Re-verification of Securitate worker status barred by res judicata unless specific statutory exceptions met

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.12.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1339 din 5 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1339 din 5 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere a hotărârii pronunţate, având în vedere că hotărârea a fost pronunţată fără a se judeca fondul, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii, în sensul constatării calităţii intimatului-pârât de lucrător al Securităţii.

În motivarea recursului arată că verificarea pârâtului, sub aspectul existenţei calităţii de lucrător al Securităţii s-a efectuat în temeiul prevederilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, potrivit cărora persoanele care îşi exercită dreptul de acces la propriul dosar de Securitate (precum şi urmaşii unei persoane decedate, pe al cărei nume a fost întocmit un astfel de dosar) pot cere verificarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la ofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate.

În fapt, prin cererea nr. x/26.02.2019, adresată C.N.S.A.S. de către doamna B., s-a solicitat verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petenta a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, Astfel, în dosarul nr. x/1017 (cotă C.N.S.A.S.) pârâtul figurează în documente relevante din perspectiva art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de constatare nr. x/19.02.2020, precum şi al înscrisurilor ataşate, intimatul-pârât a fost angajatul fostei Securităţi, având gradul de locotenent major (1975-1976) în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, Serviciul 310 (1976), respectiv Serviciul 320 (1977), iar în această calitate a participat activ la supravegherea informativă a titularului dosarului informativ nr. x (cotă C.N.S.A.S). Astfel, titulara a fost în atenţia Securităţii din anul 1968, iar intimatul-pârât a avut calitatea de ofiţer al fostei Securităţi, calitate în care a desfăşurat activităţi în legătură cu titulara dosarului de urmărire informativă.

Arată că, în mod nelegal a reţinut prima instanţă, că în condiţiile în care prin Decizia nr. 938/25.02.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2010, acţiunea în constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii a fost respinsă definitiv, iar pârâtul nu face parte din nici una dintre categoriile de persoane enumerate la art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008 pentru care este permisă, în situaţia identificării unor informaţii care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, aplicarea procedurii prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, acţiunea de faţă este inadmisibilă.

Instanţa de fond a mai reţinut că inclusiv în situaţia identificării unor informaţii care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din care ar rezulta că o anumită persoană a avut calitatea de lucrător sau colaborator ai Securităţii în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) sau b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu mai este posibilă o nouă parcurgere a procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 în situaţia în care respectivele persoane nu intră în categoriile expres şi limitativ prevăzute de art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008.

Consideră că în mod greşit a apreciat prima instanţă ca fiind incidentă o normă care îngrădeşte exercitarea dreptului la acţiune, respectiv art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008.

Tot în mod greşit consideră că instanţa de fond a interpretat şi dispoziţiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că în acest mod i s-a negat dreptul de a solicita şi determina iniţierea verificărilor de către C.N.S.A.S. şi, subsecvent, constatarea de către instanţă a calităţii de lucrător al Securităţii.

Arată că în speţă, acţiunea nu este întemeiată art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008, ci ca urmare a exercitării dreptului prevăzut de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind vorba de o procedură de drept comun, la cererea persoanei urmărite de Securitate, de verificare a calităţii de lucrător pentru ofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei urmărite.

Susţine că în speţă, se putea formula oricând o acţiune de verificare raportat la prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, independent de existenţa Legii nr. 161/2019.

Astfel, verificarea intimatului-pârât A. nu a avut la bază candidatura, alegerea sau numirea acestuia în una dintre funcţiile prevăzute de art. 3 şi 4 din O.U.G. nr. 24/2008, ci exercitarea de către petenta îndreptăţită, B., a drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (1) si (7) din actul normativ menţionat, motiv pentru care verificarea a avut în vedere doar actele şi faptele relevante din perspectiva art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În acest sens, invocă practica judiciară a Î.C.C.J. şi susţine că persoanei care a introdus ulterior cererea de acces la propriul dosar nu i se poate imputa vreo tardivitate în exercitarea acestui drept, cât timp exercitarea dreptului nu este condiţionată de vreo limită de timp sau de tranşarea în justiţie a necircumscrierii în sfera noţiunii de lucrător prin raportare la alt material arhivistic.

Precizează că a limita dreptul petentei îndreptăţite, în baza art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, de a verifica ofiţerul ce a instrumentat propriul dosar, pe considerentul că faţă de alt material arhivistic, nu s-a putut reţine în justiţie această calitate, reprezintă o aplicare eronată a dispoziţiilor din O.U.G. nr. 24/2008.

Menţionează că în acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 530/09.04.2009 (M. Of. nr. 430/24.06.2009) şi Decizia nr. 267/24.02.2009 (M. Of. 225/06.04.2009).

De asemenea, o altă critică adusă este legată de greşita interpretare a raţiunii reglementării art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că în mod eronat, instanţa a constatat că trebuie respectate exigenţele unei norme speciale ce instituie o derogare de la autoritatea de lucru judecat.

Susţine că în speţă nu se încalcă o astfel de autoritate, întrucât prezenta cauză nu vizează acelaşi raport juridic şi realitate faptică ce au fost anterior analizate printr-o hotărâre judecătorească, în condiţiile în care prezenta verificare este distinctă şi independentă de situaţia reglementată prin norma de excepţie a art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că nu poate fi vorba de o excepţie de la principiul autorităţii de lucru judecat, cât timp fundamentul cererii formulate este complet distinct.

