Scope of House Review: Statutory Typicity of Complicity in Tax Evasion and Limits of Evidence Re-evaluation in Extraordinary Appeals

Şedinţa publică din data de 27 iunie 2023

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1 din 13 ianuarie 2020 a Tribunalului Hunedoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013, printre altele, în aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă o reprezintă C. pen. din 1969.

A fost condamnat inculpatul A. la:

- 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. din 1969 în condiţiile art. 65 C. pen. din 1969, pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. din 1969 în condiţiile art. 65 C. pen. din 1969, pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (la S.C. B. - prejudiciu cauzat 1.535.693,07 RON);

- 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. din 1969 în condiţiile art. 65 C. pen. din 1969, pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. C. S.R.L. - prejudiciu 4.808.093,89 RON);

- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. din 1969 în condiţiile art. 65 C. pen. din 1969, pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) din Legea nr. 241/2005, al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) din Legea nr. 241/2005, prin înlăturarea alin. (2), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. D. S.R.L. - prejudiciu 420.868,66 RON);

- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. din 1969 în condiţiile art. 65 C. pen. din 1969, pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (la S.C. E. - prejudiciu 397.139,83 RON).

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. din 1969 în condiţiile art. 65 C. pen. din 1969, care a fost sporită cu 1 an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. din 1969 în condiţiile art. 65 C. pen. din 1969. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. din 1969 în condiţiile art. 71 C. pen. din 1969.

S-a dedus măsura arestului preventiv de la 08.10.2012 la 30.05.2013.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. (S.C. F., cu referire la G.).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 26 raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (sumele scoase din S.C. E. prin folosirea S.C. F.).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 26 raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (sumele scoase din S.C. C. S.R.L.).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 26 raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (prin folosirea S.C. D. S.R.L.).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 26 raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (sumele scoase din S.C. H. S.R.L.).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de fals la legea contabilităţii, prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (S.C. D. S.R.L.).

În baza art. 396 alin. (1) si 5 C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de fals la legea contabilităţii, prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (S.C. H. S.R.L.).

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. raportat la art. 4 C. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru complicitate la infracţiunea privind refuzul de a pune la dispoziţia judecătorului sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, evidenţele şi documentele S.C. F., prev. de art. 26 raportat la art. 147 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen. din 1969, s-a dispus încetarea procesului penal privindu-l pe inculpatul A. pentru infracţiunea de folosirea cu rea credinţă a bunurilor sau creditului societăţii în scop contrar intereselor acesteia, în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate, prev. de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 C. pen. (cu referire la transferurile de active de pe S.C. F. pe I.).

În baza art. 14 C. proc. pen.. raportat la art. 25 C. proc. pen.., raportat la art. 397 C. proc. pen.. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. anterior, cu referire la art. 6 alin. (2) din noul C. civ., art. 19 C. proc. pen.., au fost obligaţi în solidar inculpaţii J., K. L., M. şi A., acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente I. (prin N.), la plata sumei de 1.563.163 RON, reprezentând TVA, către partea civilă Statul român, prin A.N.A.F. reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, prin A.J.F.P. Hunedoara, la care se adaugă accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi în condiţiile Codului de procedură fiscală, calculate până la data plăţii efective a debitului (S.C. B.).

În baza art. 14 C. proc. pen.. raportat la art. 25 C. proc. pen.., raportat la art. 397 C. proc. pen.. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. anterior, cu referire la art. 6 alin. (2) din noul C. civ., art. 19 C. proc. pen.., au fost obligaţi în solidar inculpaţii J., K. L. şi A., acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente I. (prin N.), la plata sumei de 4.808.093,89 RON, reprezentând TVA, către partea civilă Statul român, prin A.N.A.F. reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, prin A.J.F.P. Hunedoara, la care se adaugă accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi în condiţiile Codului de procedură fiscală, calculate până la data plăţii efective a debitului (S.C. C. S.R.L.).

În baza art. 14 C. proc. pen.. raportat la art. 25 C. proc. pen.., raportat la art. 397 C. proc. pen.. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. anterior, cu referire la art. 6 alin. (2) din noul C. civ., art. 19 C. proc. pen.., au fost obligaţi în solidar inculpaţii J., K. L. şi A., acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente I.(prin N.), la plata sumei de 420.868,66 RON reprezentând TVA, către partea civilă Statul român, prin A.N.A.F. reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, prin A.J.F.P. Hunedoara, la care se adaugă accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi în condiţiile Codului de procedură fiscală, calculate până la data plăţii efective a debitului (S.C. D. S.R.L.).

În baza art. 14 C. proc. pen.. raportat la art. 25 C. proc. pen.., raportat la art. 397 C. proc. pen.. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. din vechiul C. civ., cu referire la art. 6 alin. (2) din noul C. civ., art. 19 C. proc. pen.., au fost obligaţi în solidar inculpaţii J., K. L. şi A., acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente I. (prin N.) şi M. la plata sumei de 397.139,83 RON, reprezentând TVA, către partea civilă Statul român, prin A.N.A.F. reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, prin A.J.F.P. Hunedoara, la care se adaugă accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi în condiţiile Codului de procedură fiscală, calculate până la data plăţii efective a debitului (S.C. E.).

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 397 C. proc. pen.., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă cu privire la S.C. O. S.R.L. şi S.C. P. S.R.L.

S-a constatat că S.C. C. S.R.L., S.C. B., S.C. D. S.R.L., S.C. E. şi S.C. Q. S.R.L. au fost radiate din Registrul Comerţului şi nu mai au calitatea de parte responsabilă civilmente.

Au fost respinse, în rest, acţiunile civile formulate în cauză.

A fost menţinut sechestrul asigurător dispus în cauză până la concurenţa sumei de 7.161.795,45 RON, la care se adaugă accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi în condiţiile Codului de procedură fiscală, calculate până la data plăţii efective a debitului (valoare prejudiciu cauzat prin săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală).

Împotriva sentinţei penale nr. 1 din 13 ianuarie 2020 a Tribunalului Hunedoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013, a declarat apel, printre alţii, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 961 din data de 22 decembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara, de inculpaţii A., J., K., L., R., M. şi de partea responsabilă civilmente I. prin lichidator judiciar N. împotriva sentinţei penale nr. 1/13.01.2020 pronunţate de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2013 şi a fost desfiinţată sentinţa penală apelată în ceea ce priveşte: omisiunea primei instanţe de a constata nulitatea absolută a punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică; netemeinicia stabilirii legii penale mai favorabile aplicabile; soluţiile de condamnare a inculpaţilor pronunţate în cauză; netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatului A. pentru infracţiunea de evaziune fiscală (S.C. F.); netemeinicia temeiurilor achitării inculpatului A. pentru restul infracţiunilor (cu excepţia infracţiunii sindice); netemeinicia temeiurilor achitării inculpatului M. (cu excepţia infracţiunilor de evaziune fiscală şi a infracţiunii sindice); netemeinicia soluţiilor de condamnare pentru infracţiunile de delapidare în cazul inculpaţilor J., L., K.; netemeinicia soluţiilor pronunţate în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 272 din Legea nr. 31/1990 şi art. 43 din Legea nr. 82/1991, în cazul inculpaţilor J., L., K.; netemeinicia temeiului achitării inculpatului R. pentru infracţiunea de constituire a grupului infracţional organizat; soluţionarea acţiunilor civile şi pronunţarea asupra măsurilor asigurătorii.

Rejudecând cauza în aceste limite, printre altele, s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză o reprezintă C. pen. în varianta în vigoare în perioada 26.04.2018-26.05.2022.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. f teza a II-a C. proc. pen.. şi art. 154 C. pen., s-a dispus încetarea procesului pornit împotriva inculpatului A., pentru infracţiunile de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. B.);

- complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. C. S.R.L.);

- complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. D. S.R.L.);

- complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. E.);

- evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. F.).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru complicitate la infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. E.).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru complicitate la infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. C. S.R.L.).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru complicitate la infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. D. S.R.L.).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru complicitate la infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. H. S.R.L.).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de fals la legea contabilităţii, prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. D. S.R.L.).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de fals la legea contabilităţii, prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. H. S.R.L.).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de folosirea cu rea credinţă a bunurilor sau creditului societăţii în scop contrar intereselor acesteia, în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 08.10.2012 la 30.05.2013.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata despăgubirilor civile, astfel:

- în solidar, inculpaţii J., K., L., M. şi A., acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente I. (prin N.), la plata sumei de 1.535.693,07 RON, reprezentând TVA, către partea civilă Statul român, prin A.N.A.F. reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, prin A.J.F.P. Hunedoara, la care se adaugă accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi în condiţiile Codului de procedură fiscală, calculate până la data plăţii efective a debitului (S.C. B.);

- în solidar, inculpaţii J., K. L. şi A., acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente I. (prin N.), la plata sumei de 420.868,66 RON, reprezentând TVA, către partea civilă Statul român, prin A.N.A.F. reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, prin A.J.F.P. Hunedoara, la care se adaugă accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi în condiţiile Codului de procedură fiscală, calculate până la data plăţii efective a debitului (S.C. D. S.R.L.);

- în solidar, inculpaţii J., K., L., M. şi A., acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente I. (prin N.), la plata sumei de 395.156 RON, reprezentând TVA, către partea civilă Statul român, prin A.N.A.F. reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, prin A.J.F.P. Hunedoara, la care se adaugă accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi în condiţiile Codului de procedură fiscală, calculate până la data plăţii efective a debitului (S.C. E.);

- inculpatul A., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente I. (prin N.), la plata sumei de 1.555.661 RON, reprezentând TVA, către partea civilă Statul român, prin A.N.A.F. reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, prin A.J.F.P. Hunedoara, la care se adaugă accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi în condiţiile Codului de procedură fiscală, calculate până la data plăţii efective a debitului (S.C. Trust Construcţii I. cu referire la G.);

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., raportat la art. 397 C. proc. pen.., au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile în cazul infracţiunilor pentru care s-au dispus soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

A fost menţinut sechestrul asigurător dispus în cauză în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin infracţiunile de evaziune fiscală, până la concurenţa sumei de 3.907.378,73 RON, la care se adaugă accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi până la data plăţii efective a debitului. Au fost menţinute măsurile asigurătorii, pentru rest, în condiţiile art. 397 alin. (5) C. proc. pen.

