Validity of IT specialist reclassification to auxiliary staff grid under Law 153/2017 versus equality and non-discrimination principles

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 16.04.2014, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâţii Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi şi Curtea de Apel Galaţi au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. 9/28 februarie 2019 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a dispus respingerea contestaţiilor prin care au solicitat încadrarea în baza Legii 153/2017 şi, subsecvent, anularea Deciziei nr. 37/06.02.2018 emisă Preşedintele Curţii de Apel Galaţi, cu consecinţa încadrării reclamanţilor în grila de salarizare, prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017-Anexa V, în ceea ce priveşte salariul de bază şi a acordării drepturilor salariale conform acestei grile; obligarea la plata diferenţelor salariale dintre venitul efectiv acordat prin hotărârea, respectiv prin decizia atacată şi venitul care rezultă din încadrarea în grila de salarizare prevăzută de cap. 1 lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017 - Anexa V, pentru perioada 01.01.2018 şi până la data reîncadrării efective, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective; obligarea la emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu data de 01.01.2018, în care salariul de bază brut sa fie stabilit astfel încât să ni se asigure in plată acelaşi venit net pe care l-ar fi încasat dacă nu ar fi fost transferată plata contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, prin majorarea salariului de bază cu sumele aferente contribuţiilor datorate de angajator şi transferate în sarcina angajatului începând cu 01.01.2018; obligarea la acordarea sporurilor în cuantumul total prevăzut de Legea 153/2017, respectiv de 45 %, constând în sporul pentru condiţii grele şi vătămătoare şi periculoase, respectiv al celor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, precum şi, a sporului de doctorat; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La data de 26.06.2019, reclamanţii A., B., C., D., G. F. au depus o cerere de suspendare a cauzei şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din cadrul Secţiunii a 4-a, art. 22, art. 25, art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 576 din 9 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României. A sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din cadrul Secţiunii a 4-a, art. 22, art. 25, art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie invocată de reclamanţi. A respins cererea de suspendare a judecării cauzei ca neîntemeiată. A respins cererea formulată de reclamanţii A., H., C., D., E. Şi F. în contradictoriu cu pârâţii Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi şi Curtea de Apel Galaţi, ca fiind neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 576 din 9 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A., E., C., D., B. şi F..

Susţin recurenţii că, în motivarea hotărârii instanţa a reţinut în mod pur formal legalitatea actelor administrative emise, având în vedere două argumente esenţiale, şi anume că, pe de-o parte, încadrarea reclamanţilor s-a realizat în conformitate cu grila de salarizare stabilită pentru personalul auxiliar de specialitate potrivit opţiunii legiuitorului, iar pe de altă parte, că o bună parte a argumentelelor invocate de reclamanţi în cuprinsul plângerii se impun a fi valorificate în procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa neavând competenţa de a înlătura efectele legii.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., un prim aspect ce se impune a fi observat se referă la nemotivarea hotărârii pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti care, odată cu pronunţarea sentinţei, a procedat la analizarea în mod lacunar a motivelor de nelegalitate invocate de reclamanţi în plângerea formulată.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii susţin că, prin hotărârea pronunţată, Curtea de Apel Bucureşti a dispus în mod cu totul nelegal respingerea plângerii, pe de o parte, fără să observe că principiile de rang constituţional cu care a fost sesizată nu au fost respectate, iar, pe de altă parte, pentru că hotărârea pronunţată cuprinde o serie de erori în ceea ce priveşte analiza apărărilor subsemnaţilor.

În primul rând, instanţa s-a pronunţat în mod greşit cu privire la principiul egalităţii în drepturi. Consideră recurenţii că decizia, precum şi hotărârea criticată, încalcă acest principiu, din două perspective: pe de-o parte, privind la discriminarea produsă faţă de ceilalţi specialişti, iar pe de altă parte, având în vedere tratamentul egal care se aplica specialiştilor IT, cu un nivelul de salarizare, egal cu cel al grefierilor, deşi situaţia relevantă este diferită.

În ceea ce priveşte principiul ierarhizării şi al importanţei valorii sociale protejate, subliniază recurenţii că în mod nelegal prima instanţă nu a avut în vedere prevederile art. 6 lit. f) şi g) din Legea nr. 153/2017, reţinând în mod pur formal şi total neîntemeiat faptul că este vorba despre situaţii diferite raportat la complexitatea activităţilor prestate de cele două categorii de personal.

