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to exercise judicial control over the administrative decisions and to dismiss the appeal.
Procedural basis cited in the dispositive to dismiss the appeal as unfounded and uphold the first instance judgment.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 martie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.05.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziilor nr. 26325/14.05.2021 - A.; nr. 26326/17.05.2021 - B.; nr. 26330/17.05.2021 - C.; nr. 26333/17.05.2021 - D.; nr. 26328/17.05.2021 - E.; nr. 26327/17.05.2021 - F.; nr. 26329/17.05.2021 - G.; nr. 26323/14.05.2021 - H.; nr. 26321/14.05.2021 - I.; nr. 26332/17.05.2021 - J.; nr. 26331/17.05.2021 - K.; nr. 26322/14.05.2021 - L.; nr. 26324/14.05.2021,
- În principal, admiterea cererii, constatarea nelegalităţii deciziilor atacate, anularea în tot a acestora, admiterea cererii de plată formulată de reclamanţi şi obligarea pârâtului la emiterea unor Decizii de plată a următoarelor sume de bani:
- 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26325/14.05.2021;
- 2.000 RON daune morale şi prestaţie periodica - Decizia nr. 26326/17.05.2021;
- 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26330/17.05.2021;
- 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26333/17.05.2021;
- 4.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26328/17.05.2021;
- 4.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26327/17.05.2021;
- 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26329/17.05.2021;
- 52.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26323/14.05.2021;
- 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26321/14.05.2021;
- 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26332/17.05.2021;
- 48.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26331/17.05.2021;
- 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26322/14.05.2021;
- 48.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26324/14.05.2021;
În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26325/14.05.2021; de 2.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26326/17.05.2021; de 24.000 Iei daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26330/17.05.2021; de 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26333/17.05.2021; de 4.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26328/17.05.2021; de 4.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26327/17.05.2021; de 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26329/17.05.2021; de 52.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26323/14.05.2021; de 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26321/14.05.2021; de 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26332/17.05.2021; de 48.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26331/17.05.2021; de 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26322/14.05.2021; de 48.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26324/14.05.2021.
A mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 436 din 9 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor;
A anulat deciziile FGA nr. 26321/14.05.2021, nr. 26322/14.05.2021, nr. 26323/14.05.2021, nr. 26324/14.05.2021, nr. 26325/14.05.2021, nr. 26326/17.05.2021, nr. 26327/17.05.2021, nr. 26328/17.05.2021, nr. 26329/17.05.2021, nr. 26330/17.05.2021, nr. 26331/17.05.2021, nr. 26332/17.05.2021 şi nr. 26333/17.05.2021;
A obligat pârâtul să emită noi decizii prin care să dispună plata către reclamanţi a următoarelor sume:
- către reclamantul H. a sumei de 48.000 de RON reprezentând daune morale;
- către reclamanta K. a sumei de 48.000 de RON reprezentând daune morale;
- către reclamantul C. a sumei de 24.000 de RON reprezentând daune morale;
- către reclamantul L. a sumei de 24.000 de RON reprezentând daune morale;
- către reclamantul J. a sumei de 24.000 de RON reprezentând daune morale;
- către reclamantul I. a sumei de 24.000 de RON reprezentând daune morale;
- către reclamanta L. a sumei de 24.000 de RON reprezentând daune morale;
- către reclamantul A. a sumei de 24.000 de RON reprezentând daune morale;
- către reclamanta G. a sumei de 24.000 de RON reprezentând daune morale;
- către reclamantul D. a sumei de 24.000 de RON reprezentând daune morale;
- către reclamanta F. a sumei de 4.000 de RON reprezentând daune morale;
- către reclamanta E. a sumei de 4.000 de RON reprezentând daune morale;
- către reclamanta B. a sumei de 2.000 de RON reprezentând daune morale;
În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat pârâtul la plata către stat a sumei de 4.550 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care reclamanţii au beneficiat de scutire prin încuviinţarea ajutorului public judiciar.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 436 din 9 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea contestaţiei formulata împotriva Deciziilor FGA nr. 26325/14.05.2021, nr. 26326/17.05.2021, nr. 26327/17.05.2021, nr. 26332/17.05.2021, nr. 26330/17.05.2021; nr. 26333/17.05.2021; nr. 26328/17.05.2021, nr. 26329/17.05.2021; nr. 26323/14.05.2021; nr. 26321/14.05.2021, nr. 26331/17.05.2021; nr. 26322/14.05.2021 şi nr. 26324/14.05.2021, precum şi obligarea intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului arată că instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 213/2015, art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015, art. 5, art. 22 şi art. 186 C. proc. civ.