Au fost menţinute dispoziţiile din sentinţa penală apelată, în măsura în care nu contravin deciziei.

Totodată, prin aceeaşi decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea responsabilă civilmente S.C. F. prin lichidator judiciar S., partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Hunedoara şi de persoanele interesate T. şi U. împotriva sentinţei penale nr. 1/13.01.2020 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2013.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel, cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, a constatat că unii dintre inculpaţi sunt acuzaţi că ar fi săvârşit infracţiunile ca autori, iar alţii în forma de participaţie a complicităţii, în funcţie de calitatea şi activitatea lor în cadrul societăţilor implicate în întreg procesul infracţional descris în actului de sesizare al instanţei.

Referitor la societatea comercială S.C. B., s-a constatat că această societate i-a avut ca acţionari pe inculpaţii K. şi L., iar evidenţa contabilă era condusă de R. şi soţia sa, V.. În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că aceştia, în calitate de asociaţi, administratori şi contabili, au omis evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (ex. nefacturarea unor cantităţi de laminate, neevidenţierea veniturilor real realizate), de a evidenţia în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operaţiuni faptice reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive (întocmirea şi evidenţierea unor facturi fictive şi nereale către societăţi din ţară), precum şi alterarea respectiv distrugerea de acte contabile (ascunderea evidenţelor contabile la momentul cesionării societăţii S.C. B. către W., care prin declaraţiile date a afirmat că nu a primit evidenţele contabile ale societăţii, iar evidenţele contabile nu au fost găsite; chiar şi inculpatul Irinca a afirmat că la momentul cesiunii societăţii către W., nu i-a dat acestuia niciun act contabil - în afară de un exemplar al bilanţului pe 2009, deoarece le-a predat înainte lui K.), fapte prin care s-au cauzat prejudicii bugetului statului în valoare de 2.560.218 RON.

Cu ocazia cercetării judecătoreşti din faţa instanţei de fond, în urma efectuării raportului de expertiză contabilă, s-a stabilit că prejudiciul cauza de inculpaţi, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală la societatea B., este în valoare de 1.535.693,07 RON.

În cazul acestei societăţi intermediare folosite (prima din România pe care era facturată marfa provenită din U.E. şi care realiza scriptic importul), s-a reţinut că inculpaţii K. şi L. re-facturau marfa aprovizionată spre societăţile beneficiare, aproximativ la acelaşi preţ cu cel de achiziţie din U.E., sau chiar sub acesta, preţ care conform regulilor U.E. nu includea TVA, direct către I. şi S.C. F. sau prin folosirea altui intermediar - S.C. X. Prin această metodă, marfa achiziţionată din U.E., era facturată scriptic către beneficiari fără a se aplica suplimentar cota legală de TVA de 19% sau 24%, în funcţie de normele în vigoare în perioada de timp când s-a efectuat tranzacţiile, ci evidenţiind TVA-ul pe facturile interne de livrare, prin scăderea acestuia, astfel încât să nu se modifice substanţial preţul de achiziţie total al facturii emise de furnizorii din U.E. şi care nu conţinea TVA. Procedând astfel, firmele importatoare în mod formal (scriptic), se încărcau cu TVA de plată către bugetul statului, chiar dacă acesta nu era calculat la valoare reală, ci mult diminuat, iar pentru a prelungi durata de funcţionare a societăţilor intermediare şi a induce în eroare autorităţile fiscale, pe facturile emise la intern, era făcută menţiunea falsă "TVA INCLUS". TVA-ul era calculat greşit prin scăderea unui procent de 19% sau 24% din valoarea facturii de aprovizionare externe, astfel încât preţul de vânzare intern să fie aproximativ acelaşi cu cel de achiziţie de la extern care nu includea TVA şi care era plătit efectiv de inculpatul A. de pe I. şi S.C. F..

În plus, s-au reţinut concluziile raportului de expertiză contabilă, care se coroborează cu declaraţiile celor trei inculpaţi (J., K. şi L.). Astfel, s-a reţinut în cadrul obiectivului 9 stabilit de instanţa, că B. Deva, a efectuat:

a) achiziţii intracomunitare de bunuri, în baza facturilor externe, în valoare totală de 9.285.641 RON, TVA "taxare inversă,,

b) livrări de bunuri în valoare totala de 16.283.025 RON, la care se adaugă 2.861.743 RON TVA, din care:

- livrări de bunuri, pe baza facturilor fiscale, în valoare totală 14.355.279 1ei la care se adaugă 2.861.743 RON TVA;

- livrări de bunuri, pe baza facturilor fiscale, supuse măsurilor simplificate (deşeuri de fier vechi) în sumă de 1.927.746 RON TVA "taxare inversă";

În urma acestor operaţiuni societatea a realizat un profit impozabil în valoare de: 6.997.384 RON, datorând bugetului de stat suma de 1.119.581 RON cu titlu de impozit pe profit şi 2.861.743 RON TVA, modul de calcul fiind prezentat în anexa nr. A9.l.

Răspunzând obiectivului nr. 1 formulat de DIICOT, expertul a concluzionat că, în semestrul II 2009, S.C. B., a efectuat tranzacţii cu produse laminate (anexa B1-1), după cum urmează:

a) achiziţii intracomunitare, anexa B1-1, în valoare totală de 6448321,18 RON TVA "taxare inversă", din care:

- Y. S.A. Bulgaria: 4.818.805,93 RON, TVA "taxare inversă";

- Z. S.A. Grecia: 1.629.515,25 RON,TVA "taxare inversă";

b) livrări de produse laminate în valoare totală de 5.521.515,91 RON la care se adaugă 1.049.078,03 RON TVA, din care:

- 758.637,42 RON la care se adaugă TVA 144.141,11 RON livrări directe către I., anexa B1.11,

- 560.822,88 RON la care se adaugă TVA 106.556,35 RON, livrări directe către F., anexa nr. Bl. l2;

- 4.202.055,61 RON la care se adaugă TVA 798.380,61 RON, livrări indirecte prin intermediul X. (anexa B1-13) din care:

- 670.949,92 RON la care se adaugă TVA 127.480,48 RON, livrări către F. (anexa B1.13.1):

- 2.301.649,89 RON la care se adaugă TVA 437.313,48 RON livrări către I. (anexa nr. B1.13.2);

- 1.229.455,80 RON la care se adaugă TVA 233.596,60 RON livrări către I., prin intermediul AA. S.R.L. (anexa nr. B 1.l3.3).

În semestru I 2010, aceeaşi societate a efectuat tranzacţii comerciale cu produse laminate, după cum urmează:

a) achiziţii intracomunitare, în valoare totală de 2.837.319,43 RON, TVA "taxare inversă" anexa Bl-2, din care:

- Z. S.A. Grecia: 898.272,97 RON, TVA "taxare inversă";

- Y. S.A. Bulgari: 1.939.046,46 RON, TVA "taxare inversă";

b) livrări de produse laminate în valoare totala de 2.561.079,16 RON la care se adaugă TVA 486.605,04 RON către X. S.R.L., anexa B1.2 din care:

- 164.552,00 la care se adaugă TVA 31.264,88 RON livrări directe către S.C. F., anexa B1.21,

- 970.741,10 RON la care se adaugă TVA 184.440,81 RON livrări către I., anexa B1.22,

- l.425.786,06 RON la care se adaugă TVA 270.899,35.RON livrări către I. prin intermediul AA. S.R.L., anexa nr. Bl. 23.

În urma acestor tranzacţii comerciale, s-a precizat în concluziile raportului de expertiză că S.C. B. datorează bugetului de stat suma de 1.535.693,07 RON (l .049.078,03 + 486.605,04) cu titlu de TVA.

Raportat la valoarea prejudiciului stabilit prin concluziile raportului de expertiză, s-a apreciat că, în mod întemeiat, instanţa de fond a încadrat juridic fapta acestora în cadrul art. 9 alin. (1) lit. b) (omisiunea, evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate), c (evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive) şi d (ascunderea evidenţelor contabile la momentul cesionării societăţii S.C. B. către W.) şi alin. (2) (valoarea prejudiciului adus statului este peste valoarea de 100.000 euro) din Legea nr. 241/2005.

Referitor la această societate comercială, s-a mai reţinut în actul de sesizare al instanţei că inculpaţii A., M. şi J., i-au ajutat pe reprezentanţii S.C. B., la săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală precizate anterior, prin efectuarea unor acte de determinare, furnizare de metode infracţionale şi alte acte de participaţie atât materială cât şi morală (determinare, consiliere, efectuarea personală de evidenţe, facturi şi activităţi, sprijin, etc.), iar instanţa de fond în urma administrării întregului material probatoriu, a procedat la condamnarea acestora pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

S-a menţionat cu privire la cele reţinute că, marfa achiziţionată de către S.C. B. de la partenerii intracomunitari, era plătită în avans acestora de către I. şi S.C. F.. Banii erau astfel transferaţi în conturile intermediarilor şi de către aceştia, ulterior, în conturile furnizorilor externi, aproximativ în aceeaşi sumă cu valoarea de achiziţie de la extern, care nu conţinea TVA-ul, dar avea inclus comisionul de schimb şi comisionul practicat de inculpaţii J., K. şi L., de 2-4 Euro/tonă şi care era însuşit personal de cei trei. În acest sens erau întocmite anterior livrării mărfii către inculpatul A., contracte de către I. şi S.C. F. cu societăţile intermediare controlate de inculpaţii Balint, Udrea şi L., în care era prevăzut preţul de achiziţie final al mărfii, cu menţiunea "TVA inclus", preţ care era aproximativ identic cu preţul fără TVA plătit furnizorului extern, în avans, de către A. din firmele sale.

Acest prim mod de a proceda cauza avantaje multiple I. şi S.C. F., care nu trebuiau să plătească TVA către bugetul statului ca urmare a efectuării achiziţiilor intracomunitare, aşa cum ar fi trebuit să procedeze în mod legal dacă efectuau direct achiziţiile, ci din contră deduceau TVA-ul inclus trecut şi evidenţiat ilegal şi nu la valoarea reală pe facturile de aprovizionare de la intermediari (societăţile bidon şi tampon), iar preţul de vânzare final ce putea fi practicat de cele două firme aparţinând inculpatului A., respectiv I. şi S.C. F., era astfel mult mai mic decât cel ce se putea obţine prin achiziţii directe şi legale, marfa fiind astfel uşor vandabilă.

