Simultaneous holding of public office and private corporate management as substantive incompatibility under Law No. 161/2003

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.01.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/17.11.2020, întocmit la data de 17.11.2020 în lucrarea nr. x/10.04.2020 de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Prin sentinţa nr. 2575/2021Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale si a dispus declinarea cererii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul a fost înregistrat la data de 22.06.2021.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 106 din 28 aprilie 2022, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionale de Integritate şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/17.11.2020.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 106 din 28 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii şi menţinerea raportului de evaluare nr. x/17.11.2020.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 309 şi art. 315 C. proc. civ., a prevederilor Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990 şi a prevederilor Legii nr. 176/2010.

Arată că intimatul-reclamant a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât, simultan cu calitatea de viceprimar al Comunei Avram Iancu, judeţul Alba a deţinut şi exercitat şi calitatea de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L., aşa cum rezultă din adresa nr. x/23.10.2018, emisă de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

În mod eronat instanţa de fond a reţinut că intimatul-reclamant nu a exercitat funcţia de administrator al societăţii, şi că nu a desfăşurat nicio activitate specifică funcţiei "de administrator, reţinând nefondat că societatea nu a desfăşurat activitate, în fapt, pentru o perioadă de trei ani.

În primul rând, datele comunicate de ONRC atestă contrariul, respectiv că intimatul a exercitat şi în drept şi în fapt activitatea de administrator, semnând bilanţurile societăţii, iar în perioada 23.06.2016 - 19.08.2020, societatea administrată de intimat a înregistrat profit, respectiv în anii 2018 şi 2017.

În al doilea rând, argumentaţia instanţei potrivit căreia soţia intimatului a desfăşurat activitatea de administrator, în fapt, este nelegală, cât timp noţiunea de "administrator în fapt" nu este reglementată de niciun text normativ din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, şi cu atât mai mult cu cât potrivit datelor existente şi atestate de ONRC, societatea S.C. B. S.R.L. nu a avut doi administratori, iar unul să fi fost soţia intimatului-reclamant. În cauză, este evidentă nelegalitatea sentinţei recurate deoarece sunt îndeplinite toate ipotezele prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinei recurate ca temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 12 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi va fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/17.11.2020, întocmit la data de 17.11.2020 în lucrarea nr. x/10.04.2020 de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/17.11.2020, reţinând, în esenţă, că persoana evaluată nu a desfăşurat nici acte de comerţ şi nici de administrare, deţinând doar la modul formal şi procedural calitatea de administrator în cadrul entităţii, administratorul de fapt fiind C., care s-a ocupat de desfăşurarea activităţii acestei societăţi, iar simpla deţinere a calităţii de administrator al unei societăţi fără a desfăşura nicio activitate specifică, cu atât mai mult cu cât societatea în trei ani nu a desfăşurat activitate, este o formă lipsită de conţinut, pe când incompatibilitatea reglementată prin dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) trebuie să fie una reală, ce implică în mod clar nu doar simpla deţinere simultană, ci şi exercitarea simultană de către aceeaşi persoană a unei funcţii sau demnităţi publice şi a unei activităţi economice.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs, recurentul-pârât invocă incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv faptul că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 309 şi art. 315 C. proc. civ., a prevederilor Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990 şi a prevederilor Legii nr. 176/2010.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor, publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: (...): funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum publice".

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte abordarea judecătorului fondului, considerând-o a fi formalistă şi contrară scopului normei prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, precum şi în prevenirea corupţiei, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidenţă a incompatibilităţilor vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrităţii persoanei ce ocupă o funcţie sau demnitate publică de eventualele ingerinţe determinate de interese personale ce decurg din desfăşurarea în paralel a unor activităţi private conexe.

În egală măsură, în accepţiunea legiuitorului, protejarea integrităţii se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupţie ce ar putea fi săvârşite ca urmare a îmbinării exercitării funcţiei publice cu desfăşurarea unor activităţi economice.

Înalta Curte apreciază că asigurarea acestei integrităţi şi prevenirea faptelor de corupţie se realizează doar în situaţia în care există premise reale de natură a ameninţa în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcţii vizate de legiutor, situaţie în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcţii sau demnităţi publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităţilor şi este de natură a justifică limitarea exercitării unor drepturi.

Deţinerea unei demnităţi publice, a unei funcţii publice sau private nu sunt caracterizate numai de actul alegerii, numirii, desemnării sau învestirii, ci şi de ansamblul atribuţiilor, prerogativelor, drepturilor şi competenţelor prevăzute de lege care intră în conţinutul lor, şi prin a căror exercitare concomitentă şi concurentă în viaţa socială, de către acelaşi subiect, se potenţează situaţiile pe care legiutorul tinde a le evita prin instituirea incompatibilităţilor.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că din documentele existente la dosarul cauzei, respectiv din adresa nr. x/23.10.2018 transmisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, rezultă că intimatul-reclamant a deţinut şi exercitat calitatea de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L. în perioada 23.06.2016 - 19.08.2020.

Într-adevăr, deţinerea funcţiei de administrator, în mod formal, fără a exercita în fapt atribuţiile specifice acesteia, nu este aptă să influenţeze exercitarea funcţiei publice în condiţii de imparţialitate şi transparenţă decizională, însă faptul că intimatul-reclamant nu ar fi desfăşurat efectiv activitatea de administrator şi că în realitate această funcţie a fost îndeplinită de soţia acestuia, C., trebuia dovedită din punct de vedere economic şi financiar.

Or, pentru perioada 23.06.2016 - 19.08.2020 Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a menţionat că a deţinut funcţia de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L., iar cu privire la situaţia financiară a comunicat că în anul 2017 a avut un profit de 3277 RON, iar în anul 2018 a avut o cifră de afaceri de 7970 RON şi un profit de 7931 RON.

În acest context, conform înscrierilor din registrul comerţului, funcţia privată deţinută de către intimatul-reclamant a fost exercitată în mod efectiv, iar starea de incompatibilitate nu a fost atrasă prin simpla deţinere a funcţiei de viceprimar concomitent cu calitatea de administrator, ci din chiar exercitarea acesteia.

În concluzie, raportul de evaluare nr. x/17.11.2020 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, consacră starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant, iar hotărârea instanţei de fond care-l anulează este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 106 din 28 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 106 din 28 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.