Mai arată că: intimatii-reclamanti au contestat Deciziile FGA cu privire la cererile de plată depuse de aceştia la data de 13.01.2021 şi au solicitat anularea deciziilor şi obligarea FGA la plata sumelor stabilite prin titlul de creanţă, constând în sentinţa penală nr. 150/13.11.2019, pronunţată de Judecătoria Panciu în dosarul penal nr. x/2017, rămasă definitivă la data de 05.10.2020 prin decizia penală nr. 816/2020 şi, suplimentar, prestaţii periodice.
Precizează că intimaţii au transmis cererea de plată în data de 13.01.2021, iar aceasta a fost respinsă ca tardivă, fiind depusă după expirarea termenului de 90 de zile stabilit prin art. 14 din Legea nr. 213/2015, calculat de la data rămânerii definitive a deciziei penale nr. 816/2020, respectiv de la 05.10.2020, când această hotărâre putea fi pusă în executare, potrivit art. 552-553 C. proc. pen.
Prin sentinţa recurată s-a reţinut că în speţă, creanţa de asigurări pretinsă de reclamanţi nu este născută ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, deoarece dreptul de creanţă se naşte în patrimoniul asiguratului prin producerea riscului asigurat, aşadar de la data accidentului rutier (04.10.2015), numai realizarea acestuia fiind condiţionată de parcurgerea procedurilor legale, administrative sau jurisdictionale, astfel că nu este aplicabilă teza finală a art. 14 din Legea nr. 213/2015.
A mai reţinut instanţa de fond că reclamanţii nu au stat în pasivitate, ci au sesizat Judecătoria Panciu, în dosarul nr. x/2017, cu o acţiune civilă alăturată acţiunii penale, iar sentinţa penală nr. 150/13.11.2019 şi decizia penală nr. 816/05.10.2020 sunt pronunţate după deschiderea procedurii de insolvenţă; că societatea de asigurare/reasigurare este obligată să aducă la cunoştinţa tuturor creditorilor de asigurări cunoscuţi, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii deciziei, măsurile şi dispoziţiile stabilite de Autoritatea de Supraveghere Financiară; că termenul de 90 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea 213/2015, de formulare a cererii de plată, este un termen procedural, de decădere, iar nu un termen de drept material, pentru ca acesta să fie pierdut în caz de pasivitate; că potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen dacă dovedeşte ca întârzierea se datorează unor motive justificate; că abia la data de 18.01.2021 au putut fi legalizate hotărârile penale, iar decizia penală definitivă trebuia redactată înainte de legalizare, care a intervenit la data de 28.10.2020, aşa încât, faţă de acest moment, cererea de plată formulată la data de 13.01.2021 şi înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de 19.01.2021, nu a depăşit termenul de 90 de zile, ţinând cont de faptul că reclamanţii nu au stat în pasivitate; că legislaţia este neclară sub aspectul termenului de 90 de zile şi trebuie interpretată în favoarea reclamanţilor; că la data de 17.12.2020, reclamanţii au adresat o cerere de plată Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR), însă aceasta nu a fost înaintată instituţiei competente.
Recurentul-pârât consideră că sentinţa astfel pronunţată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi ale art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015, care prevăd că cererea de plată se formulează în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior.