În ceea ce priveşte fapta de complicitate la evaziune fiscală în privinţa S.C. B., inculpatul A. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătând că întreaga acuzaţie se bazează pe simple presupuneri, fără niciun fel de suport probatoriu.

În primul rând, s-a reţinut că, potrivit declaraţiilor celor trei inculpaţi care au recunoscut faptele, inculpatul Cupeţiu era extrem de implicat în întreaga activitate infracţională a acestora. Astfel, inculpatul Balint a arătat că "Cupeţiu mi-a găsit firma lui Cova din Timişoara, pe nume BB. (devenită S.C. B. SRL) din câte îmi amintesc, şi pe care tot la solicitarea lui Cupeţiu, am trecut-o pe K. şi L. la sugestia lui Cupeţiu care mi-a zis să mai fie şi o altă persoană."

Cu referire la acelaşi aspect, inculpatul K. a arătat că "La insistenţele lui Cupeţiu, şi pentru a-l ajuta pe unchiul meu să îşi plătească datoria către Cupeţiu, am hotărât să accept propunerea acestuia de la prelua o nouă societate. În acest scop, mi-a fost prezentat de către A., un bărbat pe nume CC. - administrator la S.C. BB. S.R.L.... (societate devenită S.C. B. SRL)". Mai susţine inculpatul Balint că "La început, Cupeţiu vira în conturile B. doar suma de bani ce urma a fi plătită furnizorilor de laminate din străinătate şi comisionul nostru de 2 euro/tonă fără TVA-ul aferent pe care îl evidenţiam la refacturare de la B. către X., AA., Comsid S.A. şi F.." Această afirmaţie a inculpatului Balint, a fost confirmată de raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătoreşti care a constatat că în relaţia S.C. B. şi S.C. F./SC Comsid S.A., ultimele două societăţi transferau sumele de bani în avans, iar preţul de vânzare nu acoperă preţul de achiziţie (Anexa A1.5).

Martorul DD. a confirmat în cursul urmăriri penale că îl cunoaşte pe inculpatul Cupeţiu încă din anul 2000, şi a desfăşurat relaţii comerciale cu societăţile conduse de acesta, inclusiv i-a împrumutat acestuia o sumă de bani, care i-a fost restituită într-un timp foarte scurt.

Martorul EE., audiat în faza de urmărire penală la filele x u.p. şi în instanţă la filele x, a declarat că, în calitate de administrator al S.C. X. S.R.L. Brad, dorind să achiziţioneze un credit pentru dezvoltarea unei afaceri şi neîncadrându-se în finanţare bancară, a contactat mai multe persoane (asociaţi şi administratori de societăţi) pentru derularea de relaţii comerciale prin societatea administrată de el, pentru a creşte cifra de afaceri a societăţii şi a accesa un credit bancar, sens în care l-a contactat şi pe inculpatul A., la sediul I.. Inculpatul Cupeţiu a fost de acord şi i-a spus că va fi contactat de inculpatul K. pe care martorul îl cunoştea, fiind naşul soţilor J. şi FF.. K. i-a comunicat că inculpatul Cupeţiu va vira banii în contul S.C. X. S.R.L. Brad, iar martorul, imediat va vira banii, prin ordin de plată, la S.C. B. S.R.L., operaţiuni efectuate prin GG.. I s-a precizat că banii reprezintă contravaloare produse laminate. Martorul a descris cum au intrat banii de la I. şi S.C. F. în contul societăţii administrate de el, cum inculpaţii K. şi L. îi spuneau pe ce societăţi să emită ordinele de plată pentru banii intraţi în societate, cum cei doi inculpaţi erau cei care îi aduceau facturi. A mai declarat martorul în cursul urmăririi penale că, la un moment dat, i-a dat ştampila societăţii inculpatului K. şi că atunci când i se virau bani în bancă în contul S.C. X. S.R.L. Brad, era sunat de inculpatul A.. Martorul a recunoscut că marfa era trecută doar scriptic prin societatea administrată de el. . A mai afirmat martorul în declaraţiile date că "De fiecare dată, aproximativ, când mi se virau bani în contul societăţii, eram sunat de A. pentru a mi se confirma acest lucru." A mai susţinut martorul EE. că ştia cu certitudine că marfa care trecea scriptic prin societatea condusă de el, ajungea la A., deoarece de la acesta primea banii, pe care îi transfera mai departe prin ordin de plată.

Instanţa de apel a mai reţinut declaraţiile martorei HH. (audiată în faza de urmărire penală la f. x u.p. iar în instanţă la f.192 vol. 8), prin care a arătat că a fost angajată la S.C. Comsid din anul 2009 în calitate de economist, că în relaţia dintre I. şi S.C. F., pe de o parte, şi S.C. B. pe de altă parte, facturile erau aduse de inculpatul K., în perioada 2009-2010, că negocierea preţurilor era atributul inculpatului Cupeţiu, că din sursă externă laminatele erau achiziţionate de la Z., Y. şi Mittal, iar din intern de la S.C. B., S.C. X., AA. şi alte societăţi a căror marfă provenea tot de la furnizorii externi Z. şi Y., aspect pe care îl cunoaşte de pe CMR-uri anexate facturilor.

Martorul II. (audiat în cursul judecăţii la f.142-143 vol. 11) a arătat că este agent de vânzări în cadrul S.C. JJ. care este sucursala din România a S.C. Z. cu sediul în Grecia. A afirmat acesta că inculpatul J. a efectuat comenzi care au ajuns şi la I., dar şi la alţi clienţi, iar pentru marfa care ajungea la Comsid, preţul era negociat şi de inculpatul Balint dar şi de inculpatul Cupeţiu.

Instanţa de apel a apreciat că toate acestea confirmă actele de complicitate a inculpatului A. cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală comisă în cadrul S.C. B.. Astfel, s-a constatat că inculpatul Cupeţiu era cel care, prin societăţile pe care le conducea, finanţa activitatea infracţională, transferând în avans banii societăţilor intermediare (printre care S.C. B., sau către S.C. X. S.R.L., care la rândul său transfera banii către S.C. B., care îi transfera ulterior către partenerii externi). Totodată, într-o primă etapă, conform raportului de expertiză contabilă, inculpatul Cupeţiu efectua plăţi în avans, fără a achita şi TVA-ul aferent mărfurilor facturate către societăţile sale. În plus, s-a constatat că potrivit declaraţiilor menţionate anterior, inculpatul Cupeţiu era cel care a intermediat cesiunea societăţii S.C. BB. S.R.L., către inculpaţii K. şi L., societate care a devenit S.C. B.. De asemenea, inculpatul Cupeţiu era cel care avea contactul furnizorilor intracomunitari, acesta negocia preţurile pentru marfa care ajungea la societăţile acestuia, chiar şi prin intermediul societăţilor interpuse.

Cu privire la societatea comercială S.C. C. S.R.L. s-a reţinut că această societate l-a avut ca administrator pe inculpatul L., iar evidenţa contabilă era condusă de R. şi soţia sa V.. În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că aceştia, în calitate de asociat, administrator şi contabili la S.C. C. S.R.L. au omis evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (ex. nefacturarea unor cantităţi de laminate, neevidenţierea veniturilor real realizate), şi au evidenţiat în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operaţiuni faptice reale ori au evidenţiat alte operaţiuni fictive (întocmirea şi evidenţierea unor facturi fictive şi nereale către societăţi din ţară), producând un prejudiciu bugetului statului, în valoare de 4.805.656 RON.

S-a mai reţinut că în cadrul acestei societăţi s-a folosit cea de-a doua modalitate infracţională, respectiv sumele de bani reprezentând TVA-ul, au fost corect calculate (în plus peste preţul de achiziţie), erau plătite în avans de către A., prin I. şi erau ridicate în numerar din conturi, fie personal de inculpatul J., K. si L., din firmele deţinute de ei, fie prin intermediari, din firmele controlate de ei, prin întocmirea unor documente contabile fictive, care justificau transferul sumelor de bani.

Astfel, pentru că TVA-ul datorat statului ca urmare a achiziţiilor intracomunitare efectuate, era în valoare foarte mare şi se raporta la valoare de achiziţie a mărfii de la furnizorul din U.E., valori care erau foarte mari şi care erau raportau pe "VIES" de către aceştia, inculpaţii J., K. şi L., întocmeau în contrapartidă facturi fictive de achiziţii din ţară false, de valoare foarte mare, emise de societăţile pe care tot ei le controlau sau alte societăţi fantomă ori "bidon", precum şi periodic procese-verbale false de inventariere a stocurilor fictive uriaşe cu care se încărcau astfel scriptic, pentru a compensa în cadrul declaraţiilor fiscale formulate TVA-ul de plată cu cel de încasat (declaraţia 300). Astfel, TVA-ul de plată rezultat din achiziţiile intracomunitare, era compensat scriptic (aparent) şi ilegal, cu cel de recuperat de la stat aferent achiziţiilor interne, fictive, care rezultau din marfa achiziţionată şi rămasă scriptic pe stoc, dar care nu exista în realitate şi care nu era plătită către nici o firmă, tranzacţiile interne fiind fictive.

În ceea ce priveşte societatea C. S.R.L., expertul care a întocmit raportul de expertiză contabilă a concluzionat următoarele:

Prin răspunsul la obiectivul 12 instanţă, s-a arătat că, în perioada 16.06.2010-20.04.2011, societatea a achiziţionat, în baza facturilor externe x.101, 654 to astfel: KK.: 334,98 to produse laminate, condiţii de livrare EXW; Y. S.A. Bulgaria:3.133,60 to produse laminate, condiţii de livrare CIP Deva; LL. S.A. Poland: 974,02to produse laminate, condilii de livrare cpr Deva; MM. S.A. Cehia: 1.595,954 to produse laminate, condiţii de livrare CPT Deva; MM. S.A. Cehia- NN.: 2.844,17 to produse laminate. condilii de livrare CPT Deva; Z. S.A. Grecia: 1.063,10 to produse laminate, condiţii de livrare CIP Deva. Produsele laminate au fost revândute imediat, după o perioadă de depozitare cuprinsă între 1-24 de zile sau au fost facturate/vândute înainte de a fi achiziţionate către I. (Anexa A12).

