Suppression of hazard bonuses in Eurojust assistant salary order not attributable to subsequent remuneration increase decree

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05.04.2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea prezentei acţiuni, cu consecinţa anularii Ordinului de stabilire a drepturilor salariale nr. 759/C/12.02.2019, emis de angajatorul Ministerul Justiţiei şi comunicat reclamantei via e-mail la data de 15.02.2019 şi obligarea angajatorului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin care să includă sporul pentru condiţii grele de muncă, periculoase sau vătămătoare, precum şi sporul pentru personalul care efectuează lucrări în legătură cu activitatea penitenciarelor, sporuri care au fost suprimate prin ordinul contestat, iar în consecinţă, adăugarea acestora la indemnizaţia de încadrare brută lunară şi la celelalte drepturi salariale deja acordate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 481 din data de 24 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 481 din data de 24 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând critici care pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta - reclamantă a arătat că detaşarea sa la EUROJUST a încetat la data de 31.10.2018, iar potrivit dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 105/2012, privind detaşarea experţilor naţionali la instituţiile şi organismele Uniunii Europene, la încetarea detaşării, experţii naţionali care au fost detaşaţi în cadrul instituţiilor sau organismelor uniunii Europene, îşi reiau activitatea în posturile ocupate anterior la angajatorul de la care au fost detaşaţi.

Astfel, potrivit legii, respectiv din punct de vedere al raporturilor juridice dintre angajator şi angajat, de la data de 01.11.2018 reclamanta a revenit pe postul de personal de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor şi procurorilor, din cadrul Serviciului Cooperare Judiciară Internaţională în materie Penală, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară.

În plus, faţă de competenţele acordate, potrivit legii române, la nivel naţional, începând cu aceeaşi dată, respectiv, 01.11.2018 exercită şi atribuţiile prevăzute de art. 9b - art. 9f in Decizia Eurojust, în calitate de Asistent al Membrului National la EUROJUST.

Astfel, potrivit Deciziei EUROJUST(art. 9a), decizie la care art. 6 (1) din O.U.G. nr. 123/2007 face trimitere, natura şi sfera competenţelor acordate (membrului naţional, adjunctului) asistentului membrului naţional la EUROJUST sunt cele de care dispune acesta la nivel naţional în calitate de procuror, judecător sau personal asimilat acestora, în cazul reclamantei, atribuţiile specifice Serviciului de Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară. În plus, faţă de competenţele acordate la nivel naţional, potrivit legii române, acesta (asistentul) are şi competenţele prevăzute de art. 9b - art. 9f în Decizia Eurojust.

Conform dispozitiilor art. 8 (3) din O.U.G. nr. 123/2007 privind unele masuri pentru consolidarea cooperarii judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene, dispozitiile art. 58 din legea nr. 303/2004 (privind detasarea), nu se aplica in cazul membrului national roman, adjunctului si asistentului.

Pe cale de consecinţă, potrivit legii, asistentul membrului naţional la EUROJUST nu are statut de persoana detasată, prevederile art. 58 din Legea nr. 303/2004 nefiindu-i aplicabile.

Conform prevederilor art. 33 (1) al Deciziei Consiliului privind consolidarea Eurojust din data de 15.07.2009, "salariile şi beneficiile membrilor nationali, ale adjunctilor si ale asistentilor acestora mentionate la art. 2 alin. (2) sunt suportate de statele membre de origine". Astfel, angajatorul Ministerul Justitiei este cel care are obligatia de a-mi plati drepturile salariale.

Astfel cum a susţinut mai sus, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 105/2012, începând cu data de 01.11.2018, din punctul de vedere al raporturilor juridice, sunt încadrată în postul de personal de specialitate juridică, asimilat, potrivit legii, judecătorilor şi procurorilor din cadrul Serviciului Cooperare Judiciară Internationala in Materie Penala Directia Drept Internetional si Cooperare Judiciară.

Prin revenirea prin efectul Legii nr. 105/2012 in postul ocupat anterior la angajatorul de la care am fost detasata, respectiv, Ministerul Justitiei, subsemnata beneficiez potrivit legii nr. 153/2017 de drepturile salariale care includ şi cele două sporuri.

