Liability for bribery of public officials in healthcare: status of medical staff as public officials and character of patient payments as unlawful benefits

Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 298 din 22 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Argeş, în temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b), rap.la art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (86 acte materiale).

În baza art. 54 rap. la art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen.

În baza art. 91 şi urm. din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (1) lit. a), rap. la art. 71, art. 72 alin. (1) din C. pen., a constatat că inculpatul a fost reţinut începând cu data de 23.06.2015 ora 22:00 până la data de 24.06.2015 ora 22:00.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b), rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale).

În baza art. 54 rap. la art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen.

În baza art. 91 şi urm. din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., rap. la art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpaţilor A. şi B. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau ale obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 289 alin. (3) rap. la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a dispus confiscarea de la inculpaţii A. şi B., în folosul statului, a următoarelor sume de bani: 1205 RON de la inculpatul A. şi 47 RON de la inculpata B..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap.la art. 249 din C. proc. pen., cu referire la art. 20 din Legea 78/2000, a menţinut în parte măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 106/P/2015 din data de 26.06.2015 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A dispus restituirea către inculpaţii A. şi B. a unor sume de bani consemnate la C., cu obligaţia pentru aceştia de a le păstra până la pronunţarea unei soluţii definitive în cauză.

A dipus obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor de judecată, onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu rămânând în sarcina statului.

În cauză au fost pronunţate soluţii şi cu privire la inculpatele D. şi E..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpaţii A., D. şi B..

Prin decizia penală nr. 556/A din data de 16 iunie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpatele D. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 298 din data de 22.10.2021 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul penal nr. x/2016, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi, rejudecând, a redus de la 3 ani la 2 ani termenele de supraveghere stabilite în cazul inculpatelor D. şi B., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contraveneau.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe şi a dispus obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 556/A din data de 16 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B..

De vreme ce criticile invocate de către recurenţi sunt similare, motivele dezvoltate în cuprinsul cererilor de recurs în casaţie vor fi reţinute concomitent, cu precizările suplimentare care se impun.

Astfel, în concret, în motivarea cererilor de recurs în casaţie, recurenţii au susţinut, în esenţă, că:

- nu îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru a fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită

Recurenţii au învederat că faptele pentru care au fost condamnaţi au fost săvârşite în calitate de asistent medical, respectiv de medic psihiatru, calităţi care nu pot fi circumscrise noţiunii de funcţionar public în sensul prevăzut de art. 175 din C. pen., la data săvârşirii acestora, neputându-se aplica retroactiv Decizia 19/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

- lipseşte cerinţa esenţială ataşată elementului material al infracţiunii de luare de mită constând în aceea ca fapta funcţionarului public să fie săvârşită în legătură cu îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu

În esenţă, inculpaţii au susţinut că nu au condiţionat îndeplinirea atribuţiei de serviciu de remiterea unor foloase, în realitate, pacienţii au oferit din proprie iniţiativă, în semn de mulţumire, sume de 5 sau 10 RON.

- lipseşte cerinţa esenţială ataşată elementului material constând în aceea ca acţiunea de primire să vizeze foloase necuvenite

Recurenţii au susţinut în esenţă, că în cauză sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie coroborat cu cele prevăzute de art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, potrivit cărora se pot primi donaţii directe ori indirecte sau daruri manuale în legătură cu exercitarea funcţiilor sau atribuţiilor lor, fără a fi nevoie să le declare dacă acestea au o valoare simbolică, aşa cum este şi în cazul de faţă, iar Decizia nr. 19 din 04 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost pronunţată ulterior săvârşirii faptelor care au constituit obiectul acuzaţiei.

În cuprinsul cererilor de recurs în casaţie, recurenţii au mai susţinut şi următoarele: hotărârea atacată nu este motivată; a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât în cauză avocatul desemnat din oficiu pentru inculpata B. nu a exercitat o apărare efectivă (nici la judecata în fond, nici la judecata în apel) şi nu a fost audiată în faţa instanţelor de judecată; nu a fost aplicat principiul in dubio pro reo (probele de la dosar nu susţin acuzaţia procurorului); s-a modificat obiectul judecăţii; probele au fost administrate în mod nelegal de către instanţele de judecată; nu este realizată latura subiectivă a infracţiunii de referinţă; cheltuielile de judecată la care a fost obligată inculpata B. sunt vădit disproporţionate faţă de suma de 47 de RON ce vizează presupusul obiect al luării de mită, chestiuni a căror evaluare/reevaluare excedează instanţei de recurs în casaţie.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., recurenţii au susţinut că instanţa de apel în mod nelegal a interpretat dispoziţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, arătând că procedând în această manieră, instanţa de apel s-a substituit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Suplimentar, recurenta B. a mai susţinut că judecătorii care au judecat cauza în fond şi în apel aveau un grad profesional mai mic decât cel al procurorului care a întocmit rechizitoriul.