Răspunzând obiectivului 3 formulat de DIICOT, expertul a concluzionat că în perioada iunie 2010 - aprilie 2011, C. S.R.L., a achiziţionat, în baza facturilor externe, x.945,82 to, produse laminate în valoare totala de 19.990.189,89 RON, TVA "taxare inversă". Întreaga cantitate a fost revândută către I. la o valoare totală de 24.936.899,20 RON din care 4.808.093,89lei TVA, anexa Al2.

Răspunzând obiectivului 4 formulat de DIICOT, expertul a concluzionat că întreaga cantitate de produse laminate (9.945,52 to) achiziţionata de I., în perioada iunie 2010- aprilie 2011, anexa nr. A12, în valoare totală de 24.936.899.20 RON a fost achitată prin viramente bancare în conturile societalii C. S.R.L..

Astfel, în baza contractelor de colaborare încheiate între cele două societăţi, I. a efectuat plăţi în avans în sumă totală de 23.617.445,65 RON prin care C. S.R.L. a efectuat la rândul ei plăţi în avans către partenerii intracomunitari în valoare totală de 17.753.975,57 RON, echivalentul a 4.165.697,34 euro, anexa nr. B4.

Referitor la fapta de complicitate la evaziune fiscală în cadrul S.C. C. S.R.L., inculpatul A. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătând că întreaga acuzaţie se bazează pe simple presupuneri, fără niciun fel de suport probatoriu.

În primul rând, a menţionat că raportul de expertiză contabilă, întocmit în cursul judecăţii în faţa instanţei de fond, în care s-a arătat că în baza contractelor de colaborare încheiate între I. şi S.C. C. S.R.L., I. a efectuat plăţi în avans către această din urmă societate, în sumă totală de 23.617.445,65 RON, prin care C. S.R.L. a efectuat la rândul ei plăţi în avans către partenerii intracomunitari în valoare totală de 17.753.975,57 RON, echivalentul a 4.165.697,34 euro, anexa nr. B4. Prin intermediul acestui mecanism, s-a arătat faptul că societatea inculpatului Cupeţiu a obţinut produse laminate la un preţ inferior decât cel care l-ar fi obţinut în cazul în care achiziţiona direct produsele de la partenerii externi.

S-a reţinut că actele materiale de complicitate ale inculpatului Cupeţiu (de ajutor la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în cadrul S.C. C. SRL) constau tocmai în susţinerea financiară a S.C. C. S.R.L., prin transferul în avans către aceasta din urmă societate a unor sume importante de bani, pentru ca aceasta să efectueze achiziţiile intracomunitare (cu livrări de cele mai multe ori directe către F.), după care se emiteau facturi către societatea inculpatului Cupeţiu în care era menţionat şi TVA-ul de plată, TVA care însă nu mai era plătit statului.

În al doilea rând, s-a reţinut că cei trei inculpaţi, Balint, Udrea şi L. au expus pe larg modul de desfăşurare a activităţii infracţionale în cadrul S.C. C. S.R.L., precum şi contribuţia inculpatului Cupeţiu, stare de fapt care a fost confirmată prin raportul de expertiză întocmit în cauză. În plus, modul de operare în cadrul S.C. B. era similar cu modul de operare în cadrul S.C. C. S.R.L., motiv pentru care s-a apreciat că fapta inculpatului Cupeţiu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă şi în cadrul acestei societăţi.

Referitor la societatea S.C. D. S.R.L., s-a constatat că a fost administrată de inculpatul K.. S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei că inculpaţii J., K. şi L., în perioada 11.05.2009 - 23.03.2011, după preluarea societăţii prin cesiune de către inculpatul K. şi până la cedarea părţilor sociale către numitul OO., au derulat achiziţii intracomunitare în acelaşi mod, în folosul S.C. F..

În ce priveşte folosirea S.C. D. S.R.L., s-a reţinut că inculpaţii au aplicat prima metodă infracţională, A. transferând din conturile S.C. F., numai valoarea mărfurilor achiziţionate din U.E. şi comisioanele de schimb şi al inculpaţilor J., K. şi L., fără TVA. Astfel, sumele reprezentând TVA, ce trebuiau calculate şi evidenţiate aferente achiziţiilor intracomunitare nu au fost plătite de inculpatul A., pe facturile interne provenite de la firma intermediară - S.C. D. S.R.L., TVA-ul fiind evidenţiat nelegal, prin scăderea lui din valoarea de achiziţie a mărfurilor din U.E., astfel ca preţul total plătit pentru achiziţiile de laminate din U.E. să rămână acelaşi.

Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză a concluzionat următoarele cu privire la S.C. D. S.R.L.:

În răspunsul la obiectivul 11 formulat de instanţa de fond, expertul a arătat că, în perioada iulie- august 2009, societatea a achiziţionat, în baza facturilor externe, xtone, astfel: Z. S.A. Grecia: 492,31 to produse laminate, condiţii de livrare CPT Deva; LL. S.A. Polonia: 498,l00 to condiţii de livrare CPT Deva; MM.: 786,91 to, condiţii de livrare Deva; produsele laminate au fost revândute imediat sau după o perioadă de depozitare cuprinsă între 1-9 zile către S.C. F., anexa nr. A 11.

Conform condiţiilor de livrare Incoterms invocate de cele trei societăţi CPT (Carriage Paid To) - Transport plătit pană la..., respectiv CIP (Carriage and Insurance Paid To) - Transport şi asigurare plătite pană la acesta, a fost plătit pentru întreaga cantitate de laminate pană la destinaţie - "Deva" de către partenerii externi. Atât facturile externe, cât şi cele interne au fost însoţite de CMR-urile emise de partenerii externi.

În evidenţele contabile ale S.C. F. au fost înregistrate cheltuieli suplimentare privind transportul, în sumă totală de 91.000 RON, facturi emise de S.C. D. S.R.L., facturi care nu cuprind TVA.

Răspunzând obiectivului 20 stabilit de instanţă, expertul a concluzionat că, în perioada 10.06.2009 - 05.08.2009 F. a efectuat livrări către D. S.R.L. de produse laminate şi produse laminate prelucrate (plasa gard, panou gard) spre a fi revândute, în valoare totală de 2.769.575,93 RON, acestea au fost revândute imediat (în aceeaşi zi) către I., anexa. nr. A20, bunurile nu au fost însoţite de avize de expediţie, în conţinutul facturilor nu se fac menţiuni cu privire la mijloacele de transport care au efectuat această operaţiune. Bunurile achiziţionate au fost achitate integral de D. S.R.L. prin viramente bancare şi compensare şi de I.- cu numerar din casieria societăţii, viramente bancare din conturile societăţii şi prin compensare, aşa cum de altfel a rezultat şi din Procesul - Verbal nr. x/08.02.2011 al D.G.F.P, Hunedoara - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Regiunea XI Hunedoara.

Răspunzând obiectivului nr. 2 formulat de DIICOT, expertul a concluzionat că, în perioada iulie - august 2009, D. S.R.L. a achiziţionat în baza facturilor externe x.777.32 to produse laminate, în valoare totala de 2.628.479,04 RON TVA "taxare inversă", iar întreaga cantitate a fost revândută către F. la o valoare totală de 2.635.966,88 RON din care 420.868,66 RON TVA, anexa nr. A11. Astfel, s-a arătat în urma tranzacţiilor comerciale S.C. D. S.R.L. datorează bugetului de stat TVA în vaşloare totală de 420.868,66 RON,

S-a mai precizat în raportul de expertiză că preţurile practicate de S.C. D. S.R.L. în relaţia cu S.C. F., nu au adus nici un profit acestei societăţi (preţurile de achiziţie nu acoperă preţul de vânzare), acestea neprimind nicio contraprestaţie (anexa A1.5, obiectivul 7 instanţă).

Referitor la fapta de complicitate la evaziune fiscală în privinţa S.C. D. S.R.L., inculpatul A. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., apreciind că întreaga acuzaţie se bazează pe simple presupuneri, şi că nu se indică concret care sunt actele de ajutorare sau înlesnire pe care le-ar fi săvârşit.

În urma examinării materialului probatoriu, instanţa de apel a concluzionat că inculpatul Cupeţiu se face vinovat de fapta de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, iar prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată în ceea ce îl priveşte.

S-a reţinut că inculpatul K. a arătat în declaraţia dată că: "În momentul în care se făcea plata către Y., ni se comunica suma exactă care trebuia plătită, comunicare care era făcută de A....Pot spune că la începutul derulării activităţii A. vira doar sumele necesare plăţii mărfii în străinătate, iar ulterior la ideea lui M., Cupeţiu vira şi TVA-ul care era scos şi plătit în numerar lui Cupeţiu." A mai menţionat inculpatul Udrea că nu mai reţine câte achiziţii au fost făcute pe S.C. D. S.R.L. din import, însă au fost puţine, iar "Eu nu aveam cunoştinţă la acea dată despre efectuarea transferurilor intra bancare şi comenzilor în străinătate, iar Cupeţiu nu voia să ne comunice numele furnizorilor de unde comanda marfa."

Inculpatul J. a precizat în declaraţia de recunoaştere a faptelor că: "Tot pe D., Cupeţiu mi-a cerut să cumpăr din străinătate, cred că de la MM., produse laminate, pentru care comenzile le-a făcut pe mail el de la Comsid S.A., respectiv de pe calculatorul directorului economic PP. sau a secretarei QQ. ...Cupeţiu nu voia să îmi dea datele de contact ale furnizorilor întrucât nu voia să iau contact direct cu aceştia."

S-a observat astfel că cele două declaraţii se coroborează şi s-a concluzionat că inculpatul Cupeţiu era cel care efectua comenzile de produse laminate de la partenerii intracomunitari, de pe calculatoarele de la societatea condusă de el, totodată transfera în avans banii pentru achiziţia produselor laminate de la partenerii intracomunitari de către S.C. D. S.R.L., sume de bani care nu conţineau şi valoarea TVA.