În acest sens, prevederile indicate se referă în principal la faptul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se face în funcţie de complexitatea, riscurile activităţii, nivelul studiilor, luându-se totodată în considerare complexitatea şi importanta activităţii desfăşurate.

Drept urmare, hotatârea recurată este nelegală având în vedere că instanţa a fost chemată să constate dacă în concret, încadrarea recurenţilor cu consecinţa asimilării din punct de vedere salarial grefierilor, respectă litera şi spiritul legii, aspect care, în concret, raportat la motivele aduse de prima instanţă, nu s-a materializat.

Ca atare, instanţa, trebuia să se pronunţe asupra existenţei sau inexistenţei unei discriminări în cazul de faţă şi să procedeze la anularea deciziei hotărârii Colegiului de Conducere cu consecinţa revocării deciziei de reîncadrare a Colegiului, precum şi obligarea la plata sumelor de bani cuvenite pentru munca prestată, în măsura în care prin actele administrative în cauză s-ar fi constatat o încălcare a principiului non-discriminării, de rang Constituţional.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Cu titlu prealabil, recurenţii - reclamanţi au formulat o cerere de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cazul unui incident procedural, cum este excepţia de neconstituţionalitate, pentru a cărei soluţionare se urmează o procedură distinctă.

Excepţia de neconstituţionalitate nu este o altă cauză civilă referitoare la existenţa sau inexistenţa unui drept de care să depindă soluţionarea cauzei, ci este calea procedurală prevăzută de Legea nr. 47/1992 pentru controlul conformităţii legii aplicabile cauzei cu normele constituţionale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prezenta cauză are ca obiect anularea Hotărârii nr. 9/28 februarie 2019, emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi şi a Deciziei nr. 37/06.02.2018, emisă Preşedintele Curţii de Apel Galaţi, cu consecinţa încadrării reclamanţilor în grila de salarizare, prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017-Anexa V, în ceea ce priveşte salariul de bază şi a acordării drepturilor salariale conform acestei grile, cu obligarea la plata diferenţelor salariale dintre venitul efectiv acordat prin hotărârea, respectiv prin decizia atacată şi venitul care rezultă din încadrarea în grila de salarizare prevăzută de cap. 1 lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017 - Anexa V, pentru perioada 01.01.2018 şi până la data reîncadrării efective, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective. S-a solicitat, de asemenea, obligarea la emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu data de 01.01.2018, în care salariul de bază brut să fie stabilit astfel încât să li se asigure în plată acelaşi venit net pe care l-ar fi încasat dacă nu ar fi fost transferată plata contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, prin majorarea salariului de bază cu sumele aferente contribuţiilor datorate de angajator şi transferate în sarcina angajatului începând cu 01.01.2018; obligarea la acordarea sporurilor în cuantumul total prevăzut de Legea nr. 153/2017, respectiv de 45 %, constând în sporul pentru condiţii grele şi vătămătoare şi periculoase, respectiv al celor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, precum şi, a sporului de doctorat.

Argumentele pe care recurenţii-reclamanţi le invocă cu privire la pretinsul caracter nelegal al Hotărârii nr. 9/28.02.2019,. respectiv al Deciziei nr. 37/6.02.2018 sunt, în fapt, aspecte care ţin de constituţionalitatea/neconstituţionalitatea legii de salarizare, în sensul în care salariul de încadrare al acestora a fost diminuat începând cu data de 01.01.2018, însă decizia de salarizare contestată a avut la bază tocmai dispoziţiile legale imperative prevăzute de Legea cadru nr. 153/2017, despre care recurenţii arată că aduc atingere prevederilor art. art. 1 alin. (3), art. 16 alin 1 şi 2, art. 20, 41 şi art. 53 din Constituţie.

Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea nr. 153/2017, potrivit cărora: (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (..)

(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022".

De asemenea, urmează a fi avute în vedere şi dispoziţiile Anexei V cap. II, în care este prevăzut modul de calcul al indemnizaţiei lunare aferentă funcţiei de specialist IT, valabile pentru anul 2022.

Instanţa de control judiciar observă că, recurenţii pretind că, în urma recalculării salariului începând cu data de 01.01.2018 şi în aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, le-au revenit un cuantum brut al salariului de bază mai mare decât cel prevăzut în Anexa V pentru anul 2022.

În acest context, în mod corect intimate-pârâtă a procedat la aplicarea acelui nivel al salariului de bază rezultat prin aplicarea coeficienţilor din Anexa V, cap. II, rezultând într-adevăr o reducere a cuantumului salariului de bază în raport de cel încasat în luna decembrie a anului 2017.