În drept, recurenţii au invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 şi 7 din C. proc. pen.

Constatând că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 556/A din data de 16 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost introduse în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., dar şi pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 11 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, le-a admis în principiu şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

S-a reţinut, în esenţă, că, formal, doar analiza aspectelor antamate de inculpaţi sub aspectul neîntrunirii conţinutului constitutiv al infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între faptele săvârşite şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a recurenţilor nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, se circumscrie în mod formal cazului de casare invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., în limitele admiterii lor în principiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În fine, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, recursurile în casaţie formulate de inculpaţi au fost admise în principiu exclusiv sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reţine că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, priveşte situaţiile în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea, fie se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa lor a operat dezincriminarea, indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv. În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probator.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective, nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Nu în ultimul rând, este necesar a sublinia că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie. Aşadar, alte argumente decât cele cuprinse în cererea de recurs în casaţie şi care nu au făcut obiectul examinării în procedura de admitere în principiu, conform art. 440 din C. proc. pen. nu pot fi analizate de Înalta Curte.

Analizând în aceste coordonate recursurile în casaţie, respectiv criticile formulate de recurenţii inculpaţi prin cererile introductive care se circumscriu laturii obiective a infracţiunilor ce au făcut obiectul judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată caracterul neîntemeiat al acestora.

În cauza de faţă, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (86 acte materiale), în cazul inculpatului A., constă în aceea că, în perioada 27.04-23.06.2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de medic în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală Piteşti, a primit sume de bani (în total 1205 RON) de la un număr de 86 de pacienţi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu - eliberarea unor documente medicale (reţete medicale) sau pentru completarea programului recuperator în cazul pacienţilor pensionaţi medical, între aceste documente medicale unele fiind necesare pentru încadrarea/menţinerea în grad de invaliditate sau handicap.

Deopotrivă, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale), în cazul inculpatei B., constă în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de asistent medical în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală Piteşti, în perioada 25.05.2015-18.06.2015, a primit sume de bani (în total 47 RON) de la un număr de 7 de pacienţi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu - pentru a proceda la facilitarea eliberării unor documente medicale, între care unele necesare şi pentru încadrarea/menţinerea în grad de invaliditate sau handicap, inclusiv la consemnarea în registrele de consultaţii.

Invocând incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpaţii au susţinut, în esenţă, că faptele reţinute prin decizia recurată nu corespund tiparului obiectiv al infracţiunii prevăzute de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, pentru următoarele motive: nu îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru a fi subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mită; nu sunt întrunite cerinţele esenţiale ataşate elementului material al infracţiunii de luare de mită, respectiv ca fapta funcţionarului public să fie săvârşită în legătură cu îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, iar acţiunea de primire să vizeze foloase necuvenite.

Criticile recurenţilor inculpaţi relativ la neîndeplinirea condiţiei cerută de lege pentru a fi subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mită sunt nefondate.

Astfel, norma incidentă în cauză defineşte luarea de mită pentru care au fost condamnaţi recurenţii ca "fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri".

Aşadar, în cazul infracţiunii de luare de mită, subiectul activ este calificat.

Potrivit art. 175 alin. (1) lit. b) din C. pen., "(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură".

Se reţine că prin decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 24 din 13 ianuarie 2015, s-a stabilit cu caracter obligatoriu că:

"medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen.."

S-a statuat cu titlu definitiv că inculpatul A., în perioada de referinţă, a fost angajat în funcţia de medic psihiatru, în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în cadrul Centrului de Sănătate Mintală Piteşti.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Ordinul nr. 375/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea centrelor de sănătate mintală, în vigoare de la 02 mai 2006, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 373 din 02 mai 2006, "Centrele de sănătate mintală sunt unităţi sanitare publice, fără personalitate juridică, organizate în cadrul unităţilor sanitare cu paturi.".

Prin urmare, Centrul de Sănătate Mintală Piteşti este instituţie publică în accepţiunea art. 176 din C. pen., conform căruia "Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.".

Ca atare, inculpatul A. îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită, acesta fiind angajat al Centrului de Sănătate Mintală Piteşti, unitate sanitară publică, în funcţia de medic psihiatru, în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată.