Cu privire la acest ultim aspect, s-a reţinut că raportul de expertiză efectuat în cauză a concluzionat că întreaga cantitate de produse laminate achiziţionate de către S.C. D. S.R.L. de la partenerii intracomunitari, a fost vândută către S.C. Trust Construcţii I., iar TVA-ul din cadrul facturilor emise era doar menţionat şi nu era calculat corect la suma trecută pe factură. În plus, suma plătită ca şi avans către D. S.R.L. de către TCC S.R.L. nu cuprindea şi valoarea TVA-ului.

În ceea ce priveşte comenzile trimise partenerilor intracomunitari de pe calculatoarele I., instanţa de apel a constatat că inculpatul Cupeţiu a arătat la data de 26.10.2012, prin declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală şi a apărătorilor că "Udrea şi L., nu mai reţin exact, la solicitarea lor şi cu acordul meu, au intrat uneori de pe calculatoarele firmei, pe adresele lor de email, din câte mi-au spus mie, şi cred că odată au şi o comandă." Pe cale de consecinţă, s-a observat că şi inculpatul Cupeţiu recunoaşte că au fost făcute comenzi la partenerii intracomunitari de la sediul I., însă acesta afirmă că nu au fost făcute de către el, ci de către inculpaţii care se ocupau de societăţile intermediare.

S-a constatat că martora RR., audiată în cursul urmăririi penale, a declarat că este angajată în calitate de contabil la S.C. F., societate care a funcţionat până în noiembrie 2010, când inculpatul A. a cesionat părţile sociale inculpatului M.. A declarat martora că din noiembrie 2010 până în aprilie 2011 aceeaşi societate a mai derulat relaţii comerciale constând în comercializarea de produse laminate, facturile de aprovizionare fiindu-i aduse de inculpatul A. pentru a fi înregistrate. A constatat martora că facturile de aprovizionare, pentru această perioadă, reprezentau atât achiziţii intracomunitare cât şi intern.

Instanţa de apel a constat că actele materiale ale inculpatului Cupeţiu cu privire la fapta de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în cadrul S.C. D. S.R.L. constau tocmai în susţinerea financiară a activităţii infracţionale reprezentând evaziunea fiscală, prin transferul sumelor de bani în avans, în vederea achiziţionării de către această societate a produselor laminate, pe care le vindeau mai departe către societatea S.C. Trust Construcţii I., fără a adăuga la valoarea produselor şi valoarea TVA aferentă, şi care astfel, nu a fost achitată statului.

S.C. E.

S-a reţinut că în anul 2010 inculpatul J. a preluat S.C. E. (asociat fiind fiul său SS. în vârstă de 20 de ani), fiind administrator pe baza unei procuri, societatea fiind preluată în ideea de a continua afacerea cu laminate începută pe S.C. B. şi care fusese cesionată între timp inculpatului W..

S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că inculpaţii J., K. şi L., sub coordonarea inculpaţilor A. şi M., în perioada aprilie - mai 2010, au derulat transferuri comerciale, inclusiv achiziţii intracomunitare pentru S.C. F. administrată de A., societatea fiind cesionată la M. numai în 25.11.2010. Activitatea infracţională reţinută a constat în faptul că facturile emise de S.C. E. au avut evidenţiat TVA-ul în mod relativ corect, prin adăugarea procentului aferent la valoare de achiziţie, astfel că valoarea mărfurilor achiziţionate din import de S.C. E. a fost de 2.075.280 RON, iar valoarea mărfurilor facturate în România, către S.C. AA. S.R.L. şi ulterior către S.C. F., a fost de 2.487.348,70 RON din care TVA 397.140 RON.

Instanţa a precizat de asemenea că prejudiciul cauzat bugetului statului prin evaziune fiscală, ca urmare a achiziţiilor intracomunitare de laminate, prin S.C. E. este de 397.140 RON, reprezentând TVA.

Potrivit răspunsului expertului la obiectivul nr. 8 al instanţei din cuprinsul raportului de expertiză contabilă, S.C. E. a efectuat achiziţii de bunuri de produse laminate, în baza facturilor externe emise de partenerii intracomunitari, procedând la efectuarea "taxării inverse" în conformitate cu prevederile legale, ulterior aceste produse au fost revândute pe baza facturilor fiscale, în urma acestor tranzacţii, societatea datorează bugetului de stat suma de 395.156 RON TVA, şi nu cum greşit a reţinut instanţa de fond 397.140 RON (Anexa B5, f. x inst.). Apreciem că valoarea de 397.140 RON stabilită de expert ca şi TVA datorată bugetului de stat de către S.C. E. din cuprinsul răspunsului la obiectivul nr. 5 formulat de DIICOT, este o eroare, deoarece, raportat la Anexa B5, unde sunt detaliate facturile emise de această societate, apare la menţiunea TVA, pentru facturile emise de E. către AA. S.R.L. - valoare de 395.156 RON TVA. Suma de 397.140 RON apare la rubrica TVA, în cazul facturilor emise de către S.C. AA. S.R.L. către S.C. Trust Construcţii I..

Prin raportul de expertiză s-a mai arătat că E. a achiziţionat, în baza facturilor externe x,01 to produse laminate, astfel: - Z. S.A. Grecia: 582,59 to produse laminate din care cantitatea de 20,88 to, a fost sechestrat conform procesului-verbal nr. x/02.05.2010 al Garzii Financiare, secţia Giurgiu; Y. S.A. Bulgaria: 398,42 to produse laminate.

În ce priveşte transportul - ambii vânzători au invocat condiţiile Incoterms "CIP (Cariage and Insurance Paid To) - Transport şi asigurare plătite pană 1a ...", drept urmare acesta a fost asigurat pentru întreaga cantitate de laminate pană la destinaţie "CIP Deva,,.

Cu excepţia cantităţii de 20,88 to, produsele laminate (care a fost sechestrată), 960,13 to produse laminate au fost revândute de E., anexa nr. A1.2, după o scurtă perioada de timp (2- 6 zile) către AA. S.R.L., iar aceasta din urmă la rândul ei a revândut imediat produsele laminate către F.. S-a menţionat că nu au existat avize de însoţire a mărfii, mijloacele de transport utilizate fiind aceleaşi ca şi în cazul achiziţiei intracomunitare.

S-a constatat că, răspunzând obiectivului 18 formulat de instanţă, expertul a mai stabilit că în perioada de referinţă, S.C. B. Deva, S.C. E. Hunedoara, S.C. D. S.R.L. Hunedoara, nu au beneficiat de bonificaţii de la partenerii externi.

Instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului J. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în cadrul acestei societăţi, iar inculpaţii Cupeţiu, L., Udrea şi M. au fost condamnaţi pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală.

Instanţa de apel a constatat că inculpatul A. a criticat soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte săvârşirea de către acesta a actelor de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în cadrul S.C. E., apreciind că se impune achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din cuprinsul materialului probatoriu, s-a observat că şi de această dată produsele laminate achiziţionate de la partenerii intracomunitari de către S.C. E., au ajuns, la scurt timp după achiziţionare (în 2-6 zile la S.C. AA. S.R.L., care la rândul ei a revândut imediat produsele către S.C. F.), tot la societatea condusă de inculpatul Cupeţiu, respectiv la S.C. F..

În plus, şi de această dată, societatea inculpatului Cupeţiu a fost cea care a susţinut financiar activitatea infracţională desfăşurată în cadrul societăţii S.C. E.. Astfel, potrivit raportului de expertiză contabilă (Anexa A1.2., f. x inst.), S.C. F. a transferat în avans sume importante de bani către S.C. AA. S.R.L., sume care au fost transferate mai departe către S.C. E., pentru ca această din urmă societate să efectueze achiziţiile intracomunitare de produse la laminate.

Deşi inculpatul Cupeţiu a susţinut că întreaga acuzaţie s-a bazat pe declaraţiile celor trei inculpaţi care au recunoscut faptele, observăm că raportul de expertiză întocmit în cauză, confirmă susţinerile celor trei inculpaţi. Chiar şi declaraţia martorei TT. întăreşte susţinerile celor trei inculpaţi. Astfel aceasta a precizat în declaraţia din cursul urmăriri penale că:"Am observat din conducerea evidenţei contabile că erau probleme cu preţurile, în sensul că aceştia (cei trei inculpaţi) vindeau chiar şi sub preţul de achiziţie uneori, precum şi cu TVA calculat la achizţiile intracomunitare care se compensa cu TVA-ul de recuperat de la stat ca urmare a achiziţiilor din România." Aceeaşi martoră a arătat în faţa instanţei de fond că beneficiari ai laminatelor achiziţionate de S.C. E. erau S.C. B., S.C. F. şi alte societăţi pe care nu şi le mai aminteşte şi că a avut o discuţie cu inculpatul Balint şi i-a spus să nu factureze sub preţul de achiziţie, deoarece este ilegal, iar plăţile în avans să fie facturate şi să fie purtătoare de TVA.

S-a reţinut că actele materiale de care a fost acuzat inculpatul Cupeţiu şi condamnat de către instanţa de fond constau tocmai în susţinerea financiară a activităţii infracţionale desfăşurate în cadrul S.C. E., prin transferul în avans a sumelor de bani necesare achiziţionării produselor laminate de la partenerii intracomunitari (produse care au ajuns la societatea acestuia), iar această societate din urmă a prejudiciat în acest mod bugetul statului prin neplata TVA-ului aferent tranzacţiilor comerciale.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 13 februarie 2023 (data înregistrării la Registratura Curţii de Apel Alba Iulia).

Prin motivele de recurs în casaţie, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., inculpatul A. a susţinut că starea de fapt reţinută de instanţa de apel nu corespunde tipicităţii modalităţii de incriminare a complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală.