Instanţa de control judiciar, în acord cu jdecătorul fondului, reţine că această diminuare a salariului de bază nu se datorează unei greşite aplicări a legii de către ordonatorul de credite (intimate-pârâtă Curtea de Apel Galaţi), ci este datorată regândirii de către legiuitor a modului de determinare a salariului pentru categoria specialiştilor IT din cadrul instanţelor judecătoreşti, prin includerea acestora în grila de salarizare în categoria personalului auxiliar, alături de grefieri, eliminându-se astfel acele prevederi legale care determinau un calcul al indemnizaţiilor prin raportare la salariul unui judecător de judecătorie (Legea nr. 284/2010).

Ssuţinerile recurenţilor vizând nelegalitatea actului administrativ datorată nerespectării actului normativ în executarea căruia a fost emis, nu poate fi reţinută, în condiţiile în care diminuarea drepturilor lunare a survenit în urma unei aplicări corecte a actului normativ.

Nici susţinerile legate de lipsa motivării actelor administrative contestate nu pot fi reţinute, din cuprinsul Hotărârilor nr. 9/28 februarie 2019 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi şi a Deciziei nr. 37/06.02.2018 emisă Preşedintele Curţii de Apel Galaţi putându-se reţine argumentele legale avute în vedere la emiterea actelor administrative contestate.

În ceea ce priveşte încălcarea principiilor consacrate chiar prin Legea nr. 153/2017, la art. 6, instanţa de control judiciar observă că textul dispune în sensul că:

"Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii:

a)principiul legalităţii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forţa legii, cu excepţia hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunţate de art. 120 din Constituţia României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime şi maxime prevăzute prin prezenta lege;

b)principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie;

c) principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală;

d)principiul importanţei sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activităţii şi nivelul studiilor;

e)principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, în contextul recunoaşterii şi recompensării performanţelor profesionale obţinute, pe baza criteriilor stabilite potrivit legii şi regulamentelor proprii;

f) principiul ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate;

g)principiul transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilităţii salariale pentru personalul din sectorul bugetar;

h)principiul sustenabilităţii financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condiţiile legii;

i) principiul publicităţii în sensul transparenţei veniturilor de natură salarială, precum şi a altor drepturi în bani şi/sau în natură pentru toate funcţiile din sectorul bugetar".

Textul priveşte aşadar activitatea de legiferare, fiind inserate în conţinutul său norme cu caracter general în considerarea cărora au fost elaborate mai apoi, prin Anexele la lege, norme cu caracter special.

Nerespectarea principiilor generale din art. 6 al Legii nr. 153/2017, cu ocazia elaborării Anexelor privind salarizarea fiecărei categorii a personalului bugetar, reprezintă la rândul lor critici referitoare la neconstituţionalitatea normelor cu caracter special, iar nu critici referitoare la legalitatea deciziilor contestate în prezenta speţă care au fost emise cu respectarea întocmai a prevederilor Anexei V cap. II şi a dispoziţiilor art. 38 din lege.

În mod corect a observant instanţa de fond că Legea nr. 153/2017, împreună cu Anexele sale, au intrat în vigoare la data de 01.07.2017, iar prin art. 38 s-a prevăzut o aplicare etapizată a acesteia, legiuitorul instituind pentru perioada 01.07.2017 - 01.01.2018, la art. 38 alin. (2) lit. a), obligaţia menţinerii în plată a drepturilor încasate în luna iunie 2017, urmând ca recalcularea, urmată de plafonarea indemnizaţiilor la nivelul celor din 2022, să aibă loc începând cu data de 01.01.2018.

Se constată aşadar că legiuitorul a acordat o perioadă de timp de 6 luni după intrarea în vigoare a legii, care să permită oricărei persoane vizate de recalculare potrivit art. 38 alin 3, să poată recurge la consultanţă specializată în vederea adoptării unei atitudini potrivite, astfel că nu se poate susţine în mod valid că aplicarea art. 38 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 153/2017 a avut un caracter imprevizibil.

Cu privire la aplicarea art. 16 din Constituţie, instanţa de control judiciar statuează cu valoare de principiu că "violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă", or recurenţii din prezenta cauză nu se regăsesc în situaţia menţionată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare.

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., E., C., D., B. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 576 din 9 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 martie 2022.