Contrar susţinerilor recurentului A., din modul de redactare a art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen., potrivit căruia "Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;", rezultă că, în înţelesul legii penale, noţiunea de funcţionar public defineşte o categorie de persoane mai largă decât cea a funcţionarilor publici din alte domenii de drept, spre exemplu din dreptul administrativ căruia îi este specifică. Astfel, sfera de cuprindere a acestui concept în dreptul penal este mult mai cuprinzătoare decât aceea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în M. Of. nr. 71/29.01.2014, în cuprinsul căreia a arătat că semnificaţia noţiunii de funcţionar public din dreptul penal "nu este echivalentă cu cea de funcţionar din dreptul administrativ (…), potrivit legii penale, noţiunile de funcţionar public şi de funcţionar au un înţeles mai larg decât acela din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relaţiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât şi faptului că exigenţele de apărare a avutului şi de promovare a intereselor colectivităţii impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal (…) în legea penală, funcţionarul este definit exclusiv după criteriul funcţiei pe care o deţine sau, cu alte cuvinte, dacă îşi exercită activitatea în serviciul unei unităţi determinate prin legea penală, supus unui anumit statut sau regim juridic.".

Ca urmare, în cazul infracţiunii de luare de mită, în situaţia particulară de faţă, calitatea de funcţionar public cerută subiectului activ este specifică dreptului penal, în accepţiunea conferită acestei noţiuni de prevederile părţii generale a codului, reglementare ce nu poate fi înlăturată prin dispoziţii legale speciale, nepenale, care guvernează exercitarea anumitor profesii, cum este şi aceea de medic.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că prevederile art. 375 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora "(...)medicul nu este funcţionar public", nu sunt de natură să conducă la excluderea acestuia din sfera funcţionarilor publici reglementată de C. pen., cu atât mai mult cu cât, aşa cum rezultă din cuprinsul textului de lege menţionat ("Având în vedere natura profesiei de medic şi obligaţiile fundamentale ale medicului faţă de pacientul său, medicul nu este funcţionar public"), detaşarea medicului de calitatea de funcţionar public vizează exclusiv raporturile dintre acesta şi pacient pentru asigurarea libertăţii şi responsabilităţii depline a actului medical la care este ţinut şi pe care îl prestează.

De altfel, simpla împrejurare că recurentul a avut specializarea de medic psihiatru, nu pe cea de medic expert, este lipsită de relevanţă în analiza condiţiei de faţă, atât timp cât legea nu distinge, iar o interpretare în sensul dorit de inculpat ar reprezenta o adăugare la lege şi, implicit, o încălcare a principiului legalităţii.

Dincolo de caracterul obligatoriu al statuării instanţei supreme asupra chestiunii de drept privind calitatea de funcţionar public a medicului angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, se constată că susţinerea inculpatului privind faptul că medicul practician nu este funcţionar public şi nu poate fi asimilat funcţionarului public datorită caracterului liberal al profesiei, cu referire la dispoziţiile Legii 95/2006, nu are fundament legal.

Astfel, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cuprinde dispoziţii cu privire la exercitarea profesiei de medic având caracter extrapenal, obiectul ei de reglementare fiind constituit din relaţii sociale care se stabilesc în domeniul activităţii medicale şi, ca atare, nu face parte din categoria acelor legi speciale nepenale care cuprind şi dispoziţii de drept penal. Aşadar, dispoziţiile art. 375 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 care prevăd că, având în vedere natura profesiei de medic şi obligaţiile fundamentale ale medicului faţă de pacientul său, medicul nu este funcţionar public şi nu poate fi asimilat acestuia nu este o normă penală având în vedere că nu reglementează raporturi juridice de drept penal.

Ca atare, dispoziţia aplicabilă în materie penală este exclusiv cea prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen., legea penală fiind aplicabilă în orice situaţie în care relaţia dintre medic şi autoritatea pe care o reprezintă este încălcată în exercitarea atribuţiilor de serviciu, infracţiunea de luare de mită având ca obiect juridic relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu desfăşurarea cu probitate a atribuţiilor de serviciu de către autor, relaţii sociale a căror ocrotire este reglementată de legea penală şi care nu se confundă cu relaţiile sociale reglementate de Legea nr. 95/2006.

În ceea ce o priveşte pe recurenta B., Înalta Curte reţine că potrivit art. 175 alin. (2) din C. pen., "(...) este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public."

În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din C. pen., jurisprudenţa a statuat în mod constant că o persoană este asimilată funcţionarului public dacă întruneşte în mod cumulativ două cerinţe obligatorii: exercită un serviciu de interes public şi este învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu de către o autoritate publică sau exercită serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorităţi publice.