Recurentul a susţinut că, în raport de cazul de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..), prezintă relevanţă condiţia care se referă, în esenţă, la elementul material specific complicităţii. Astfel, de vreme ce complicitatea reprezintă o contribuţie indirectă, mediată la săvârşirea infracţiunii, nu se poate reţine această formă a participaţiei penale în absenţa conturării unor acte de ajutor, înlesnire la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Recurentul a susţinut că această condiţie trebuia analizată de către prima instanţă şi de către cea de apel şi s-ar fi impus ca îndeplinirea ei să rezulte în mod explicit din considerentele sentinţei prin care a fost condamnat şi ale deciziei atacate. Nici prima instanţă, nici instanţa de apel nu au abordat, însă, acest aspect, în motivarea soluţiilor, nefiind descris niciun act de ajutorare, de înlesnire, sau vreo promisiune care să se conjuge cu acţiunea nemijlocită a autorilor şi care să fie subsumată rezultatului pe care l-au urmărit aceştia din urmă, tocmai pentru că în sarcina sa nu poate fi constatată o astfel de activitate. Cu alte cuvinte, complicitatea presupune, sub raportul laturii obiective, să se fi săvârşit în mod nemijlocit, de către o altă persoană (autor) o faptă prevăzută de legea penală, iar complicele să fi efectuat acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea acelei fapte. Prin urmare, contribuţia complicelui trebuie să fie efectivă şi să se alăture acţiunii autorului.

Având în vedere starea de fapt reţinută de instanţa de apel, recurentul a solicitat să se constate că acţiunile ce i se reproşează, acţiuni legale derulate de orice administrator care acţionează diligent şi în interesul societăţii, nu pot fi apreciate ca ajutor dat în vederea săvârşirii unor infracţiuni de evaziune fiscală, motiv pentru care elementul material lipseşte în ceea ce îl priveşte.

Recurentul a susţinut că elementele de fapt, descrise de către instanţa de apel, nu relevă nicio activitate de ajutorare, înlesnire sau promisiune specifică elementului material al complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală. Or, descrierea clară şi precisă a contribuţiei concrete pe care fiecare participant ar fi avut-o la săvârşirea faptei este esenţială pentru a se putea dispune o soluţie legală în cauză, dar şi pentru respectarea deplină a dreptului la un proces echitabil.

Cu privire la complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin, 2 din Legea nr. 241/2005 (în privinţa S.C. B.), recurentul inculpat A. a solicitat să se observe că prin rechizitoriu nu a fost trimis în judecată pentru că ar fi finanţat pretinsa activitate infracţională a autorilor infracţiunilor de evaziune fiscală, ci pentru determinarea sau consilierea autorilor, efectuarea personală de evidenţe contabile sau facturi şi distrugerea sau ascunderea evidenţelor contabile, iar instanţa de apel a procedat, în mod nepermis şi printr-o hotărâre definitivă, la o extindere a acuzaţiilor ce i se aduceau. Recurentul a susţinut că prin hotărârea definitivă i se extinde acuzaţia/fapta materială pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă, dar şi că, prin modalitatea în care s-a procedat, a fost privat de dublul grad de jurisdicţie cu privire la o asemenea extindere.

Pornind de la acţiunile concrete pentru care instanţa de apel a reţinut vinovăţia sa, respectiv achitarea către S.C. B. a avansurilor pentru produsele laminate comandate sau negocierea preţurilor pentru marfa achiziţionată, recurentul a solicitat să se constate că aceste acţiuni nu pot constitui elementul material al laturii obiective al complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală. Mai exact, derularea unor operaţiuni comerciale reale şi legale, îndeplinirea obligaţiilor contractuale (achitarea unui avans pentru marfa comandată), respectiv îndeplinirea atribuţiilor sale de administrator (referitoare la negocierea preţurilor pentru marfa achiziţionată) nu pot fi catalogate drept acţiuni de ajutorare a pretinsului autor al infracţiunii de evaziune fiscală.

În primul rând, s-a arătat că este unanim recunoscut (fiind o practică legală constantă) ca preţul mărfii să difere în funcţie de modalitatea de plată (dacă se plăteşte un avans, preţul mărfii este mai mic decât în situaţia contrară).

În al doilea rând, s-a învederat că instanţa de apel a atribuit o conotaţie penală unor acţiuni fireşti şi legale pe care le desfăşoară orice administrator profesionist şi diligent, respectiv de a negocia preţuri şi a achita avansuri pentru a obţine cele mai bune preţuri pentru marfa achiziţionată şi a gestiona cât mai bine soldul societăţii.

Cu alte cuvinte, recurentul a arătat că a fost declarat vinovat pentru că şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de administrator al societăţii. În concret, a derulat relaţii comerciale reale şi legale cu S.C. B. în aceleaşi condiţii ca şi celelalte societăţi comerciale. Prin urmare, astfel de acţiuni nu pot intra în sfera penală şi nu pot fi apreciate ca un ajutor oferit pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală. În aceste condiţii, eventualul comportament fiscal inadecvat al partenerilor comerciali nu îi poate fi imputat şi nici nu se poate răsfrânge asupra sa, având în vedere caracterul personal al răspunderii penale.

Nu în ultimul rând, s-a arătat că, deşi se reţine că ar fi ajutat autorii la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în modalităţile alternative prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi d) din Legea nr. 241/2005, instanţa de apel nu a menţionat care ar fi fost ajutorul concret pe care l-ar fi acordat la săvârşirea infracţiunii în toate cele trei modalităţi reţinute.

Pe cale de consecinţă, întrucât nu a făcut altceva decât să-şi exercite în mod corect şi diligent atribuţiile de administrator al societăţilor F. şi I. şi nu a acordat niciun ajutor reprezentanţilor societăţii B. în săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală, neavând nicio implicare în cea din urmă societate, recurentul a solicitat să se constate că fapta pentru care instanţa de apel l-a considerat vinovat nu este prevăzută de legea penală.

Referitor la complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală. prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în privinţa S.C. C. S.R.L.), recurentul inculpat A. a precizat că acuzaţia care i se aduce este identică cu cea anterioară (aceeaşi stare de fapt), prezentând aceleaşi lacune, respectiv lipsa descrierii acţiunilor materiale concrete care i se impută, prin raportare la repere temporal-spaţiale certe.

Inculpatul a arătat că, şi în acest caz, instanţa de apel a adăugat, în mod nepermis, la acuzaţia care i se aduce şi a confirmat o soluţie de condamnare dispusă de prima instanţă prin raportare la alte acţiuni materiale decât cele pentru care a fost trimis în judecată. Or, aşa cum a arătat deja, acţiunile fireşti şi legale ale unui administrator diligent, precum achitarea unui avans pentru marfa comandată în vederea obţinerii unor preţuri mai bune, nu pot fi apreciate ca ajutor oferit pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, cu atât mai mult cu cât i se impută că le-ar fi dat autorilor ajutor pentru a comite infracţiunea atât în modalitatea incriminată de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cât şi în modalitatea prevăzută de lit. c) a aceluiaşi articol.

Cu alte cuvinte, îndeplinirea atribuţiilor sale de administrator, dar şi a obligaţiilor contractuale, respectiv achitarea unui avans pentru marfa comandată constituie acţiuni normale în derularea unor operaţiuni comerciale reale şi legale şi nu pot fi apreciate ca fiind un ajutor acordat intenţionat în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în ambele modalităţi reţinute.

Având în vedere toate aceste aspecte, recurentul a concluzionat că nu a avut nicio implicare în săvârşirea pretinsei infracţiuni de evaziune fiscală, nu le-a acordat reprezentanţilor S.C. C. S.R.L. niciun fel de sprijin sau ajutor, ci doar şi-a îndeplinit atribuţiile legale de administrator şi solicitat să se constate că fapta pentru care instanţa de apel l-a considerat vinovat nu este prevăzută de legea penală şi că se impune achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Referitor la complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 (în privinţa S.C. D. S.R.L.), recurentul inculpat A. a susţinut că, şi în privinţa acestei infracţiuni, acuzaţia care i se aduce este identică cu cele analizate anterior, în sensul că nu se indică, în concret, care erau actele de ajutorare sau înlesnire pe care le-ar fi săvârşit pentru a putea fi acuzat de complicitate la infracţiunea de evaziune ce se pretinde că ar fi fost săvârşită de către asociatul şi administratorul S.C. D. S.R.L.

Întrucât nu a fost trimis în judecată pentru că ar fi finanţat pretinsa activitate infracţională a autorilor infracţiunilor de evaziune fiscală, recurentul inculpat A. a solicitat să se constate că, şi în acest caz, instanţa de apel a procedat, în mod nepermis, la o extindere a acuzaţiilor ce i se aduceau.

În urma analizei actelor materiale în baza cărora instanţa de apel a reţinut vinovăţia sa, respectiv achitarea către S.C. D. S.R.L. a avansurilor pentru produsele laminate comandate, recurentul a solicitat să se constate că aceste acţiuni nu pot constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii, întrucât reprezintă operaţiuni comerciale legale, dar şi acţiuni pe care orice administrator diligent le întreprinde pentru a obţine cel mai bun preţ pentru marfa pe care trebuie să o achiziţioneze şi a gestiona cât mai bine fondurile societăţii.

În acest sens, s-a arătat că este unanim recunoscut că preţul mărfii diferă în funcţie de modalitatea de plată, iar, prin raportare la acţiunea care i se impută, instanţa de apel îi reproşează că şi-a îndeplinit corect atribuţiile de administrator al societăţii. Or, astfel de acţiuni nu pot intra în sfera penală şi nu pot fi apreciate ca un ajutor oferit pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, iar eventualul comportament inadecvat al partenerilor comerciali nu se poate răsfrânge asupra sa, în lipsa oricărei implicări din partea sa.

Pe cale de consecinţă, întrucât nu a făcut altceva decât să-şi exercite în mod corect şi diligent atribuţiile de administrator, recurentul a solicitat să se constate că fapta pentru care instanţa de apel l-a considerat vinovat nu este prevăzută de legea penală.

Referitor complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 (în privinţa S.C. E.), recurentul inculpat a precizat că particularitatea în privinţa acestei acuzaţii este aceea că atât procurorul, cât şi instanţa de apel au reţinut că TVA-ul a fost evidenţiat şi înregistrat în mod corect. Cu toate acestea, instanţa de apel a reţinut vinovăţia sa prin raportare la faptul că şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile asumate prin contracte, şi anume că a achitat în avans contravaloarea mărfii ce urma a fi achiziţionată din import, TVA-ul aferent acestei achiziţii, precum şi profitul societăţii furnizoare. Ceea ce a omis, însă, instanţa este faptul că o astfel de practică este legală şi des întâlnită în situaţia în care se doreşte obţinerea unui preţ cât mai bun pentru marfa achiziţionată. Cu alte cuvinte, achitarea în avans a mărfii şi a TVA-ului aferent nu poate intra sub incidenţa dreptului penal, întrucât nu se săvârşeşte nimic ilicit şi nici nu se prejudiciază bugetul de stat cu atât mai mult cu cât era achitat către importator TVA-ul aferent achiziţiei.

