Inadmissibility of direct constitutional challenge to government ordinance altering pension point value under Law No. 554/2004.

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.01.2022, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2022, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, prin Ministerul Finanţelor, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocând neconstituţionalitatea actului normativ în baza căruia valoarea punctului de pensie de 1.875 RON, prevăzută în Legea nr. 127/2019, a fost modificată la suma de 1.442 RON, ceea ce le provoacă o pierdere lunară de 433 RON, începând cu data de 01.09.2021 până în prezent.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 martie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus citarea, în calitate de pârât, a Guvernului României, prin Secretariatul General al Guvernului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 66 din data de 14 aprilie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi în consecinţă, a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României- prin Secretariatul General al Guvernului, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 66 din data de 14 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

După o prezentare succintă a contextului factual, reclamanţii, în dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat că instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului cauzei.

Prin notele de şedinţă depuse la data de 11 aprilie 2022, reclamanţii au solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii invocate din oficiu, arătând că nu sunt persoane vătămate în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi că nu au solicitat, prin demersul judiciar iniţiat, anularea unui act administrativ cu caracter individual, emis de o autoritate publică, pentru repararea pagubei cauzate şi nici anularea unui act administrativ cu caracter normativ, aşa cum sunt ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, întrucât nicio instanţă de judecată nu poate anula un astfel de act normativ. Evocând dispoziţiile art. 8 şi 9 din Legea nr. 554/2004, recurenţii-reclamanţi au susţinut că o acţiune în contencios poate fi îndreptată împotriva actelor administrative propriu zise sau împotriva actelor asimilate acestora, ordonanţele de guvern neputând face obiectul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, o astfel de acţiune fiind inadmisibilă. De asemenea, dacă şi-ar fi întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 9 alin. (5) din acelaşi act normativ, acea cerere ar fi fost inadmisibilă.

Acţiunea introductivă formulată de reclamanţi a fost întemeiată însă pe dispoziţiile art. 9 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004, fiind vătămăţi, nu printr-un act administrativ al Guvernului, ci prin dispoziţiile art. III din O.U.G. nr. 8/2021. Aceasta a fost însoţită de excepţia de neconstiuţionalitate a dispoziţiilor art. III din O.U.G. nr. 8/2021 care încalcă exigenţele impuse de art. 47 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora cetăţenii României au dreptul la pensie (...) prevăzută de lege", acesta fiind un drept fundamental. Condiţiile şi criteriile de acordare a pensiei, modul de calcul, precum şi valoarea punctului de pensie se stabilesc prin lege organică, respectiv prin legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, adoptat de Guvernul României.

Guvernul României însă, prin adoptarea dispoziţiilor art. III din O.U.G. nr. 8/2021 a adus atingere dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, precum şi dreptului la pensie prevăzut de art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019, potrivit căruia valoarea punctului de pensie este de 1875 RON/lunar, începând cu data de 1 septembrie 2021.

Potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Constituţia României, Guvernul, prin ordonanţele pe care le adoptă are interdicţia de a reglementa în domeniul legilor organice, astfel cum este Legea nr. 127/2019.

Prin adoptarea dispoziţiilor art. III din O.U.G. nr. 8/2021, Guvernul a creat instabilitate legislativă, aducând astfel atingere şi dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Instanţa de fond a soluţionat procesul printr-o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ci cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei, reţinând că acţiunea introductivă este inadmisibilă atât în raport de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar şi în raport de art. 9 alin. (5) din acelaşi act normativ, fără a soluţiona fondul cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând, în principal anularea recursului, pe cale de excepţie, pentru nemotivare şi în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, intimatul-pârât Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de obiectul litigiului şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanţii A. şi B. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele cauzei, Înalta Curte reţine că recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere privind constatarea neconstituţionalităţii art. III din O.U.G. nr. 8/2021 în baza căruia reclamanţii ar avea o pensie mai mică lunar cu 443 RON, începând cu data de 01.09.2021, ca urmare a modificării valorii punctului de pensie de la suma de 1.875 RON, prevăzută în Legea nr. 127/2019, la suma de 1.442 RON .

Prima instanţă, prin raportare la obiectul cauzei şi la dispoziţiile art. 8 şi 9 din Legea nr. 554/2004, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, ca inadmisibilă.