Potrivit art. 7 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 375/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea centrelor de sănătate mintală, în vigoare de la 02 mai 2006, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 373 din 02 mai 2006, forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, "Numărul minim de posturi în cadrul centrelor de sănătate mintală cuprinde: 3 posturi de asistente de psihiatrie".

Conform art. 10 din actul normativ anterior menţionat, direcţiile implicate din Ministerul Sănătăţii, direcţiile de sănătate publică, precum şi unităţile sanitare implicate vor duce la îndeplinire prevederile Ordinului nr. 375/2006.

Din interpretarea sistematică a textelor anterior menţionate coroborate cu art. 1 alin. (4) din Ordinul nr. 375/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea centrelor de sănătate mintală, rezultă că asistentul medical din cadrul centrelor de sănătate mintală exercită un serviciu de interes public şi este învestit cu îndeplinirea respectivului serviciu de către o autoritate publică.

S-a statuat cu titlu definitiv că inculpata B. a ocupat postul de asistent medical în cadrul Centrului de Sănătate Mintală Piteşti în perioada 25.05.2015-18.06.2015, data comiterii faptelor pentru care a fost condamnată prin hotărârea recurată.

Ca atare, inculpata B. îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită, aceasta exercitând un serviciu de interes public, în calitate de angajată a Centrului de Sănătate Mintală Piteşti, unitate sanitară publică.

Criticile recurenţilor inculpaţi privind lipsa cerinţelor esenţiale ataşate elementului material al infracţiunii de luare de mită sunt, de asemenea, nefondate.

Norma de incriminare prevede ca acţiunile care constituie elementul material al infracţiunii de luare de mită, să îndeplinească anumite cerinţe esenţiale, printre care şi acelea ca banii sau foloasele să fie necuvenite şi ca actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire urgentare sau întârziere se pretinde, se primeşte sau se acceptă promisiunea unor foloase să fie în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri.

Aşadar, contrar susţinerilor inculpaţilor, norma de incriminare nu prevede ca îndeplinirea atribuţiei de serviciu să fie condiţionată de remiterea de foloase, ci doar ca pretinderea, primirea sau acceptarea să fie în legătură cu activitatea făptuitorului, sintagma "în legătură cu" fiind una explicită, fiind, de asemenea, lipsit de relevanţă mobilul sau scopul urmărit de cel care remite foloasele respective.

Starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constă în aceea că, în perioada 27.04-23.06.2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul A. în calitate de medic în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală Piteşti, a primit diverse sume de bani în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, astfel:

· la data de 27.04.2015:

- 10 RON de la F., cu ocazia prezentării la un consult medical în vederea obţinerii unei vize necesare planului de recuperare eliberat de Forţele de muncă.

- 10 RON de la G., cu ocazia prezentării la acesta pentru a semna planul de recuperare medicală necesar la comisia de expertiză.

- 10 RON de la H., trecută în registrul de consultaţii la poziţia nr. 3342, pensionată medical prin decizia nr. 583/05.02.2015, referatul medical şi planul de recuperare fiind avizate de către inculpat.

- 50 RON în actele medicale, de la numitul I., pentru socrul său, pacient J..

- 5 RON şi un pachet de cafea medicului A., de la K., pentru a semna planul de recuperare necesar la comisia de expertiză.

- 20 RON în actele medicale, de la L., cu ocazia unui consult în urma căruia a fost internată în spital din 27.04.2015 până în 05.05.2015, avându-l ca medic pe inculpat.

· la data de 28.04.2015:

- 10 RON, de la M., cu ocaziei prezentării pentru a fi semnat planul de recuperare necesar la comisia de expertiză.

- 20 RON, de la N., pensionată medical prin decizia nr. 1566/5489/13.08.2014, referatul medical şi planul de recuperare fiind avizate de către dr. A..

- 10 RON, de la O., pensionată medical prin decizia nr. 1226/5370/07.10.2014, referatul medical şi planul de recuperare fiind avizate de către dr. A..

· la data de 05.05.2015:

- 10 RON, de la P., dată la care a mers să ridice medicamentele sale şi ale soţului său.

· la data de 06.05.2015:

- 10 RON, de la Q., pensionată medical prin decizia nr. 1615/5518/14.08.2014, referatul medical şi planul de recuperare fiind avizate de către dr. A..

· la data de 07.05.2015:

- 5 RON, de la R., cu ocazia prezentării la consultul lunar.

· la data de 12.05.2015:

- 20 RON, de la S., cu ocazia prezentării la un consult medical pentru a i se prescrie reţeta lunară şi pentru a i se întocmi referatul psihiatric cu care trebuia să se prezinte la comisia de expertiză.