Astfel, angajatorul nu poate interpreta dupa bunul sau plac dispozitiile imperative ale legii si nici nu o poate aplica discretionar. Instanta fondului a achiesat prin hotararea pronuntata la modul cum Ministerul Justiţie a inteles să aplice legea, în defavoarea angajatului. Deşi legea specială nu distinge, Ministerul Justiţie are ca şi practică, neacordarea acestor sporuri persoanelor care nu îşi desfasoară activitatea în sediul ministerului, cum este şi cazul de faţă. Însă, legea nu face distincţie.

Recurenta - relamanta susşine că nu a fost informată că după data încetării detaşării sale, va primi un salariu redus şi nici nu i s-a prezentat diferenţa de situaţie juridică pe care o fac cei care aplica dispoziţiile legii din cadrul instituţiei angajatoare.

Recurenta arată că a semnat la data de 19.12.2018 documentul intitulat Fişa Postului cu numarul x în care sunt descrise atribuţiile pe care le are şi care justifică acordarea celor două sporuri care i-au fost suprimate.

În mod corespunzator, drepturile salariale de care beneficiază în ţară (drepturi la care art. 8 (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 123/2007 face trimitere în mod expres) sunt cele care îi revin recurentei prin aplicarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 105/2012, respectiv, Legea nr. 153/2017.

Prin Ordinul nr. 3964/17.10.2018, prin care erau stabilite drepturile salariale acordate începand cu 1 noiembrie 2018, se arăta că urmează să beneficieze de contribuţiile prevăzute de lege corespunzătoare funcţiei pe care ar fi încadrată în ţară, iar prin Ordinul nr. 759/C/2019, prin care sunt stabilite drepturile salariale acordate începand cu data de 01.01.2019, respectivele drepturi nu includ si cele doua sporuri mentionate anterior, chiar daca, începand cu data de 01.11.2018, exercită potrivit legii, atributiile aferente postului de personal de specialitate juridica asimilat, potrivit legii, judecătorilor şi procurorilor în cadrul serviciului indicat in supra.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta- reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea Ordinului nr. 759/C/12.02.2019 emis de Ministerul Justiţiei şi obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui nou ordin care să includă sporul pentru condiţii grele de muncă, periculoase sau vătămătore, precum şi sporul pentru personalul care efectuează lucrări în legătură cu activitatea penitenciarelor.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Prin cererea de recurs, reurenta reiterează, în esenţă, aceleaşi apărări pe care le-a expus prin cererea de chemare în judecată, apărări pe care instanţa de fond le-a analizat şi le-a înlăturat motivat.

Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Starea de fapt, corect stabilită, relevă emiterea Ordinului nr. 3964/C/2018 de către Ministerul Justiţiei prin care au fost stabilite drepturile de care beneficiază recurenta - reclamantă pe perioada exercitării funcţiei de asistent al membrului naţional român la Eurojut. Acest ordin a fost emis cu ocazia încetării detaşării recurentei - reclamante la Eurojut(31.10.2018) şi numirea acesteia în funcţia de asistent al membrului naţional român la Eurojut(01.11.2018).

Ordinul nr. 759/C/12.02.2019 a fost emis de Ministerul Justiţiei în aplicarea O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare. Prin acest ordin au fost majorate indemnizaţiile de încadrare ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Ministerului Justiţiei.

Contrar celor invocate de recurentă, Înalta Curte constată că suprimarea sporului pentru condiţii grele de muncă, periculoase sau vătămătore şi a sporului pentru personalul care efectuează lucrări în legătură cu activitatea penitenciarelor s-a făcut prin Ordinul nr. 3964/C/2018, ordin care nu a fost contestat.

Prin urmare, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Ordinul nr. 759/C/12.02.2019, contestat în prezenta cauză, nu a avut ca obiect stabilirea sporurilor salariale, sporurile rămânând cele din luna decembrie 2018, obiectul acestui ordin fiind strict majorarea cu 25% a indemnizaţiei de încadrare. Prin acest ordin nu s-a făcut o schimbare cu privire la sporuri, componenţa salarială fiind stabilită prin alt ordin, necontestat, reclamanta nefăcând dovada că a investit anterior instanţa judecătorească cu cenzurarea Ordinului MJ nr. 3964/C/2018, respectiv cu verificarea legalităţii acestui ordin anterior prin care au fost suprimate sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi sporul pentru personalul care efectuează lucrări în legătură cu activitatea penitenciarelor.

Faţă de faptul că cele două sporuri solicitate de recurenta - reclamantă nu au fost suprimate prin ordinul contestat în cauză, instanţa de recurs reţine că este de prisos analizarea criticilor referitoare la condiţiile de acordare a acestora.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 481 din 24 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2022.