Învederează că deschiderea procedurii de faliment împotriva M. S.A. s-a făcut prin încheierea pronunţată la data de 03.12.2015 în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, definitivă la data de 28.04.2016, termen de la se calculează cele 90 zile (pentru creanţele născute anterior rămânerii definitive) şi care se împlineşte la data de 28.07.2016, ori 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă, în cazul tezei a doua a art. 14 din Legea nr. 213/2015.
Or, în speţă, intimaţii şi-au întemeiat cererea de plată pe titlul lor de creanţă, constând în sentinţa penală nr. 150/13.11.2019 a Judecătoriei Panciu, rămasă definitivă la data de 05.10.2020, prin decizia penală nr. 816/2020.
Consideră că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că dreptul de creanţă s-a născut la data evenimentului rutier, respectiv 04.10.2015 şi că în cauza ar fi în dezbatere un drept de creanţă al asiguratului, pe de altă parte instanţa reţinând în mod greşit şi calitatea intimaţilor, de persoane păgubite, şi nu de asiguraţi.
Totodată, consideră că instanţa de fond a depăşit limitele investirii şi a calificat în mod greşit termenul de 90 de zile fixat de Legea nr. 213/2015 pentru depunerea cererii de plată, ca fiind un termen procedural, în condiţiile în care acesta este un termen de decădere, iar pierderea acestuia duce la pierderea dreptului subiectiv de a primi despăgubiri de la FGA, chiar daca dreptul de a solicita despăgubiri poate fi exercitat şi/sau împotriva asigurătorului, direct în procedura de faliment.
Sub acest aspect, invocă jurisprudenţa ÎCCJ.
În ceea ce priveşte argumentul instanţei de fond, în sensul că nu s-a făcut dovada respectării faţă de reclamanţi a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, respectiv obligaţia societăţii de asigurare/reasigurare de a aduce la cunoştinţa tuturor creditorilor de asigurări cunoscuţi, măsurile şi dispoziţiile stabilite de ASF în sarcina sa, arată că această obligaţie de informare a fost stabilită în sarcina asigurătorului, şi nu a FGA.
De asemenea, arată că instanţa de fond consideră în mod greşit că în cauză ar exista un motiv justificat al repunerii în termenul de 90 de zile, respectiv necesitatea respectării cerinţei art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, potrivit cărora odată cu cererea de plată creditorii trebuie să depună înscrisurile justificative în copie legalizată, iar din dovezile administrate în cauză, intimaţii au obţinut legalizarea titlului lor în data de 18.01.2021.
Consideră că argumentul instanţei de fond este eronat, cu atât mai mult cu cât cererea de plata a fost depusă de intimaţi anterior legalizării titlului de creanţă, la data de 13.01.2021. Mai mult, instanţa de fond a ignorat dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 şi ale art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015, ce prevăd că în cazul imposibilităţii de prezentare a înscrisurilor justificative în copie legalizată, creditorul de asigurări poate prezenta fie copii ale acestora, fie o declaraţie pe propria răspundere, în sensul susţinerii documentelor justificative, precizând motivul imposibilităţii depunerii lor în copie legalizată.
Pe de altă parte, critică şi argumentul instanţei de fond referitor la lipsa de pasivitate a reclamanţilor, apreciind că stabilirea procedurii administrative şi a termenelor fixate de legiuitor au fost considerate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 80/2017 ca fiind de atributul legiuitorului, care respectă prevederile constituţionale şi care sunt adecvate scopului urmărit şi contextului falimentului asigurătorului.
De asemenea, solicită exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată dispuse prin sentinţa de fond, precum şi obligarea intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.