- 10 RON de la T., cu ocazia controlului lunar la inculpatul A. pentru a ridica reţeta şi a beneficia de tratament.

· la data de 13.05.2015:

- 20 RON, de la U., cu ocazia controlului lunar la medic pentru a i se elibera reţetă şi a i se prescrie tratament.

- 10 RON, în actele medicale, de la V., când aceasta s-a prezentat la inculpat pentru a-i fi eliberată o reţetă

· la data de 14.05.2015:

- 20 RON, de la W., cu ocazia prezentării lunare la cabinet pentru a ridica reţeta necesară tratării bolii de care suferă.

- 20 RON, de la X., când aceasta s-a prezentat pentru a i se prescrie reţeta lunară şi pentru a i se întocmi programul recuperator.

- 50 RON, de la Y., cu ocazia unui consult pentru a îi întocmi un referat psihiatric necesar la comisia de expertiză ce evaluează încadrarea sa într-un grad de invaliditate.

- 10 RON, de la Z. pentru AA., cu ocazia prezentării la consultul lunar şi obţinerea tratamentului psihiatric.

- 50 RON, de la BB., care s-a prezentat la cabinet pentru a-şi ridica reţeta şi cu planul de recuperare.

- 10 RON, de la CC., cu ocazia controlului lunar pentru consult şi tratament psihiatric, pentru menţinerea în grad de invaliditate şi implicit a drepturilor de asigurări sociale.

· la data de 15.05.2015:

- 10 RON, de la DD., cu ocazia consultului medical pentru a i se întocmi planul de recuperare.

· la data de 20.05.2015:

- 50, de la EE., cu ocazia unui consult la care a mers cu soacra sa FF., care avea nevoie de o adeverinţă de la psihiatrie, întrucât de un handicap grav.

· la data de 21.05.2015:

- 30 RON, de la GG., cu ocazia unui control la care s-a prezentat, când inculpatul i-a completat referatul pentru comisie şi a recomandat să continue tratamentul prescris.

- 10 RON, de la HH., cu ocazia prezentării la control pentru a obţine viză pentru Planul de recuperare.

- 10 RON, de la II., care s-a prezentat la consultul periodic şi tratament psihiatric, pentru menţinerea în grad de invaliditate şi, implicit, a drepturilor de asigurări de sănătate ce decurg din aceasta.

· la data de 22.05.2015:

- 10 RON, de la JJ., când s-a prezetat la cabinetul inculpatului pentru a lua medicamentele soţiei sale KK..

· la data de 25.05.2015:

- 10 RON, de la LL., care s-a prezentat la cabinetul inculpatului A. pentru a i se prescrie reţeta lunară şi pentru a i se întocmi programul recuperator.

- câte 10 RON, de la MM. şi NN., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 10 RON, de la OO., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului A. pentru reţetă şi controlul lunar.

· la data de 26.05.2015:

- 10 RON, de la PP., care s-a prezentat la medicul A. pentru a semna planul de recuperare medicală necesar la comisia de expertiză.

- 10 RON, de la QQ., când s-a prezentat la dr. A. pentru a i se prescrie reţeta lunară şi pentru a i se întocmi programul recuperator.

- 10 RON, de la RR., care mergea lunar la cabinetul inculpatului pentru control şi pentru a i se da medicamentele necesare, iar în fiecare an mergea la acesta pentru a i se elibera un aviz care să ateste starea de sănătate, necesar la comisia de expertiză pentru menţinerea în grad de handicap.

· la data de 27.05.2015:

- 10, de la SS., cu ocazia controlului efectuat lunar la cabinetul dr. A., în vederea obţinerii vizei pe planul de recuperare eliberat pentru Forţele de muncă.

- 50 RON, de la TT., cu ocazia unui control medical.

- 10 RON, de la UU., cu ocazia unui control medical în vederea semnării planului de recuperare necesar la comisia de expertiză.

· la data de 28.05.2015:

- 10 RON fiecare, de la VV. şi WW., cu ocazia unui control medical în vederea semnării planului de recuperare necesar la comisia de expertiză.

- 10 RON, de la H., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 50 RON, de la Q., cu ocazia prezentării la un control medical (pentru reţetă medicală necesară pentru tratament).

- 100 RON, de la XX. pentru pacienta YY., în scopul eliberării documentelor medicale necesare pentru înscrierea acesteia în grad de handicap (în momentul remiterii banilor se afla în cabinetul inculpatului).

- 5 RON, de la ZZ., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 10 RON, de la AAA., cu ocazia prezentării la un control medical în vederea semnării planului de recuperare necesar la comisia de expertiză.