În aceste condiţii, recurentul a susţinut că eventualul comportament fiscal incorect al furnizorului, de a nu achita către bugetul de stat TVA-ul încasat, nu-i poate fi imputat, în condiţiile în care el a acţionat cu bună credinţă şi în termenii contractuali.

Prin urmare, întrucât nu a avut nicio implicare şi nu a acordat vreun ajutor nimănui în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală de către reprezentanţii S.C. E., ci doar şi-a îndeplinit atribuţiile de administrator şi obligaţiile contractuale, derulând relaţii comerciale legale în cadrul cărora a achitat către S.C. E. atât contravaloarea produselor laminate achiziţionate, cât şi TVA-ul aferent, s-a solicitat să se constate că o astfel de faptă nu este prevăzută de legea penală.

Pe cale de consecinţă, recurentul inculpat A. a solicitat să se constate că starea de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, nu conturează elementul material al complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, nefiind întrunite condiţiile ce reies din norma de incriminare, motiv pentru care a solicitat ca, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., să se dispună o soluţie de achitare.

În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., referitor la infracţiunea de evaziune fiscală (în legătură cu societatea F.), prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, recurentul a arătat că prima instanţă a dispus, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., o soluţie de achitare, pe motiv că "din probele administrate în cauză, nu s-a dovedit cu certitudine săvârşirea faptelor de către inculpat". Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, tribunalul a făcut trimitere la concluziile expertizei financiar-contabile şi la documentele de transport (CMR-uri) existente la dosarul cauzei, care confirmau realitatea operaţiunilor comerciale derulate de S.C. F.

Ignorând complet aceste documente de transport (CMR-uri), instanţa de apel a apreciat că fapta există şi a fost săvârşită cu vinovăţie, însă, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.., şi obligarea inculpatului la plata sumei de 1.555.661 RON cu titlu de prejudiciu către bugetul de stat.

În opinia recurentului, în mod greşit, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal, în condiţiile în care soluţia legală şi temeinică ar fi fost una de achitare, dispusă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., întrucât fapta care i se impută nu există în materialitatea sa.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, recurentul inculpat A. a solicitat să se constate că operaţiunile comerciale derulate de S.C. F. cu S.C. G. au fost reale, fapt confirmat atât de toate probele de la dosar, cât şi de către prima instanţă, situaţie în care societatea trebuia să beneficieze de scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare. În atare condiţii, nu se poate reţine că în contabilitatea societăţii ar fi fost înregistrate operaţiuni fictive şi nici existenţa unui prejudiciu în dauna bugetului de stat.

Instanţa de apel a făcut astfel o confuzie cu privire la inexistenţa CMR-urilor, care atestă transportul laminatelor în Bulgaria, în sensul că se raportează la primele concluzii ale expertului contabil UU., concluzii care însă nu au avut în vedere şi aceste documente de transport. În concret, întrucât CMR-urile au fost ridicate de către organele fiscale de control, iniţial nu s-au regăsit la dosarul cauzei, însă la solicitarea expresă a recurentului, încuviinţată de către tribunal, organele fiscale au depus la dosar, în format electronic, aceste documente de transport (CMR-uri).

Făcând referire la răspunsul doamnei expert UU. la obiecţiunile formulate cu privire la concluziile exprimate prin raportul de expertiză contabilă, precum şi la explicaţiile acesteia acordate la momentul audierii în faţa instanţei, la concluziile expertului parte VV., precum şi la explicaţiile acestuia acordate la momentul audierii în faţa instanţei, la declaraţiile martorelor HH. şi WW., recurentul inculpat A. a susţinut că, întrucât operaţiunile comerciale derulate de F. au fost reale, iar societatea era scutită de plata TVA-ului pentru livrările intracomunitare de produse laminate, este evident că în urma acestor tranzacţii bugetul de stat nu a fost prejudiciat, motiv pentru care a solicitat să se constate că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005) în detrimentul unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., întrucât fapta care i se impută nu există.

Pe cale de consecinţă, având în vedere toate considerentele expuse, recurentul inculpat A. a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. prin raportare la art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. pen.., admiterea recursului în casaţie şi, în urma casării deciziei recurate, să se dispună achitarea sa pentru complicitate la infracţiunile de evaziune fiscală şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

De asemenea, întrucât toate aspectele de nelegalitate menţionate anterior se regăsesc şi în sentinţa penală nr. 1/2020 a Tribunalului Hunedoara, a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (3) C. proc. pen.., să fie desfiinţată şi hotărârea primei instanţe.

În acelaşi timp, a solicitat să se constate şi faptul că soluţia dispusă de instanţa de apel sub aspectul laturii civile are un caracter nelegal, deoarece soluţia legală în situaţia în care fapta nu este prevăzută de legea penală este cea a lăsării nesoluţionate a acţiunii civile.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi părţilor, iar la data de 27 februarie 2023, partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Hunedoara a depus concluzii scrise (cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen..), solicitând respingerea recursului în casaţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 martie 2023. Prin rezoluţia judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din data de 04 aprilie 2023.

Având în vedere că pe dovada de primire a cererii de recurs în casaţie emisă pe numele părţii civile S.C. H. S.R.L. a fost bifată menţiunea "destinatarul nu mai locuieşte la acea adresă", în data de 28 martie 2023 s-a procedat la comunicarea cererii de recurs în casaţie către această parte prin afişare la sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin încheierea din data de 04 aprilie 2023, în vederea respectării dreptului intimatei părţi civile S.C. H. S.R.L. de a depune concluzii scrise cu privire la cererea de recurs în casaţie, în termenul reglementat de art. 439 alin. (2) C. proc. pen.., s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul din 18 aprilie 2023.

Prin încheierea din 18 aprilie 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 961 din data de 22 decembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

S-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 7 şi s-a fixat termen la data de 30 mai 2023, pentru când s-au citat recurentul inculpat A. şi intimatele S.C. B., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. şi A.N.A.F. reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, prin A.J.F.P. Hunedoara, cu asigurarea apărării recurentului inculpat.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, Înalta Curte a constatat că decizia penală nr. 961 din data de 22 decembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală (dosarul nr. x/2013) a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.

Deopotrivă, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. şi îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.. Referitor la îndeplinirea condiţiei impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a observat că recurentul inculpat a invocat cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen.

Înalta Curte a reţinut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie este admisibilă pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. şi pentru cel reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Conform susţinerilor recurentului, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal, în cauză trebuind să se dispună o soluţie de achitare cu privire la complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. B.), complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. C. S.R.L.), complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. D. S.R.L.) şi complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. E.), având în vedere că elementele de fapt, descrise de către instanţa de apel, nu relevă nicio activitate de ajutorare, înlesnire sau promisiune specifică elementului material al complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală.

Astfel cum s-a menţionat anterior, analiza acestui aspect se realizează strict în raport de situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fără a se proceda la o analiză a conţinutului mijloacelor de probă sau la o nouă apreciere a materialului probator.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte, în limitele anterior expuse (pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. şi pentru cel reglementat art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..), cerinţele prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.., a fost admisă în principiu şi trimisă completului competent, în vederea judecării pe fond, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

În dezbateri, apărătorul ales al recurentului inculpat A. a susţinut recursul în casaţie, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. pen., cu referire la societăţile B., S.C. C. S.R.L., D. S.R.L. şi E. În opinia apărării, nu există nicio descriere a unui act de ajutor sau de înlesnire din partea inculpatului la săvârşirea de către autori a infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din Legea nr. 241/2005 în cazul primei societăţi, respectiv în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 în cazul celorlalte trei societăţi. Aşadar, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea ambelor hotărâri pronunţate în cauză şi achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.. Dezbaterile au fost prezentate pe larg în încheierea din data de 30 mai 2023.

Analizând recursul în casaţie potrivit art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie, în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a susţinut, în primul rând, că sunt incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), în ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din Legea nr. 241/2005 în cazul societăţii B., respectiv în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 în cazul societăţilor S.C. C. S.R.L., D. S.R.L. şi E. şi, invocând şi cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., a susţinut că, în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal în cazul acestora infracţiuni, soluţia care se impunea fiind aceea de achitare a inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021). Deoarece legea nu prevede competenţa de a administra probe cu privire la situaţia de fapt, instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate.

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie a fost admisă în principiu pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. şi pentru cel reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., susţinerilor recurentului fiind în sensul că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal, în cauză impunându-se o soluţie de achitare cu privire la complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. B.), complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. C. S.R.L.), complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. D. S.R.L.) şi complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. E.), având în vedere că elementele de fapt, descrise de către instanţa de apel, nu relevă nicio activitate de ajutorare, înlesnire sau promisiune specifică elementului material al complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală.

Apărările inculpatului în sensul că nu există nicio descriere a vreunui act de ajutor sau de înlesnire la săvârşirea de către autori a infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în cazul societăţii B. S.R.L, respectiv în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 în cazul celorlalte trei societăţi (C. S.R.L., D. S.R.L. şi E.), sunt nefondate.

Verificând considerentele deciziei pronunţate în apel, se constată că sunt descrise actele de ajutor cu privire la fiecare societate. Astfel, instanţa de apel a reţinut cu privire la S.C. B. faptul că inculpaţii K. şi L. re-facturau marfa aprovizionată spre societăţile beneficiare, aproximativ la acelaşi preţ cu cel de achiziţie din U.E., sau chiar sub acesta, preţ care conform regulilor U.E. nu includea TVA, direct către I. şi S.C. F. sau prin folosirea altui intermediar - S.C. X. Prin această metodă, marfa achiziţionată din U.E., era facturată scriptic către beneficiari fără a se aplica suplimentar cota legală de TVA de 19% sau 24%, în funcţie de normele în vigoare în perioada de timp când s-a efectuat tranzacţiile, ci evidenţiind TVA-ul pe facturile interne de livrare, prin scăderea acestuia, astfel încât să nu se modifice substanţial preţul de achiziţie total al facturii emise de furnizorii din U.E. şi care nu conţinea TVA. Procedând astfel, firmele importatoare în mod formal (scriptic), se încărcau cu TVA de plată către bugetul statului, chiar dacă acesta nu era calculat la valoare reală, ci mult diminuat, iar pentru a prelungi durata de funcţionare a societăţilor intermediare şi a induce în eroare autorităţile fiscale, pe facturile emise la intern, era făcută menţiunea falsă "TVA INCLUS". TVA-ul era calculat greşit prin scăderea unui procent de 19% sau 24% din valoarea facturii de aprovizionare externe, astfel încât preţul de vânzare intern să fie aproximativ acelaşi cu cel de achiziţie de la extern care nu includea TVA şi care era plătit efectiv de inculpatul A. de pe I. şi S.C. F..