4. Apărările formulate în recurs
Intimaţii-reclamanţi au formulat note scrise, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate, apreciind că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin notele scrise şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cauză, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziilor nr. 26325/14.05.2021, nr. 26326/17.05.2021, nr. 26330/17.05.2021, nr. 26333/17.05.2021, nr. 26328/17.05.2021, nr. 26327/17.05.2021, nr. 26329/17.05.2021, nr. 26323/14.05.2021, nr. 26321/14.05.2021, nr. 26332/17.05.2021, nr. 26331/17.05.2021, nr. 26322/14.05.2021 şi nr. 26324/14.05.2021; în principal, anularea în tot a acestora, admiterea cererii de plată formulată de reclamanţi şi obligarea pârâtului la emiterea unor decizii de plată pentru următoarele sume: Decizia nr. 26325/14.05.2021 - 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică; Decizia nr. 26326/17.05.2021 - 2.000 RON daune morale şi prestaţie periodică; Decizia nr. 26330/17.05.2021 - 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică; Decizia nr. 26333/17.05.2021 - 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică; Decizia nr. 26328/17.05.2021 - 4.000 RON daune morale şi prestaţie periodică; Decizia nr. 26327/17.05.2021 - 4.000 RON daune morale şi prestaţie periodică; Decizia nr. 26329/17.05.2021 - 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică; Decizia nr. 26323/14.05.2021 - 52.000 RON daune morale şi prestaţie periodică; Decizia nr. 26321/14.05.2021 - 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică; Decizia nr. 26332/17.05.2021 - 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică; Decizia nr. 26331/17.05.2021 - 48.000 RON daune morale şi prestaţie periodică; Decizia nr. 26322/14.05.2021 - 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică şi Decizia nr. 26324/14.05.2021 - 48.000 RON daune morale şi prestaţie periodică.
În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26325/14.05.2021; de 2.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26326/17.05.2021; de 24.000 Iei daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26330/17.05.2021; de 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26333/17.05.2021; de 4.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26328/17.05.2021; de 4.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26327/17.05.2021; de 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26329/17.05.2021; de 52.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26323/14.05.2021; de 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26321/14.05.2021; de 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26332/17.05.2021; de 48.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26331/17.05.2021; de 24.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26322/14.05.2021; de 48.000 RON daune morale şi prestaţie periodică - Decizia nr. 26324/14.05.2021.
Prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată; a anulat deciziile FGA nr. 26321/14.05.2021, nr. 26322/14.05.2021, nr. 26323/14.05.2021, nr. 26324/14.05.2021, nr. 26325/14.05.2021, nr. 26326/17.05.2021, nr. 26327/17.05.2021, nr. 26328/17.05.2021, nr. 26329/17.05.2021, nr. 26330/17.05.2021, nr. 26331/17.05.2021, nr. 26332/17.05.2021 şi nr. 26333/17.05.2021; a obligat pârâtul să emită noi decizii prin care să dispună plata către reclamanţi a unor daune morale în cuantum de: 48.000 RON către reclamantul H., 48.000 RON către reclamanta K., 24.000 RON către reclamantul C., 24.000 RON către reclamantul L., 24.000 RON către reclamantul J., 24.000 RON către reclamantul I., 24.000 RON către reclamanta L., 24.000 RON către reclamantul A., 24.000 RON către reclamanta G., 24.000 RON către reclamantul D., 4.000 RON către reclamanta F., 4.000 RON către reclamanta E., 2.000 RON către reclamanta B.; a obligat pârâtul la plata către stat a sumei de 4.550 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care reclamanţii au beneficiat de scutire prin încuviinţarea ajutorului public judiciar.
Împotriva soluţiei de mai sus a formulat recurs recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a criticat aspectele reţinute de către instanţa de fond cu privire la depunerea în termen a cererii de plată.
Înalta Curte constată că în speţă, creanţele solicitate prin cererea de plată au fost stabilite prin sentinţa penală nr. 150/13.11.2019, pronunţată de Judecătoria Panciu în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 816/A/05.10.2020 a Curţii de Apel Galaţi.
În cauză, accidentul de circulaţie ce a stat la baza daunelor morale solicitate, a avut loc la data de 04.10.2015, din culpa conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare x, asigurat RCA la M..
Intimaţii-reclamanţi au formulat cererea de plată la data de 19.01.2021, iar prin deciziile emise de către recurentul-pârât FGA în soluţionarea cererilor de plată, acestea au fost respinse, cu motivarea că nu a fost respectat termenul legal pentru depunerea cererii de plată.