· la data de 29.05.2015:

- 10 RON, de la BBB. pentru CCC., cu ocazia prezentării la un control medical pentru ridicarea unei reţete medicale.

- câte 10 RON, de la DDD., EEE. şi FFF., cu ocazia prezentării la un control medical în vederea semnării planului de recuperare necesar la comisia de expertiză.

- 10 RON, de la GGG., cu ocazia prezentării la un control medical pentru eliberare unei reţete medicale şi în vederea semnării planului de recuperare necesar la comisia de expertiză.

· la data de 02.06.2015:

- 10 RON, de la HHH., cu ocazia prezentării la un control medical pentru a i se prescrie reţeta lunară şi pentru a i se întocmi programul recuperator.

- 10 RON, de la III. cu ocazia prezentării la un control medical pentru a i se elibera o reţetă medicală.

· la data de 03.06.2015:

- 20 RON, de la JJJ. cu ocazia prezentării la un control medical în cabinetul din Spitalul de Sănătate Mintală, când i-a fost eliberată o reţetă medicală.

- 10 RON, de la KKK., cu ocazia prezentării la un control medical.

· la data de 05.06.2015:

- 5 RON, de la LLL., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 10 RON, de la MMM. pentru pacientul NNN., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 5 RON, de la R., cu ocazia eliberării unei reţete medicale.

- 10 RON, de la OOO., cu ocazia eliberării unei reţete medicale.

- 50 RON, de la PPP., pentru o internare de care avea nevoie pentru incadrarea în pensie de handicap.

· la data de 10.06.2015:

- 5 RON, de la QQQ., cu ocazia eliberării unei reţete medicale.

- 10 RON, de la RRR., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 15 RON, de la SSS., cu ocazia unui control medical în care i-a fost administrată o perfuzie.

- 10 RON, de la TTT., cu ocazia prezentării la un control medical pentru a i se elibera planul de recuperare şi actele necesare la comisia de expertiză.

- câte 10 RON, de la UUU. şi VVV., cu ocazia prezentării la un control medical pentru a i se elibera reţeta medicală.

· la data de 11.06.2015:

- 20 RON, de la WWW. pentru numitul XXX. cu ocazia prezentării la un control medical pentru a i se elibera reţeta medicală.

- 5 RON, de la YYY., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 20 de RON, de la ZZZ., cu ocazia prezentării pentru consult, comunicându-i doctorului că are nevoie de reţetă, dar şi de un referat medical pe care să îl prezinte în luna august comisiei din cadrul Casei de Pensii cu ocazia revizuirii stării anuale de sănătate.

- câte 10 RON, de la AAAA. şi BBBB., cu ocazia prezentării pentru consult.

- 20 RON, de la U., cu ocazia controlului lunar pentru a i se elibera reţetă şi a i se prescrie tratament.

- 10 RON, de la CCCC., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru planul de recuperare.

· la data de 16.06.2015:

- 10 RON de la DDDD. pentru pacienta EEEE., pentru a-i elibera reţetă medicală.

- 10 RON de la FFFF., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru un control medical.

- câte 10 RON, de la MM. şi UU., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru un control medical.

· la data de 18.06.2015:

- câte 10 RON, de la GGG. şi GGGG., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru un control medical.

· la data de 22.06.2015:

- 10 RON de la LL., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru internare, necesară la comisia de expertiză anuală.

- câte 10 RON, de la OO. şi HHHH., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru control şi eliberarea unei reţete medicale.

· la data de 23.06.2015:

- câte 10 RON de la IIII., JJJJ., Q. şi G., cu ocazia unui control medical.

- 10 RON, de la KKKK., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru reţetă şi control.

Ca atare, situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută cu caracter definitiv de instanţa de apel atestă că remiterea sumelor de bani către inculpat a avut loc chiar în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi fără ca această remitere să aibă o altă explicaţie sau justificare bazată pe raporturi juridice de altă natură decât cele stabilite între medic şi pacient, astfel că remiterea nu poate fi considerată decât în legătură cu îndeplinirea actelor de serviciu pe care inculpatul le avea în calitate de medic psihiatru angajat la Centrul de Sănătate Mintală Piteşti şi în virtutea cărora se derulau relaţiile sociale cu pacienţii -control medical sau/şi eliberarea unor documente medicale, "în semn de mulţumire" cum chiar inculpatul afirmă în motivele de recurs în casaţie.

De altfel, practica judiciară este constantă în a statua că remiterea unei sume de bani funcţionarului public în timpul îndeplinirii unui act de serviciu, cât timp între cei doi nu există niciun raport juridic justificativ, nu poate fi considerată decât în legătură cu îndeplinirea unui act de serviciu.

