Securitate worker status: surveillance for political reasons constituting infringement of fundamental rights under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.02.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâta A. a solicitat să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce o priveşte pe doamna A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 290/2021 din 3 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII în contradictoriu cu pârâta A. şi a constatat calitatea pârâtei de lucrător al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta - pârâtă a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Din înscrisurile menţionate în Nota de constatare nu rezultă că prin activitatea desfăşurată a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, astfel că nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie prevăzută imperativ de textul de lege sus menţionat pentru a se putea reţine calitatea de lucrător al Securităţii.

De asemenea, a susţinut recurenta că a avut calitatea de ofiţer de informaţii şi nu calitatea de "lucrător al Securităţii".

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului (aceasta fiind respinsă de instanţă, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii), iar pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate şi a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

În prealabil, Înalta Curte reţine că potrivit prevederilor art. 3 lit. I) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, "pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgentă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii:

I) judecătorii şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv cei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi ai Direcţiei de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, judecătorii, procurorii şi prim-grefierii de la instanţele şi parchetele civile şi militare".

În temeiul acestor dispoziţii legale, Consiliul Superior al Magistraturii a adresat reclamantului CNSAS cererile nr. x/27.02.2019, nr. P 3609/2008, nr. P 659/2008, prin care a solicitat verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru doamna A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj.

Legiuitorul a instituit obligaţia CNSAS de a proceda, la cererea persoanelor îndreptăţite, verificarea categoriilor de persoane având funcţiile menţionate în textul de lege citat, neavând nicio relevanţă evenimentele ce afectează, ulterior numirii, exercitarea funcţiei.

Astfel, faptul că, ulterior numirii în funcţia publică, au intervenit modificări în ceea ce priveşte exercitarea acesteia, nu este de natură a afecta în vreun fel desfăşurarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008.

Prima instanţă a constatat în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că activitatea recurentei-pârâte a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, aşa încât sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În cauză nu s-a contestat calitatea recurentei-pârâte de ofiţer al fostei Securităţii, aspectele în dispută vizând numai natura activităţilor desfăşurate în această calitate.

Potrivit definiţiei legale a conceptului de lucrător al Securităţii cuprinsă în art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţă, are această calitate "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Ca atare, pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este necesar întrunirea a două condiţii:

- persoana în cauză să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989;

- acea persoană să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiţie, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta este îndeplinit, pârâta având gradul de locotenent în anul în perioada 1986-1989 şi locotenent major în anul 1989, în cadrul Inspectoratului Judeţean Sălaj -Serviciul II.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, după cum în mod argumentat a reţinut şi prima instanţă, raportat la actele depuse la dosar, recurenta-pârâtă a participat activ la supravegherea informativă a mai multor persoane - titulare de dosare deschise la Securitate: x, persoane ce au fu fost urmărite pentru audierea şi colportarea ştirilor postului de radio "B.", intenţii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, respectiv relaţii cu cetăţeni străini.

Împotriva persoanelor urmărite, recurenta pârâtă a dispus o serie de măsuri, precum: dirijarea de surse din subordine cu scopul de a urmări activitatea titularului de dosar, culminând cu avertizarea acestuia; dirijarea informatorilor din subordine pentru a cunoaşte preocupările şi activitatea desfăşurată de persoana urmărită; prevenirea trecerii frauduloase a frontierei şi a rămânerii ilegale în străinătate; efectuarea de investigaţii complexe, atât la locul de muncă cât şi la domiciliu.

Ca urmare, motive exclusiv politice, şi nu considerente legate de siguranţa statului, au stat la baza declanşării acţiunilor informative deschise pe numele persoanelor urmărite.

Astfel, desfăşurarea de către recurenta-pârâtă a activităţilor ce rezultă din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond a avut ca scop şi consecinţă obţinerea de informaţii referitoare la viaţa privată a persoanei urmărite, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranţei naţionale.

În concluzie, în absenţa unui motiv întemeiat al urmăririi informative, constituit din existenţa unor riscuri pentru binele şi interesul colectiv, prin preluarea acelor tipuri de informaţii, care vizau atât viaţa privată, cât şi opiniile persoanelor urmărite, recurenta-pârâtă a contribuit la instrumentarea unor acţiuni abuzive, prin care s-au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale, în special dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Pentru aceste considerente şi, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva sentinţei civile nr. 290/2021 din 3 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 februarie 2023.