În esenţă, argumentaţia expusă prin cererea de recurs vizează modalitatea de calcul, de către instanţa de fond, a termenului de 90 de zile stabilit de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 213/2015.
Contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 213/2015, potrivit cărora:
"În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior", precum şi a art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, care dispune în sensul că:
"(...) Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări."
În cazul recurenilor-reclamanţi, sentinţa penală nr. 150/13.11.2019, pronunţată de Judecătoria Panciu în dosarul nr. x/2017, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 816/A/05.10.2020 a Curţii de Apel Galaţi.
Cu toate acestea, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015:
"(2) Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potenţialul creditor şi se depune direct la sediul Fondului sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate".
Prin urmare, intimaţii-reclamanţi erau ţinuţi să respecte dispoziţiile legale cu privire la formularea cererilor de plată adresate Fondului de Garantare a Asiguraţilor şi să ataşeze cererii-tip de plată, înscrisurile justificative, în copie legalizată.
Or, în speţă, abia la data de 18.01.2021 intimaţii-reclamanţi au intrat în posesia hotărârilor judecătoreşti legalizate, ceea ce reprezintă un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, Înalta Curte constată că se impune a se reţine şi faptul că intimaţii-reclamanţi s-au adresat la data de 21.12.2020 cu o cerere de plată Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), care însă nu a fost direcţionată către autoritatea competentă să o soluţioneze, respectiv Fondului de Garantare a Asiguraţilor, ceea ce reprezintă un motiv de repunere în termen.
Dincolo de acest aspect, prima instanţă a reţinut în mod corect şi faptul că reclamanţii nu au stat în pasivitate, ci au sesizat Judecătoria Panciu, în dosarul nr. x/2017, cu o acţiune civilă alăturată acţiunii penale, urmarea acestui demers constând în hotărârile penale ce constituie titlu de creanţă.
Pe de altă parte, în cauză se impun a fi reţinute şi dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, potrivit cărora:
"(1) De la data comunicării deciziei de aprobare a planului de redresare financiară, societatea de asigurare/reasigurare este obligată să îndeplinească în mod corespunzător măsurile cuprinse în plan, la termenele şi în condiţiile stabilite, astfel cum acestea au fost dispuse şi aprobate de Autoritatea de Supraveghere Financiară. De asemenea, societatea de asigurare/reasigurare este obligată să aducă la cunoştinţa tuturor creditorilor de asigurări cunoscuţi, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii deciziei, măsurile şi dispoziţiile stabilite de Autoritatea de Supraveghere Financiară".
În cauză, în mod corect a reţinut instanţa de fond că, faţă de intimaţii-reclamanţi, în calitate de creditori ai societăţii de asigurare reasigurare intrată în faliment, nu au fost respectate dispoziţiile anterior redate, în sensul că societatea de asigurare/reasigurare nu şi-a respectat obligaţia de a aduce la cunoştinţa tuturor creditorilor de asigurări cunoscuţi, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii deciziei, măsurile şi dispoziţiile stabilite de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Soluţia de a se reţine ca fiind în termen cererile de plată din prezentul doar se impune şi din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în condiţiile în care posibilitatea de a obţine executarea creanţelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti este un aspect intrinsec al dreptului la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
Prin urmare, faţă de aspectele anterior redate nu se poate reţine culpa intimaţilor-reclamanţi în depăşirea termenului de depunere a cererii de plată, în condiţiile în care aceştia au formulat cerere de chemare în judecată şi au obţinut documentele justificative legalizate necesare depunerii cererii de plată, cu atât mai mult cu cât anterior, respectiv la data de 21.12.2020, aceştia s-au adresat cu o cerere de plată Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), care nu a fost direcţionată către autoritatea competentă să o soluţioneze, respectiv Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
Celelalte aspecte invocate prin cererea de recurs, cum ar fi indicarea greşită de către instanţa de fond a unei legi ori a calităţii părţilor, nu sunt elemente care să poată conduce la casarea sentinţei instanţei de fond şi la schimbarea soluţiei acesteia.
Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 436 din 9 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 436 din 9 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.