Contrar susţinerilor inculpatului A., norma de incriminare nu prevede ca actul de serviciu în legătură cu care funcţionarul primeşte foloase să fie contrar legii, respectiv, în cazul particular invocat de inculpat, ca documentele medicale eliberate să ateste o situaţie nereală, ci doar ca actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, urgentare sau întârziere să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu, să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri, cerinţă legală ce rezultă a fi îndeplinită în raport de situaţia de fapt reţinută cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel.

În ce priveşte susţinerea inculpatului în sensul că valoarea modică a sumelor de bani primite conferă un caracter legal foloaselor primite, acestea reprezentând în concret daruri manuale în sensul dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora.

Astfel, în ce priveşte susţinerea în sensul că banii nu ar reprezenta un folos necuvenit, fiind primiţi în exercitarea dreptului prev. de art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 potrivit căruia "Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii", se observă că textul prevede posibilitatea pacientului, chiar interpretată ca un veritabil drept al pacientului, de a oferi plăţi suplimentare sau donaţii medicului fără ca această posibilitate recunoscută legislativ pacientului să impună obligaţia medicului de a accepta aceste liberalităţi.

De altfel, în acest sens este Decizia nr. 19/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că fapta medicului angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, care are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen., de a primi plăţi suplimentare sau donaţii de la pacienţi, în condiţiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege având ca urmare incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. (1) teza I-a din C. pen.,

În ce priveşte critica privind aplicarea retroactivă a Deciziei nr. 19/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, hotărârile judecătoreşti pronunţate în urma promovării unor recursuri în interesul legii şi hotărârile prealabile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu constituie izvor formal de drept, legiferarea este o competenţă a legiuitorului originar sau delegat, după caz, iar instanţele judecătoreşti nu pot să preia o astfel de competenţă prin hotărârile judecătoreşti pe care le pronunţă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are rolul constituţional de a da unui text de lege anumite interpretări, în scopul aplicării unitare de către instanţele judecătoreşti.

Ca atare, hotărârea judecătorească nu poate fi subsumată conceptului de lege penală şi nu poate fi calificată ca fiind mai favorabilă sau nu, întrucât acest caracter este inerent şi intrinsec legat de lege, jurisprudenţa Curţii Constituţionale fiind constantă în acest sens.

Hotărârea judecătorească pronunţată în dezlegarea unei chestiuni de drept consacră o modalitate de interpretare a normei legale, care, chiar dacă este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti, nu poate fi convertită într-o normă juridică, decizia menţionată are un contur şi o fizionomie juridică bine definite, orientează practica judiciară şi obligă judecătorii să o aplice în cauzele pendinte de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu art. 477 alin. (3) din C. proc. pen. şi, ca atare, dezlegarea dată de instanţa supremă avea caracter obligatoriu pentru instanţa de apel.

Nefondate sunt şi susţinerile recurentului în sensul că sumele de bani primite de la pacienţi ar reprezenta daruri manuale, întrucât au o valoare simbolică, motiv pentru care se circumscriu art. 4 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Legiuitorul a prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, printre altele, că persoanale care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice, au obligaţia să declare, în termen de 30 de zile de la primire, orice donaţie directă ori indirectă sau daruri manuale primite în legătură cu exercitarea funcţiilor sau atribuţiilor lor, cu excepţia celor care au o valoare simbolică.

Sub acest aspect, Curtea de apel a statuat cu titlu definitiv că a existat un obicei în a plăti de către pacienţi sume de bani în cabinetul medical al recurentului în semn de recunoştinţă.

Gestul nu a avut caracter de reciprocitate şi nu a avut ca justificare vreo relaţie apropiată pentru ca aceste prestaţii să aibă natura unui dar obişnuit. În contextul în care conduita inculpaţilor nu este justificată de relaţii apropiate între mituit şi mituitor şi nici menită dezvoltării unor astfel de relaţii, nu există nicio împrejurare susceptibilă să confere un caracter cuvenit foloaselor pretinse/primite de inculpat cu titlu gratuit.

Astfel, din punct de vedere obiectiv, deşi sumele reţinute drept obiect al mitei nu au fost pretinse de către inculpat, prin conduită, respectiv acceptarea regulată sau cu mare uşurinţă a unor sume de bani de la pacienţi, Înalta Curte reţine că percepţia reală indusă pacienţilor este aceea a necesităţii predării unor sume de bani pentru personalul medical.

Caracterul repetitiv al unor asemenea fapte este în măsură să conducă, deopotrivă, la concluzia că banii primiţi de recurent intră în sfera ilicitului penal şi se încadrează obiectiv în conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, în speţă nefiind incidente dispoziţiile privind darurile manuale.