Referitor la această societate comercială, s-a mai reţinut în actul de sesizare al instanţei că inculpaţii A., M. şi J., i-au ajutat pe reprezentanţii S.C. B., la săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală precizate anterior, prin efectuarea unor acte de determinare, furnizare de metode infracţionale şi alte acte de participaţie atât materială cât şi morală (determinare, consiliere, efectuarea personală de evidenţe, facturi şi activităţi, sprijin, etc.), iar instanţa de fond în urma administrării întregului material probatoriu, a procedat la condamnarea acestora pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

S-a menţionat cu privire la cele reţinute că, marfa achiziţionată de către S.C. B. de la partenerii intracomunitari, era plătită în avans acestora de către I. şi S.C. F.. Banii erau astfel transferaţi în conturile intermediarilor şi de către aceştia, ulterior, în conturile furnizorilor externi, aproximativ în aceeaşi sumă cu valoarea de achiziţie de la extern, care nu conţinea TVA-ul, dar avea inclus comisionul de schimb şi comisionul practicat de inculpaţii J., K. şi L., de 2-4 Euro/tonă şi care era însuşit personal de cei trei.

În acest sens erau întocmite anterior livrării mărfii către inculpatul A., contracte de către I. şi S.C. F. cu societăţile intermediare controlate de inculpaţii Balint, Udrea şi L., în care era prevăzut preţul de achiziţie final al mărfii, cu menţiunea "TVA inclus", preţ care era aproximativ identic cu preţul fără TVA plătit furnizorului extern, în avans, de către A. din firmele sale.

Se observă că instanţa de apel a reţinut în situaţia de fapt că inculpatul era implicat în toată activitatea infracţională, că inculpatul era cel care, prin societăţile pe care le conducea, finanţa activitatea infracţională, transferând în avans banii societăţilor intermediare (printre care S.C. B., sau către S.C. X. S.R.L., care la rândul său transfera banii către S.C. B., care îi transfera ulterior către partenerii externi). S-a reţinut şi că a intermediat cesiunea societăţii S.C. BB. S.R.L., către inculpaţii K. şi L., societate care a devenit S.C. B. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul Cupeţiu era cel care avea contactul furnizorilor intracomunitari, acesta negocia preţurile pentru marfa care ajungea la societăţile acestuia, chiar şi prin intermediul societăţilor interpuse.

Cu privire la S.C. C. S.R.L., se constată că instanţa de apel, a reţinut cu titlu definitiv, că din raportul de expertiză contabilă, întocmit în cursul judecăţii în faţa instanţei de fond, în care s-a arătat că în baza contractelor de colaborare încheiate între I. şi S.C. C. S.R.L., I. a efectuat plăţi în avans către această din urmă societate, în sumă totală de 23.617.445,65 RON, prin care C. S.R.L. a efectuat la rândul ei plăţi în avans către partenerii intracomunitari în valoare totală de 17.753.975,57 RON, echivalentul a 4.165.697,34 euro, anexa nr. B4. Prin intermediul acestui mecanism, s-a arătat faptul că societatea inculpatului Cupeţiu a obţinut produse laminate la un preţ inferior decât cel care l-ar fi obţinut în cazul în care achiziţiona direct produsele de la partenerii externi. Actele materiale de complicitate ale inculpatului Cupeţiu (de ajutor la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în cadrul S.C. C. SRL), constau tocmai în susţinerea financiară a S.C. C. S.R.L., prin transferul în avans către aceasta din urmă societate a unor sume importante de bani, pentru ca aceasta să efectueze achiziţiile intracomunitare (cu livrări de cele mai multe ori directe către F.), după care se emiteau facturi către societatea inculpatului Cupeţiu în care era menţionat şi TVA-ul de plată, TVA care însă nu mai era plătit statului.

Referitor la societatea D. S.R.L., Înalta Curte reţine din hotărârea atacată că această societate a fost administrată de inculpatul K., iar inculpaţii J., K. şi L., în perioada 11.05.2009 - 23.03.2011, după preluarea societăţii prin cesiune de către inculpatul K. şi până la cedarea părţilor sociale către numitul OO., au derulat achiziţii intracomunitare în acelaşi mod, în folosul S.C. F. Inculpatul A. transferând din conturile S.C. F., numai valoarea mărfurilor achiziţionate din U.E. şi comisioanele de schimb şi al inculpaţilor J., K. şi L., fără TVA. Astfel, sumele reprezentând TVA, ce trebuiau calculate şi evidenţiate aferente achiziţiilor intracomunitare nu au fost plătite de inculpatul A., pe facturile interne provenite de la firma intermediară - S.C. D., TVA-ul fiind evidenţiat nelegal, prin scăderea lui din valoarea de achiziţie a mărfurilor din U.E., astfel ca preţul total plătit pentru achiziţiile de laminate din U.E. să rămână acelaşi.

Cu privire la activitatea infracţională a inculpatului în cazul acestei societăţi s-au avut în vedere declaraţiile inculpaţilor K. şi J. din care rezultă că inculpatul Cupeţiu era cel care efectua comenzile de produse laminate de la partenerii intracomunitari, de pe calculatoarele de la societatea condusă de el, totodată transfera în avans banii pentru achiziţia produselor laminate de la partenerii intracomunitari de către S.C. D. S.R.L., sume de bani care nu conţineau şi valoarea TVA. Şi raportul de expertiză efectuat în cauză

Pe baza probelor administrate, s-a reţinut că atele materiale ale inculpatului Cupeţiu cu privire la fapta de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în cadrul S.C. D. S.R.L. constau tocmai în susţinerea financiară a activităţii infracţionale reprezentând evaziunea fiscală, prin transferul sumelor de bani în avans, în vederea achiziţionării de către această societate a produselor laminate, pe care le vindeau mai departe către societatea S.C. Trust Construcţii I., fără a adăuga la valoarea produselor şi valoarea TVA aferentă, şi care astfel, nu a fost achitată statului.

În ceea ce priveşte S.C. E., s-a constatat, pe baza probelor administrate că, societatea inculpatului Cupeţiu a fost cea care a susţinut financiar activitatea infracţională desfăşurată în cadrul societăţii S.C. E. Astfel, potrivit raportului de expertiză contabilă (Anexa A1.2., f. x inst.), S.C. F. a transferat în avans sume importante de bani către S.C. AA. S.R.L., sume care au fost transferate mai departe către S.C. E., pentru ca această din urmă societate să efectueze achiziţiile intracomunitare de produse la laminate. S-a reţinut mai că S.C. E. transfera în avans a sumele de bani necesare achiziţionării produselor laminate de la partenerii intracomunitari (produse care au ajuns la societatea acestuia), prejudiciind în acest mod bugetul statului prin neplata TVA-ului aferent tranzacţiilor comerciale.

În raport de situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel, urmare a administrării probelor, în mod corect, s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate a faptelor de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în cazul societăţii B. S.R.L, respectiv în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 în cazul societăţilor C. S.R.L., D. S.R.L. şi E.

Norma de incriminare defineşte evaziunea fiscală pentru care a fost condamnat inculpatul după cum urmează:

"(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive; d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor".

Conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege, "dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani".

Motivele expuse în recurs în casaţie, în sensul că inculpatul A. nu a îndeplinit acte de complicitate la o faptă de omisiune a înregistrării în contabilitate a unor documente contabile sau de înregistrări a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori alte operaţiuni fictive sau distrugerea de evidenţe contabile ori efectuare personală de evidenţe/facturi, activităţi de sprijin, vizează în realitate exclusiv reevaluarea probatoriului administrat cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt.

Pentru ca acţiunile desfăşurate de o persoană să poată fi circumscrise participaţiei penale sub forma complicităţii, trebuie îndeplinite următoarele condiţii, sub aspect obiectiv: să se fi săvârşit în mod nemijlocit de către o altă persoană o faptă prevăzută de legea penală; să se fi efectuat acte de sprijinire a autorului în comiterea faptei (constând fie într-o contribuţie materială care a sprijinit sau ajutat la realizarea laturii obiective, fie morală, care a înlesnit ori ajutat la realizarea laturii subiective); contribuţia să fi servit efectiv la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală; contribuţia complicelui trebuie să fie reală şi efectivă, adică să se integreze în antecedenţa cauzală a rezultatului ilicit şi să fie folosită de autorul faptei.

Or, în cauză, în baza materialului probator, s-a stabilit de către instanţa de apel în ce constau actele materiale de complicitate ale inculpatului Cupeţiu la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală cu privire la fiecare societate în parte, iar criticile formulate de acesta, deşi au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., caz de casare ce vizează lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii pentru care s-a dispus o soluţie de condamnare, au în vedere baza factuală care a condus la reţinerea vinovăţiei sale, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator administrat în cauză, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Astfel cum s-a arătat anterior, Înalta Curte nu poate da o nouă reapreciere probatoriului şi nici modului în care acestea au fost administrate, în acest cadru procesual, neputând fi analizată temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probator. Recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. În realitate, inculpatul solicită pe calea recursului în casaţie analizarea circumstanţelor comiterii faptei şi reinterpretarea probelor administrate, ceea ce nu este posibil, Înalta Curte verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Pe cale de consecinţă, se constată că instanţa de apel a pronunţat o soluţie corectă în sensul încetării procesului penal cu privire la complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. B.), complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. C. S.R.L.), complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. D. S.R.L.) şi complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (S.C. E.), apreciind că inculpatul A. se face vinovat de săvârşirea acestor fapte penale, însă este împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 961 din data de 22 decembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2013.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 961 din data de 22 decembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2023.