Înalta Curte reţine că, în promovarea prezentei căi extraordinare de atac, recurenţii-reclamanţi s-au prevalat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., care vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În esenţă, recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de fond a soluţionat procesul printr-o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ci cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei, reţinând că acţiunea introductivă este inadmisibilă atât în raport de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar şi în raport de art. 9 alin. (5) din acelaşi act normativ, fără a soluţiona fondul cauzei.

Înalta Curte apreciază că nu este fondat acest motiv de recurs, constatând că prima instanţă a avut în vedere elementele concrete ale cauzei deduse judecăţii şi temeiurile de drept aplicabile, în raport de obiectul punctual al litigiului pendinte, neputându-se reţine un caracter străin al considerentelor expuse faţă de natura cauzei. Astfel, motivarea hotărârii atacate este în concordanţă cu soluţia adoptată în dispozitiv, instanţa de fond reţinând, în esenţă, că acţiunea trebuie să fie însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din ordonanţă, însă obiectul principal al acţiunii nu trebuie să fie constatarea neconstituţionalităţii acestor prevederi. Or, în cauza de faţă, reclamanţii nu au învestit instanţa cu o acţiune principală care să aibă ca obiect un act administrativ, ci au solicitat direct constatarea neconstituţionalităţii prevederilor anterior menţionate, motiv pentru care acţiunea a fost în mod corect respinsă, ca inadmisibilă, în raport de prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că acţiunea unei persoane vătămate întemeiată pe dispoziţiile acestui text de lege poate avea ca obiect anularea unor acte administrative emise în executarea unei ordonanţe de guvern, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de astfel de acte şi obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operaţiuni administrative.

Aşadar, în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, intră doar raportul de drept administrativ născut în aplicarea unei ordonanţe de guvern, ceea ce presupune că obiectul acţiunii îl constituie un act administrativ individual sau normativ, tipic sau asimilat, emis în aplicarea ordonanţei de guvern şi nu ordonanţa însăşi.

Ordonanţele de guvern nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de către o instanţă de contencios, ci sunt acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative reglementate de art. 115 din Constituţia României, instanţa neputându-se pronunţa decât asupra efectelor vătămătoare ale dispoziţiilor acestora, declarate neconstituţionale.

Mai mult decât atât, obiectul cauzei astfel cum a fost reţinut de către instanţa de fond nu a fost contestat nici de către recurenţii-reclamanţi, care au susţinut în cuprinsul cererii de recurs că nu au solicitat instanţei de contencios administrativ să se pronunţe asupra unui act administrativ cu caracter individual sau cu caracter normativ, apreciind, în privinţa acestuia din urmă, că un astfel de demers judiciar este inadmisibil, ci criticile acestora au vizat strict dispoziţiile art. III din O.U.G. nr. 8/2021, prin care a fost modificată legea organică, pe care le-au apreciat ca fiind neconstituţionale, întrucât aduc atingere dreptului acestora la pensie.

Înalta Curte constată că, în realitate, susţinerile recurenţilor-reclamanţi referitoare la lipsa motivării sentinţei recurate reflectă dezacordul acestora în privinţa argumentelor care au stat la baza soluţiei pronunţate de instanţa de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

În acest context, se impune a fi subliniat că soluţionarea unei excepţii procesuale care face inutilă cercetarea în fond a cauzei nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, în sensul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În cauza de faţă, soluţionarea procesului fără a intra în judecata fondului nu s-a datorat omisiunii instanţei de a se pronunţa în acest sens, ci constatării acesteia că, în raport de obiectul şi de circumstanţele cauzei, se impunea admiterea unei excepţii peremptorii care făcea inutilă cercetarea temeiniciei pretenţiilor din cererea introductivă, în contextul în care nu erau îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acesteia.

Împrejurarea că recurenţii-reclamanţi nu împărtăşesc raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia instanţei, nu poate conduce la incidenţa motivului de nelegalitate referitor la nemotivarea hotărârii, deoarece acest text de lege se referă la pronunţarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, ipoteză care, aşa cum s-a arătat, nu se verifică în speţă.

În concluzie, Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe respectă rigorile unei motivări adecvate, aceasta explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat circumstanţele cauzei şi dispoziţiile legale incidente, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a pronunţat soluţia în cauză.

În aceste condiţii, Înalta Curte, reţinând că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este incident în cauză, pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 66 din data de 14 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.