Conchizând, catalogarea primirii foloaselor ca acte de mulţumire nu poate fi primită în contextul în care norma incriminatoare nu prevede o astfel de condiţionare, legea penală incriminând obţinerea oricărui folos necuvenit.

Pentru acest din urmă motiv, nici critica referitoare la valoarea modică a foloaselor nu este pertinentă.

Astfel, contrar apărărilor recurentului, valoare redusă a sumelor remise este lipsită de relevanţă faţă de conduita reală a inculpatului, reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel, respectiv că banii au fost oferiţi de pacienţi în documentele medicale înaintate recurentului A. cu ocazia vizitelor făcute în cabinetul medical, existând o adevărată cutumă în a primi bani de la cei pe care recurentul îi examina, persoanele care se prezentau în vederea controlului fiind îndreptăţite să creadă că în urma oferirii sumelor de bani inculpaţii le vor rezolva favorabil problema.

Cum legea nu distinge, caracterul modic nu are relevanţă sub aspectul îndeplinirii cerinţei esenţiale a elementului material, acela ca foloasele să fie necuvenite, iar faptul că remiterea a avut ca obiect sume de bani infirmă caracterul simbolic al gestului, caracter ce exclude ideea de retribuţie, de răsplată pentru serviciu prestat (de ex. un buchet de flori, o felicitare etc.). De altfel, în raport de situaţia particulară a pacienţilor, persoane vulnerabile suferind de boli psihice şi actul de serviciu prestat de recurent -eliberarea unor documente medicale, sumele remise apar ca fiind proporţionale cu serviciul solicitat, având natura unei retribuţii necuvenite.

Argumentele prezentate sunt valabile mutatis mutandis şi în ce priveşte motivele de casare expuse de recurenta B., starea de fapt valorificată de către instanţa de apel ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, constând în aceea că:

- la data de 25.05.2015, a primit de la MM. suma de 10 RON, cu ocazia prezentării celei din urmă la cabinetul inculpatului A. din cadrul CSM la un control medical,

- la data de 26.05.2015, a primit de la QQ. suma de 5 RON, care s-a prezentat la dr. A. pentru a i se prescrie reţeta lunară şi pentru a i se întocmi programul recuperator, iar de la RR. suma de 5 RON, care s-a prezentat pentru a i se elibera un aviz care să ateste starea sa de sănătate, necesar la comisia de expertiză pentru menţinerea în grad de handicap,

- la data de 27.05.2015, a primit de la LLLL. suma de 2 RON, iar de la ZZ. suma de 5 RON, cu ocazia unor controale medicale,

- la data de 17.06.2015, a primit de la MM. o sumă de bani (10 RON), cu ocazia unui control medical,

- la data de 18.06.2015, a primit de la GGG. suma de 10 RON, cu ocazia prezentării la un control medical în vederea eliberării documentelor medicale necesare pentru obţinerea deciziei de încadrare/menţinere în grad de invaliditate sau handicap şi, implicit, a drepturilor de asigurări de sănătate ce decurg din aceasta.

Aşadar, instanţa de apel a statuat definitiv în sensul că, în calitate de asistent medical în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală Piteşti, în perioada 25.05.2015-18.06.2015, recurenta B. a primit sume de bani (în total 47 RON) de la un număr de 7 de pacienţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aceasta primind diverse sume de bani de la pacienţii care se prezentau la cabinetul inculpatului A. unde aceasta a fost angajată, în timpul serviciului, fără ca relaţiile cu pacienţii să confere acestor sume o altă explicaţie.

Cât priveşte pretinsa aplicare retroactivă a Deciziei nr. 19/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală şi caracterul cuvenit al banilor primiţi date fiind dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 şi/sau art. 4 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, considerentele expuse în cele ce preced sunt valabile şi în cazul acesteia, motiv pentru care nu este necesară reluarea argumentaţiei.

Faptele pentru care au fost condamnaţi cei doi inculpaţi realizează, prin urmare, toate elementele de conţinut tipic obiectiv ale infracţiunii de luare de mită, criticile formulate de recurenţi fiind nefondate în raport de situaţia de fapt valorificată prin decizia atacată, iar celelalte critici nu se circumscriu limitelor în care recursurile în casaţie au fost admise în principiu.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 556/A din data de 16 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurenţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta B., în cuantum de 680 RON, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul A., în cuantum de 170 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 556/A din data de 16 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurenţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta B., în cuantum de 680 RON, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul A., în cuantum de 170 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2022.