Inadmissibility of appeal against final annulment decision in civil enforcement compensation dispute

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Asupra căii de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă sub nr. x/2021 la data de 27.01.2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Tulcea:

- restituirea salariului actualizat cu indice de inflaţie şi dobânda virată ilegal la executorii judecătoreşti şi obligarea la plata unei despăgubiri, respectiv BEJ B. şi BEJ C. întrucât semnatarii cererii de angajare nu sunt nici măcar persoane angajate la D. şi nu au avut calitatea de reprezentant legal, toate hotărârile judecătoreşti fiind nule de drept pentru fals, uz de fals, fals în înscrisuri oficiale, urmând că Tribunalul Tulcea pe calea acţiunii în regres să recupereze sumele virate ilegal aceştia neexistând ca persoane reprezentante D., conform actului constitutiv D.;

- constatarea nulităţii absolute a încheierii din 15 ianuarie 2020 dată de Judecătoria Tulcea în dosar x/2018;

- constarea nulităţii încheierii din 16.10.2019 în dosar nr. x/2019;

- conexarea dosarelor x/2018 şi y/2019 în vederea constatării nulităţii absolute prin constarea nulităţi absolute a cererilor de executare silită:

- plata unor despăgubiri echivalente cu prejudiciul cauzat în valoare de 61.237 EURO.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.05.2021, Tribunalul Ialomiţa a luat act că dosarul nr. x/2021 a fost ataşat la dosarul nr. x/2021, având în vedere că s-a admis excepţia litispendenţei în dosarul nr. x/2021.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 682 din 26 mai 2021, Tribunalul Ialomiţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Tulcea, ca neîntemeiată.

1.3. Prin Decizia nr. 1968 din 7 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii şi, pe cale de consecinţă, a anulat, ca nemotivat, recursul formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 682 din 26 mai 2021 a Tribunalului Ialomiţa.

1.4. Împotriva Deciziei nr. 1968 din 7 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal recurenta-reclamantă A. a formulat contestaţie în anulare.

2. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 559 din 1 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii şi, pe cale de consecinţă, a constatat ca fiind nulă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Tribunalul Tulcea, împotriva Deciziei nr. 1968 din 7 octombrie 2021 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2021.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 559 din 1 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatului-pârât Tribunalul Tulcea a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra căii de atac

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac, care vizează însăşi existenţa acesteia în reglementarea procesual-civilă, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac declarată de contestatoarea A. este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, iar pct. 5 al aceluiaşi articol prevede că sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

În speţă, calea de atac a fost declarată împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare - cale extraordinară de atac formulată împotriva unei hotărâri definitive pronunţată de instanţa de recurs, decizie ce nu este supusă, prin lege, căii de atac a recursului.

Astfel, prin Decizia nr. 1968 din 7 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii şi, pe cale de consecinţă, a anulat, ca nemotivat, recursul formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 682 din 26 mai 2021 a Tribunalului Ialomiţa, hotărârea fiind definitivă.

Prin Decizia nr. 559 din 1 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii şi, pe cale de consecinţă, a constatat ca fiind nulă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Tribunalul Tulcea, împotriva Deciziei nr. 1968 din 7 octombrie 2021 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2021.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi pct. 5 din C. proc. civ., cu dispoziţiile art. 508 alin. (4) din acelaşi cod, cum hotărârea ce a făcut obiectul contestaţiei în anulare este definitivă, reiese că şi Decizia nr. 559 din 1 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Pentru considerentele prezentate, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge calea de atac promovată de contestatoarea A., ca fiind inadmisibilă.

Totodată, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."

Raportat la caracterul vădit inadmisibil al prezentei căi de atac, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost declarată cu rea-credinţă şi într-un alt scop decât cel reglementat de lege, constituind doar un prilej de lansare a unor afirmaţii generale, nefundamentate şi nerelevante cadrului procesual, recurentul exercitându-şi astfel în mod abuziv drepturile procesuale.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 12 din C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, în caz contrar partea răspunzând pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate şi putând fi obligată şi la plata unei amenzi judiciare.

Formularea unei cereri judiciare nu trebuie să constituie o formă de încurajare a abuzului de drept, ci aceasta instituţie trebuie să acorde posibilitatea părţii de a beneficia de analizarea pretenţiilor, formulate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Astfel, se circumscrie abuzului procesual situaţia în care partea urmăreşte, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanţă cu scopul procesului, respectiv soluţionarea justă şi cu celeritate a cauzelor.

Consecinţa unor astfel de demersuri este aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanţelor, atât în ceea ce priveşte instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât şi prin efectuarea unor activităţi specifice judecăţii (emiterea citaţiilor, adreselor, calcularea unor taxe de timbru, etc) care sunt complexe şi costisitoare.

În concluzie, faţă de vădita netemeinicie a căii de atac, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată într-un alt scop decât cel reglementat de lege, aspect de natură a contura reaua-credinţă a părţii în exercitarea dreptului prevăzut de art. 483 şi următoarele din C. proc. civ., prin urmare devin incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica recurentei-contestatoare A., amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă calea de atac formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 559 din 1 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

În temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., aplică recurentei-contestatoare A. amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte amenda judiciară.

Pronunţată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.