Mai arată că, nefiind o situaţie de excepţie, ci una de drept comun, nu se poate pune problema necesităţii încadrării pe norma specială ce permite reverificarea în situaţii de excepţie, nefiind nevoie de o astfel de normă pentru a conferi C.N.S.A.S. legitimarea introducerii în speţă a acţiunii în constatare.

Pe de altă parte, prin exercitarea prezentei acţiuni în constatarea calităţii, nu se aduce atingere hotărârii anterior pronunţate, întrucât, potrivit acesteia, pârâtului nu i se poate imputa calitatea de lucrător prin raportare la materialul arhivistic adus în probaţiune în acel proces, astfel că prezenta acţiune nu tinde la răsturnarea acelei situaţii tranşate prin hotărâre, ci la constatarea calităţii de lucrător al Securităţii prin raportare la cererea altei persoane, titulare a unui dosar, ce a fost instrumentat tot de către pârât. Cauza este diferită, temeiul verificării este diferit, astfel încât este eronată constatarea de către instanţa de fond a pretinsei incidenţe a art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008 şi a neîndeplinirii condiţiilor acestuia.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Consideră că prima instanţă a reţinut în mod corect că acţiunea introductivă este inadmisibilă, reţinând că dispoziţiile art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008 instituie o limitare a principiului autorităţii de lucru jdecat, ce nu poate fi încălcat în lipsa unei reglementări derogatorii exprese.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 08 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

Prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea dedusă judecăţii, ca inadmisibilă, reţinând în esenţă că, atât timp cât prin Decizia nr. 938/25.02.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2010, acţiunea în constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii a fost respinsă definitiv, iar pârâtul nu face parte din nici una dintre categoriile de persoane enumerate la art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008 pentru care este permisă, în situaţia identificării unor informaţii care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, aplicarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, acţiunea este inadmisibilă.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat formal, fără a se susţine şi fără a se aduce argumente de către recurentul-reclamant cu privire la faptul că hotărârea prin hotărârea dată, instanţa ar fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, astfel că instanţa de recurs, în lipsa unor critici, nu poate proceda la analizarea acestui motiv de casare.

De altfel, Înalta Curte constată că, deşi prin motivele de recurs au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., în şedinţa publică din data de 8.03.2023 s-au pus concluzii doar cu privire la incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant susţine că prima instanţă a făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor din O.U.G. nr. 24/2008, considerând că în speţă nu sunt întrunite, în ceea ce priveşte cererea introductivă de instanţă, condiţiile prevăzute de art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008 în forma de la data sesizării instanţei cu cererea ce face obiectul prezentului dosar "În condiţiile în care, ulterior respingerii prin hotărâre judecătorească definitivă sau, după caz, irevocabilă a unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, direcţia de specialitate identifică informaţii care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se va aplica în mod corespunzător procedura de verificare prevăzută în prezenta ordonanţă de urgenţă, atât din oficiu, pentru persoanele care candidează la alegerile prezidenţiale, generale, locale, pentru Parlamentul European, pentru persoanele care sunt prevăzute la art. 3 lit. b)-h ^1), art. 4, cât şi la cerere, pentru oricare dintre persoanele care ocupă demnităţile sau funcţiile menţionate la art. 3, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă."

Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că, procedura de reverificare a unei persoane cu privire la care a fost respinsă, în mod definitiv, o acţiune în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, iar direcţia de specialitate identifică informaţii care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este posibilă doar în cazul în care acea persoană candidează la alegerile prezidenţiale, generale, locale, pentru Parlamentul European, cât şi pentru oricare dintre persoanele care ocupă demnităţile sau funcţiile menţionate la art. 3.

Or, în cauza dedusă judecăţii, având în vedere că intimatul-pârât nu vizează niciuna dintre funcţiile expres determinate de lege prin art. 3 şi art. 4 din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că nu poate fi primită critica recurentului-reclamant, în sensul că acţiunea ar fi admisibilă, deoarece verificarea intimatului-pârât are la bază exercitarea de către petenta B. a drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (1) şi (7) din O.U.G. nr. 24/2008, atât timp cât, dispoziţiile art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008 instituie o excepţie de la autoritatea de lucru judecat ce nu poate fi interpretat decât în mod strict, conform regulii de interpretare exceptio est strictissimae interpretationis et applicationis.

În cauză, prin Decizia nr. 938/25.02.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2010, acţiunea în constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii a fost respinsă definitiv, ceea ce face ca o nouă verificare a acestuia, chiar întemeiată pe art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, să nu poată avea ca finalitate constatarea pârâtului de lucrător/colaborator al fostei Securităţi, dat fiind faptul că art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008 permite o nouă verificare doar în ipoteza persoanelor care candidează la anumite funcţii, intimatul-pârât neintrând în această categorie.

Prin urmare, prima instanţă a reţinut în mod corect că, inclusiv în situaţia identificării unor informaţii care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din care ar rezulta că o anumită persoană a avut calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) sau b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu mai este posibilă o nouă parcurgere a procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 în situaţia în care respectivele persoane nu intră în categoriile expres şi limitativ prevăzute de art. 122 din O.U.G. nr. 24/2008.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauza de faţă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 1339 din 5 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 1339 din 5 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.