Territorial jurisdiction for administrative claims filed by non-resident plaintiffs: conflict between international civil procedure and general public law rules

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 august 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a judeţului Braşov, să dispună anularea Deciziei nr. 2289/14.04.2021 emise de pârâtă şi să stabilească calitatea sa de urmaş, conform art. 5 din Decretul - Lege nr. 118/1990, după mama sa B., pentru perioada în care aceasta a fost deportată şi persecutată, respectiv 14.01.1945 - 09.04.1947 şi aprilie 1947 - septembrie 1949, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin sentinţa nr. 291 din 5 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, invocată prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut, în esenţă, că domiciliul reclamantului, la data sesizării instanţei, este în Germania şi că în această situaţie este incident articolul 1072 din C. proc. civ., care prevede că atunci când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor Codului, competenţa se determină conform regulilor din acest Cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.

Astfel, dacă în aplicarea prevederilor alin. (1) nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria sectorului 1 al municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti, în speţă apreciind că este competent Tribunalul Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.09.2022, sub nr. x/2021.

2.2. Prin sentinţa nr. 6351 din data de 29 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Bucureşti a reţinut că litigiul este de drept public, nefiindu-i aplicabile textele din Cartea a VII-a din C. proc. civ., determinarea legislaţiei aplicabile cauzei de faţă impunându-se a fi efectuată prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în ansamblul său.

Prin urmare, apreciind că Legea nr. 554/2004 se completează cu dispoziţiile generale ale C. proc. civ. şi nu cu prevederile speciale cuprinse în Cartea a VII-a din Cod, a constatat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 111 din C. proc. civ., în aplicarea cărora a considerat că instanţa competentă cu soluţionarea cauzei este cea de la sediul pârâtei, în speţă Tribunalul Braşov.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.01.2023, sub nr. x/2021.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

În procedura reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (legea-cadru în materie), competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii directe de contencios administrativ are caracter exclusiv şi aparţine instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului, în cazul acţiunii formulate de reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat, respectiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în cazul acţiunii formulate de reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din legea menţionată.

În speţă, din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul A., cetăţean german, are domiciliul în Germania, conform actului de identitate aflat în copie la dosarul Tribunalului Braşov, iar domiciliul procesual ales al acestuia este la Cabinet avocat "C.", situat în municipiul Braşov, judeţul Braşov.

Problema care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe vizează norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, în condiţiile în care reclamantul are domiciliul în străinătate, motiv pentru care prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi aplicate ca atare.

Astfel, în timp ce Tribunalul Braşov a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1072 din C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti a reţinut incidenţa în cauză a normelor legale cuprinse la art. 111 din C. proc. civ., ca dispoziţii de drept comun aplicabile în completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În acest context, în regulatorul de competenţă urmează a se identifica norma de competenţă teritorială incidentă prin prisma regulii cuprinse în art. 28 din legea nr. 554/2004, potrivit căreia dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Potrivit dispoziţiilor art. 1072 din C. proc. civ., invocate de Tribunalul Braşov, care se regăsesc în cuprinsul Titlului I. "Competenţa internaţională a instanţelor române", din Cartea a VII-a ce reglementează "Procesul civil internaţional", "(1) Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti."

Aşa cum rezultă din cuprinsul art. 1065 C. proc. civ., "Dispoziţiile prezentei cărţi (Cartea a VII-a. Procesul civil internaţional) se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaţionale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel."

Or, în speţă, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost consemnat la pct. I.1 din prezenta decizie, este de observat că litigiul dedus judecăţii este unul de drept public, nefiind astfel aplicabile prevederile Cărţii a VII-a din C. proc. civ. şi implicit dispoziţiile cuprinse la art. 1072 din Cod.

În doctrina de specialitate s-a reţinut, pornind de la diferenţa dintre sistemul juridic al regulilor dreptului privat şi dreptului public ce a fost stabilită în dreptul roman, că există un criteriu în baza căruia se distinge între dreptul public şi dreptul privat, acesta fiind cel al obiectului de reglementare juridică.

Astfel, în timp ce dreptul public reglementează relaţiile care se stabilesc cu privire la organizarea statului, precum şi relaţiile dintre stat şi cetăţeni, dreptul privat reglementează relaţiile dintre persoane, fizice sau juridice. Cu alte cuvinte, normele dreptului privat reglementează relaţiile cu privire la statutul juridic al persoanelor, relaţiile cu un conţinut patrimonial dintre persoane, relaţiile ce se stabilesc între persoane cu ocazia soluţionării proceselor private.

Pe de altă parte, art. 111 din C. proc. civ., care se regăseşte în Capitolul II. "Competenţa teritorială", reglementează situaţia referitoare la "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public" care, potrivit legiuitorului, "pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului."

În acest context, fiind în prezenţa unui litigiu de drept public cu un element de extraneitate raportat la domiciliul reclamantului persoană fizică, situaţie ce nu a fost reglementată de legiuitor în cadrul art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, se reţine că în prezenta cauză devin incidente, în aplicarea art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. ce conţin norme de competenţă teritorială alternativă în situaţia în care sunt formulate cereri îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public.

Se impune această concluzie cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 1072 din C. proc. civ. nu pot fi compatibile cu materia contenciosului administrativ, în condiţiile în care prin intermediul acestora se reglementează competenţa materială în prima instanţă a judecătoriei sau a tribunalului, iar art. 10 din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa instanţei de contencios administrativ prin raportare la criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ, precum şi la criteriul valoric, în favoarea secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor şi curţilor de apel.

În consecinţă, ţinând cont de faptul că reclamantul nu are domiciliul în România, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va stabili, în aplicarea dispoziţiilor art. 111 din C. proc. civ., în favoarea instanţei de la sediul autorităţii pârâte emitente a actului contestat, în speţă în favoarea Tribunalului Braşov.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Judeţului Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.